21 iulie 1821: La Bacău, Moldova, se naște Vasile Alecsandri, poet, prozator și dramaturg român, mare politician și patriot desăvârșit

În perioada cât a efectuat studii la Paris l-a avut coleg aici pe Alexandru Ioan Cuza și s-a împrietenit cu tinerii munteni, între care Ion Ghica, se amintește în tabelul cronologic al volumului ”Proză”, Vasile Alecsandri (Editura Albatros, București, 1974), citat de Agerpres.

Revenit în Moldova, participă la toate inițiativele tovarășilor săi de generație. Astfel, preia conducerea teatrului din Iași, împreună cu C. Negruzzi și M. Kogălniceanu (1840-1842), devine colaborator la ”Dacia literară” (1840) și la ”Propășirea”, din al cărei comitet de redacție a făcut parte (1844), redactor și proprietar al revistei ”România literară” (1855). Participant la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, Vasile Alecsandri a redactat unul dintre documentele programatice, ”Protestație în numele Moldovei, a Omenirei și a lui Dumnezeu” și a colaborat la elaborarea programului politic ”Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”. A petrecut apoi un an de exil în Franța (1848-1849), se amintește în ”Dicționarul scriitorilor români” (Editura Fundației Culturale Române, București, 1995)

Revenit în țară din exil, se angajează în lupta pentru realizarea Unirii Principatelor Române. În 1857 este ales deputat de Bacău în Divanul ad-hoc al Moldovei, precum și membru al Comitetului Central al Unirii de la Iași, iar în 1858 este ales membru în Adunarea Electivă a Moldovei. ”Pentru înfăptuirea Unirii, unul dintre visele sale din tinerețe, nu precupețește niciun efort, fie în țară, fie în capitala Franței, dovedind de fiecare dată excelente virtuți de diplomat. Face parte din grupul unionist, fiind cooptat în Comitetul central al Unirii. Scrie versuri înflăcărate (”Hora Unirei”), care se recită și se cântă cu însuflețire”, se arată în „Dicționarul general al literaturii române”.

Vasile Alecsandri a fost ministru de Externe în guvernele de la Iași conduse de Vasile Sturdza (17 ianuarie – 6 martie 1859), de Ion Ghica (8 martie – 27 aprilie 1859) și Manolache Costache Epureanu (27 aprilie – 10 noiembrie 1859), apoi și în guvernul de la București condus de Ion Ghica (11 octombrie 1859 – 28 mai 1860) (”Istoria guvernelor României” de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, București, 1995).

În perioada februarie – iulie 1859 Vasile Alecsandri, ministru de Externe al Moldovei, este trimis în misiune diplomatică pe lângă guvernele Franței, Angliei și Piemontului pentru a obține recunoașterea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza în Principatele Române. În 1885 avea să fie numit ministru plenipotențiar în Franța, mai amintește sursa citată.

Creația sa din perioada Revoluției de la 1848 are un pronunțat caracter militant. A scris piese de teatru, precum și poezii cu un puternic suflu mobilizator. În martie 1848 a apărut poezia sa ”Către români”, mai târziu cu titlul ”Deșteptarea României”, poezie care a circulat pe foi volante.

O primă versiune a ”Horei Unirii” datează chiar din 1848, aceasta fiind publicată în ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”. În 1856, angajat în lupta pentru Unire, Vasile Alecsandri a scris (reluând ”Hora Ardealului”) ”Hora Unirii”, se arată în volumul ”Proză”, Vasile Alecsandri (Editura Albatros, București, 1974).