Basmul care va distruge lumea: Făt Frumos de la Kiev și Zmeul Zmeilor din Piața Roșie

Zelenski s-a dat de trei ori peste cap
și s-a transformat peste noapte din Broscoi Râios în Făt Frumos. Marea Resetare a Tărâmului Celuilalt poate începe.

Au trecut doar câteva săptămâni de
când presa lumii vorbea îngrijorată despre revizionismul și nazismul din Ucraina.

Nu este jumătate de an de când poza
lui Zelenski se lăfăia pe coperta ziarului The Guardian, lângă o anchetă fluviu
despre rețeaua de oligarhi patronată de Zelenski, despre corupția regimului de
la Kiev și despre miliardele dosite în paradisurile fiscale.

„Totul este amenințat de corupție”,
scria cu sfântă indignare despre Ucraina, cam în aceeași perioadă, revista Forbes.

Bref: până în urmă cu câteva săptămâni,
Zelenski era „câh” și cam nefrecventabil. Prin ce miracol s-a transformat el
peste noapte într-un semizeu al vremurilor moderne?

Cum a ajuns fostul comedian, care până
nu de mult își amuza asistența cântând cu penisul la pian, să se răstească la parlamentele lumii și
să le ocărască, iar acestea să îl aplaude în picioare și să îl ovaționeze
hipnotizate, cu o exaltare la care ar fi râvnit și Ceaușescu la al XIV-lea
Congres?

Cum se poate ca un individ care a
interzis opoziția și libertatea presei în Ucraina să fie privit ca un erou al
apărării democrației și libertății?

Ce se ascunde în spatele
suprarealistei metamorfoze de la Kiev?

Tucker Carlson a intuit că această
întrebare este crucială pentru a înțelege ce se întâmplă cu lumea în care trăim
și încotro ne îndreptăm. 

Ziaristul de la Fox News i-a pus regimului
de la Kiev diagnosticul corect: DICTATURĂ.

A oferit și un posibil motiv al
divinizării lui Zelenski de către liderii occidentali și de către cercurile
progresiste din lumea întreagă:

„Poate că Ucraina este acum acel tip
de democrație pe care (liderii americani) ar dori să îl vadă implementat și
aici, în Statele Unite… Zelenski este acel gen de lider cum și-ar dori și ei
să fie. Cu puteri de război foarte extinse, pentru a le închide gura cu arma
tuturor celor ce se plâng.”

Răspunsul lui Tucker Carlson este
perfect plauzibil. El pare să fie confirmat de declinul dramatic al democrației
și libertății în Occident în ultimii doi ani, în paralel cu apetența tot mai
mare a regimurilor occidentale pentru autoritarism și dictatură.

Cu atât mai mult cu cât, pe șest, sub
acoperirea războiului, Ucraina este pe cale să devină laboratorul unui uriaș
experiment al dictaturii digitale. Avanpostul proiectului monstruos de control
al populație demarat în lumea întreagă sub pretextul pandemiei și al vaccinării
obligatorii.

Mă tem însă că ziaristul american nu
merge până la capăt. Demonstrația sa, altminteri încântătoare, se oprește la
jumătatea drumului.

Tucker Carlson nu își pune întrebările
esențiale care decurg firesc din prima:

1.   Cum
ar fi arătat Războiul din Ucraina fără Cosmetizarea lui Zelenski? 

2.   Care
ar fi fost reacția opiniei publice mondiale la invadarea Ucrainei de către
Rusia fără deghizarea comedianului de la Kiev în erou de Hollywood?

3.   Cine
și ce câștigă de pe urma idolatrizării lui Zelenski?

Dacă mașinăria de propagandă (aceeași
care, în pandemie, a transformat Vaccinul în Mântuitor și pe medici în „Eroii
din lina întâi”) nu l-ar fi supus pe liderul de la Kiev unei colosale „operații
estetice”, atunci opinia publică ar fi tras singura concluzie posibilă:

„Zelenski nu e cu nimic mai breaz
decât Putin. În Ucraina se bat doi dictatori.”

În consecință, interesul public pentru
Războiul din Ucraina ar fi scăzut rapid, mai ales în zonele îndepărtate,
inclusiv în Statele Unite și Europa de Vest.

Scenele orwelliene din parlamentele de
la Washington, Berlin, Paris, Roma ar fi fost de neimaginat.

Ar fi apărut
întrebări incomode despre sumele uriașe de bani cu care este cadorisită o
dictatură de niște țări pretins democratice, despre livrările masive de arme într-un
conflict direct și dacă nu cumva ele au ca efect tocmai prelungirea războiului,
distrugerea țării „ajutate” și sporirea numărului de victime.

Până și popoarele din zona de conflict,
dincolo de îngrijorările firești, ar fi tratat mai cu circumspecție un război
desfășurat la granița lor. Ar fi ezitat să toarne gaz peste foc printr-o
implicare directă. Ar fi cumpănit situația cu mai multă răcoare de minte.

Poate că românii, de pildă:

–       și-ar fi
amintit la care dintre cele două tabere se află pământurile lor istorice;

–       nu ar fi trecut
atât de ușor peste prăbușirea la graniță, în aceeași zi, a unui avion de luptă
și a unui elicopter și peste lipsa oricăror explicații oficiale pertinente;

–       și-ar fi pus
întrebarea cum un hârb de dronă sovietică poate traversa nestingherit spațiul
țării noastre, apărat de NATO, în aceeași zi în care vicepreședintele SUA se
află la București.

–       li s-ar fi
părut cel puțin dubios că informațiile uneia dintre părți sunt interzise (în
numele Adevărului!), în timp ce sunt bombardați cu o cantitate fără precedent
de imagini și știri false (până acolo încât purtătorul de cuvânt al armatei
române ajunge să comenteze cu toată seriozitatea jocuri video prezentate drept
scene de război).

Însă transformarea lui Zelenski peste
noapte din dictator corupt în Făt Frumos a modificat fundamental datele
problemei.

Printr-o „operație estetică inversă”, de sluțire mediatică, celălalt
dictator corupt, Putin, a fost transformat automat în Zmeul Zmeilor.

A devenit astfel posibilă o campanie
(la fel de abilă ca idolatrizarea lui Zelenski) de demonizare a liderului rus.

Putin este următoarea piedică din
calea omenirii, care trebuie distrusă cu orice preț. Este Noul Covid. Al doilea
Emmanuel Goldstein, inamicul suprem din 1984.

Când ai de luptat cu un dușman atât de
feroce, trebuie să fii mereu în alertă maximă. Într-o Stare de Război
permanentă. Cine să mai aibă timp de farafastâcuri ca libertate, drepturi,
democrație?

Nu trebuie să ne facem însă griji.
Acestea vor veni în mod firesc odată cu Pacea. Atunci când Inamicul va fi
nimicit.

Iată și următoarea întrebare-cheie:
când va veni Pacea? Când se întorc libertatea, drepturile, democrația?

Până deunăzi, când un război apărea pe
planetă, prima reacție a comunității internaționale erau apelurile prompte la
pace. Urmau demersuri speciale intense. O foșgăială diplomatică și emisari trimiși
de colo-colo.

Nu contează cât de sincere era această
agitație. Măcar se încerca salvarea aparențelor.

Acum nimeni nu își mai bate capul cu
aparențele. Toată lumea vrea război. Îndeamnă la omor.

Când Făt Frumos se luptă cu Zmeul
Zmeilor, când Sfântul Gheorghe pornește la atac împotriva Balaurului, nu încap
negocieri.

Cu Bestiile nu se stă la discuții.
Bătălia continuă până când Răul este nimicit. Anihilat. Aneantizat. Știm din
basme că degeaba îi tai zmeului un cap sau două: imediat îi cresc alte șapte în
loc.

Așa s-a ajuns ca Partea zisă Bună să
toarne fără sfială gaz pe foc. Făt Frumos face apeluri la un război mondial
total împotriva Zmeului și este aplaudat cu entuziasm de toate făpturile de pe
Tărâmul Celălalt.

Entuziasmul belicos este și el un element
crucial în tot acest scenariu. Menține vie ura viscerală față de inamic și
întunecă rațiunea.

„Cele două minute de ură” se extind.
Devin permanente. Non-stop: 24 din 24 .

Opinia publică isterizată în timpul
pandemiei, după ce a fost învestită ca miliție populară și încurajată să îi vâneze
cu vigilență pe călcătorii de reguli,  este transformată acum în oaste fanatizată.
Gata să se supună fără crâcnire ordinelor.

Abandonarea de facto a oricăror
negocieri reale, escaladarea militară și economică, plus ambiția de a merge
până la nimicirea totală a inamicului demonizat pot prelungi pe termen
nedefinit Războiul din Ucraina.

Rusia este o țară prea puternică
pentru a fi îngenucheată rapid, iar Putin are o poziție solidă la Kremlin,
susținut nu doar de oligarhi ci și de popor. O lovitură de palat sau o
revoluție colorată sunt greu de organizat din afară.

Dar pentru Occident, asta nu contează.
Zmeul Zmeilor avea multe capete și Făt Frumos a avut mult de furcă cu el. „Zi
de vară, până-n seară”, pe Tărâmul Celălalt, înseamnă o eternitate.

Așa am ajuns la adevăratul răspuns al
întrebării care ne preocupă:

Tot acest scenariu are ca scop prelungirea cât mai
mult a războiului.

Pentru că războiul este unealta
perfectă prin care poate fi dusă la până la capăt Marea Resetare, începută de
Pandemie („fereastră rară, dar îngustă de oportunitate”) și pe care Rusia și
China au refuzat să o continue conform planului inițial, cu Schimbarea
Climatică.

S-a recurs deci la Planul B.

Războiul ucide, terorizează, distruge,
anulează drepturi, produce crize noi și le ațâță pe cele deja existente:
energetică, alimentară, economică, financiară, de aprovizionare cu orice…

Nu ani, ci doar câteva luni
suplimentare de război (chiar și fără a degenera într-o conflagrație chimică,
biologică sau nucleară – variantă destul de plauzibilă), pot fi suficiente să
distrugă lumea civilizată. Să o aducă la sapă de lemn – la propriu.

Build Back Better – alt nume pentru
vechiul principiu alchemic și masonic „Solve et Coagula”, tatuat pe brațele lui
Baphomet –  presupune distrugerea totală
și apoi reconstrucția din temelii.

Pârloaga planetară este terenul ideal
pentru a zidi Noua Ordine Mondială despre care Biden a vorbit pentru prima oară
deschis.

Întâlnirea din 22 martie a președintelui
american cu șefii corporațiilor americane a semănat izbitor cu o reuniune de
Stat Major, iar discursul lui Biden cu o proclamație de război.

Semnalul a fost dat.

Războiul din spatele Războiului a
început.