Video: Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Macarie, Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord ținut la Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu) – Uppsala, Suedia (Ianuarie 2022, Doxologia).
Ștefan
Popa: ASTĂZI S-A FĂCUT MÂNTUIRE CASEI ACESTEIA
Așadar,
nu trebuie decât să avem curajul responsabilității,
sensibilitatea conștiinței, duhul rugăciunii, al milosteniei și
al roadelor bune, pentru ca Hristos să ne spună fiecăruia dintre
noi cuvintele mântuitoare: „Astăzi s-a făcut mântuire casei
acesteia!”
Era
la vremea în care Domnul Iisus urca la Ierusalim spre a fi osândit
și a pătimi pentru mântuirea lumii. Se îndrepta către ocara
crucii. Dar și Zaheu, în chip prorocesc, s-a așezat pe sine pe
calea lui Hristos și a răbdat rușine. Astfel, Zaheu L-a aflat
îndată pe Domnul nu numai ca însoțitor pe cale, ci și ca
împreună-mesean în casa sa. Vizita Domnului a adus pace și har de
mântuire casei lui Zaheu. Mai înainte de toate, însă, a
milostivit inima sa „împietrită”, astfel încât să i se
îndrepteze viața. Așezarea lui Zaheu pe calea Domnului i-a adus
acestuia lărgirea orizontului existențial în plan vertical, adică
l-a născut din nou în veșnicia vieții dumnezeiești. Zaheu n-a
ținut seama de părerea mulțimii și a luat asupra sa rușinea. A
fost luat în râs pentru Hristos. Tocmai acest lucru L-a făcut pe
Domnul să ia aminte spre el, pentru că a aflat în Zaheu o oarecare
înrudire duhovnicească cu Sine.
Numele
lui Zaheu („zakkai” care în ebraică înseamnă „curat, pur”),
adaugă acum o viață în Hristos. O veche tradiție, consemnată în
„Constituțiile Apostolice”, ne spune că el a fost însoțitor
al Sfântului Apostol Petru în câteva misiuni, apostol care l-a
rânduit mai apoi Episcop al Cezareii Palestinei, urmându-i în
acest scaun lui Corneliu, fostul sutaș. Biserica îl pomenește la
20 aprilie, socotindu-l în numărul celor 70 de ucenici ai Domnului,
Zaheu era mai-marele vameșilor și era foarte bogat. Vameșii aveau
datoria de a strânge impozitele pentru Imperiul Roman. Scriptura ne
spune că auzind de faptul că trece Hristos prin Ierihon, s-a urcat
într-un sicomor sa-L vadă pentru că era mic de statura.
Asemenea
lui Zaheu, patimile omului, îi spun că este mai presus de toate și
de toți, și din această cauză el nu-L poate vedea pe Hristos.
Este ceva asemănător fariseului care spunea: „Dumnezeule, îți
mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni” (Luca 18, 11). În
momentul în care Iisus intră în casă, adică în inima sa, Zaheu
se mărturisește: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o
dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc
împătrit”. Iar Hristos ii primește spovedania și îi spune: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta
este fiu al lui Avraam”. Aceste cuvinte îi aduc cu adevărat
pacea sufletului. Zaheu, cel plecat de acasă a murit și in locul
lui s-a ridicat un alt Zaheu, o făptură nouă după cum spune
Apostolul: „Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură
nouă” (II Cor. 5, 17).
Ceea
ce îi lipsește omului de astăzi este faptul că nu mai
reacționează precum a făcut Zaheu, atunci când a auzit că
Hristos avea să treacă pe locul unde viețuia. Câți dintre noi se
apropie de Trupul și Sângele Domnului așa cum a făcut-o Zaheu?
Câți dintre noi mai caută să se elibereze cu adevărat de păcate
ca Hristos să poată intra în casa noastră? Textul Evangheliei din
Duminica a XXXII a după Rusalii ne descoperă că nu există
îndepărtare și rătăcire atât de mare, încât să nu poată fi
iertată de Dumnezeu. Un singur lucru trebuie să facă omul: să-și
vină în fire, să conștientizeze starea de păcătoșenie și
să-și dorească să-L vadă pe Hristos, așa cum a făcut-o Zaheu.
Să nu uităm niciodată că oricât de păcătoși am fi, Domnul
vrea să intre și să rămână în noi, căci „Fiul Omului a
venit să caute, să mântuiască pe cel pierdut” (Matei 18,
1-11).
Așadar,
nu trebuie decât să avem curajul responsabilității,
sensibilitatea conștiinței, duhul rugăciunii, al milosteniei și
al roadelor bune, pentru ca Hristos să ne spună fiecăruia dintre
noi cuvintele mântuitoare: „Astăzi s-a făcut mântuire casei
acesteia!”
Doamne,
ajută!