PSIHOLOGIA TOTALITARISMULUI COVIDIST (I). De la viziunea raționalistă asupra omului și a lumii la psihoza în masă. RECOMANDAREA DOCTORULUI MALONE

Am tradus pentru
cititorii ActiveNews un text excelent,
scris de Dr. Mattias Desmet, lector în psihoterapie psihanalitică
la Universitatea din Ghent, Departamentul de Psihanaliză și
Consultanță clinică și recomandat de doctorul Robert Malone:

La sfârșitul lui februarie 2020, „satul global” a început
să se cutremure din temelii. Lumea a fost pusă în fața unei crize
rău prevestitoare, ale cărei consecințe erau incalculabile. În
câteva săptămâni, toată omenirea a fost copleșită de povestea
virusului – o poveste care se baza, fără îndoială, pe fapte.
Dar care fapte? Am luat cunoștință pentru prima dată de „fapte”
prin imaginile venite din China. Un virus a forțat guvernul chinez
să ia cele mai draconice măsuri. Orașe întregi au fost puse în
carantină, au fost construite în grabă spitale noi, iar persoane
în costume albe au dezinfectat spațiile publice. Ici-colo, au
apărut zvonuri că guvernul chinez totalitar a reacționat exagerat
și că noul virus nu este mai rău decât gripa. Erau vehiculate și
păreri opuse: că situația trebuie să fie mult mai rea decât
părea, pentru că altfel niciun guvern nu ar lua măsuri atât de
radicale. În acel moment, se considera că situația era încă
departe de granițele noastre și nu puteam să evaluăm încă
întreaga ei amploare.

Până în momentul când virusul a ajuns în Europa. Apoi am
început să înregistrăm numărul infectărilor și al deceselor.
Am văzut imagini cu camere de urgență supraaglomerate în Italia,
convoaie de vehicule ale armatei care transportau cadavre, morgi
pline cu sicrie. Oameni de știință renumiți de la Imperial
College au prezis, siguri pe ei, că, fără măsurile cele mai
drastice, virusul ar cauza zeci de milioane de morți. În Bergamo,
sirenele răsunau zi și noapte, reducând la tăcere orice voce din
spațiul public care îndrăznea să pună la îndoială narațiunea
care creștea în amploare. De atunci, povestea și faptele au părut
să se contopească, iar incertitudinea a făcut loc certitudinii.

Inimaginabilul a devenit realitate: am asistat la modul cum
aproape toate țărilor de pe planetă s-au mobilizat brusc pentru a
urma exemplul Chinei și a plasa populații uriașe în arest la
domiciliu de facto, situație pentru care a fost inventat termenul de
„lockdown”. [Planeta] a fost cuprinsă de o tăcere ciudată –
de rău augur și „eliberatoare” în același timp. Cer fără
avioane, artere de trafic fără vehicule; miliarde de planuri și
dorințe individuale au fost curmate. În India, aerul a devenit atât
de pur încât, pentru prima dată în 30 de ani, în unele locuri,
Himalaya a devenit din nou vizibilă la orizont.

Nebunia nu s-a oprit aici. Am asistat și la un transfer
remarcabil de putere. Virologi „experți” au fost numiți, precum
porcii [din „Ferma animalelor” a lui Orwell], – cele mai
inteligente animale din fermă – pentru a-i înlocui pe
politicienii care nu puteau fi de încredere. Aceștia au condus
„ferma animalelor” furnizând informații corecte
(„științifice”). Dar acești experți s-au dovedit curând că
au destul de multe defecte umane comune. În statisticile și
graficele lor, au făcut greșeli pe care nici oamenii „obișnuiți”
nu le-ar face cu ușurință. S-a mers atât de departe încât,
la un moment dat, au socotit toate decesele drept morți de
coronavirus, inclusiv persoanele care au murit, de exemplu, de
atacuri de cord.

De asemenea, nici nu și-au respectat promisiunile. Acești
„experți” au promis că „porțile libertății” se va
redeschide după ce vom primi două doze de vaccin, dar apoi au
inventat necesitatea unei a treia doze. Ca și porcii lui Orwell,
au schimbat regulile peste noapte. Mai întâi, animalele au
trebuit să respecte măsurile deoarece numărul de bolnavi nu putea
depăși capacitatea sistemelor de sănătate („aplatizarea
curbei”). Dar, într-o zi, toată lumea s-a trezit spunându-i-se
că măsurile trebuie neapărat extinse pentru că virusul trebuie
eradicat (anihilarea curbei). În cele din urmă, regulile s-au
schimbat atât de des încât doar porcii păreau să le cunoască.
Și nici măcar porcii nu erau atât de siguri.

Unii oameni au început să aibă suspiciuni. Cum este posibil ca
acești „experți” să facă greșeli pe care nici măcar
profanii nu le-ar face? Nu sunt ei oameni de știință, [experți]
care au dus omul pe Lună și ne-au oferit Internetul? Doar nu pot fi
atât de proști. Care este scopul lor? Recomandările lor ne duc, în
continuare, în aceeași direcție: cu fiecare nou pas, ne pierdem
și mai mult din libertăți, până când ajungem la o destinație
finală în care ființele umane sunt reduse la un cod QR, într-un
amplu experiment medical tehnocratic.

În acest mod au căpătat certitudine, în cele din urmă, cei
mai mulți oameni. Au devenit foarte siguri. Dar în viziuni
diametral opuse. Unii oameni au devenit siguri că avem de-a face cu
un virus ucigaș, care va ucide milioane de oameni. Alții au devenit
siguri că nu era vorba de nimic altceva decât de o gripă
sezonieră. Alții au devenit siguri că virusul nici măcar nu
există și că avem de-a face cu o conspirație mondială. Au fost
și câțiva care au continuat să tolereze incertitudinea și să se
întrebe: cum putem înțelege în mod corect ce se întâmplă?

* * *

La începutul crizei cauzate de coronavirus, am făcut o alegere –
de a-mi exprima deschis poziția. Înainte de criză, țineam
frecvent prelegeri la Universitate și am participat la conferințe
academice în întreaga lume. Când a început criza, am decis
intuitiv să vorbesc în spațiul public, dar, de data aceasta, fără
să mă mai adresez lumii academice, ci societății în general. [Am
decis] că voi vorbi și voi încerca să aduc în atenția oamenilor
faptul că ceva periculos se întâmplă, reprezentat nu de „virusul”
în sine, ci de frică și de dinamica socială
tehnocratic-totalitară pe care aceasta o crea.

Eram într-o poziție potrivită pentru a avertiza cu privire
la riscurile psihologice ale narațiunii coronavirusului. Mă
puteam baza pe cunoștințele mele despre procesele psihologice
individuale (sunt profesor la Universitatea Ghent, Belgia); pe
doctoratul meu despre calitatea semnificativ de slabă a cercetării
academice, ceea ce m-a învățat că nu putem lua niciodată de-a
gata ceea ce ni se prezintă drept „știința”; pe masterul meu
în statistică, prin care am reușit să pătrund dincolo de
înșelăciunile și iluziile statistice; pe cunoștințele mele în
materie de psihologia maselor; pe explorările mele filosofice cu
privire la limitele și efectele distructive psihologic ale viziunii
mecanicist-raționaliste asupra omului și a lumii; și, nu în
ultimul rând, pe investigațiile mele cu privire la efectele
vorbirii asupra ființei umane și, în special, la importanța
uriașă a „discursului [întemeiat pe] adevăr”.

În prima săptămână de criză, martie 2020, am publicat un
articol de opinie intitulat „Frica de virus este mai
periculoasă decât virusul însuși”.
Analizasem statisticile și modelele matematice pe care s-a bazat
narațiunea legată de coronavirus și am văzut imediat că toate
acestea supraevaluau dramatic periculozitatea virusului. Câteva
luni mai târziu, până la sfârșitul lui mai 2020, această
impresie a fost confirmată dincolo de orice dubiu. Nu a existat
nicio țară, nici dintre cele care nu au intrat în lockdown, în
care virusul să cauzeze numărul enorm de victime pe care le-au
prezis modelele. Suedia a fost poate cel mai bun exemplu. Potrivit
modelelor, cel puțin 60.000 de oameni ar fi urmat să moară dacă
țara nu intra în lockdown. Nu s-a întâmplat asta și doar 6.000
de oameni au murit.

Oricât de mult am încercat (împreună cu alții) să aduc acest
fapt în atenția societății, [efortul meu] nu a avut un mare
efect. Oamenii au continuat să creadă narațiunea. Acela a fost
momentul în care am decis să mă concentrez pe o altă temă, și
anume pe procesele psihologice care se petrec în societate, fapt
care putea explica de ce oamenii pot deveni atât de orbi și de ce
au continuat să înghită o narațiune atât de absurdă. Mi-au luat
câteva luni să realizez că ceea ce se petrecea în societate era
un proces de psihoză în masă la nivel global.

(Va urma)

Dr. Mattias Desmet / Traducere ActiveNews de Irina Bazon