Se învârte roata în Războiul din Ucraina: Cad măștile propagandei

Ceva
se petrece pe frontul de est. Asistăm la o schimbare spectaculoasă de ton a
Statelor Unite și a Occidentului privind Războiul din Ucraina.

A
fost mai întâi un editorial apărut în New York Times și semnat de întreaga
conducere editorială. Titlul său era neobișnuit, conspiraționist de-a dreptul,
în discordanță cu tonul obișnuit triumfalist al presei americane și
occidentale: „Războiul din Ucraina se complică, iar America nu este pregătită”.

A
urmat apoi discursul seismic al lui Henry Kissinger, la Davos, despre care
Adrian Severin afirmă pe bună dreptate: „La vârsta lui, a fost adus acolo să
spună ce toți ceilalți lideri occidentali nu au curajul.”

Atât
New York Times cât și Henry Kissinger, două voci grele în peisajul mediatic, au
cerut o soluție negociată cât mai rapidă în Ucraina. Și chiar ca aceasta să cedeze bucăți din teritoriu, de dragul păcii.

Mai mult sau mai puțin
voalat, ei au arătat că Occidentul nu își permite un război întins pe durata a
ani de zile până
când Rusia va fi îngenuncheată și Putin răsturnat de la putere.

Editorialul
din NY Times și discursul de la Davos al lui Kissinger au fost ca doi ghiocei
care au adus dezghețul.

Presa
occidentală a început să vorbească despre realitatea crâncenă de pe front, fără
cosmeticalele aparatului de propagandă cu care ne-a intoxicat până acum.

Rușii
dau bir cu fugiții, se retrag de peste tot, au rămas fără combustibil, fără
muniție și armament.

Soldații
ucraineni, bine înarmați de americani, se bat ca niște lei cu invadatorul, îl
snopesc pe unde îl prind și îi provoacă pagube inimaginabile.

Supereroul
modern Zelenski, tânăr și neînfricat, îl calcă în picioare pe un Putin grav bolnav,
nebun și decrepit.

Aceasta
era până acum imaginea Războiului din Ucraina, prezentată de presa corporatistă
din Occident și promovată agresiv pe rețelele de socializare. O imagine desprinsă
dintr-un film hollywoodian.

Dar
tabloul începe să se cojească. Minciuna începe să cadă, lăsând la iveală adevărul
teribil.

Washington
Post, un alt nume greu din presa mondială (probabil cel mai influent), care a
oferit și el până acum aceeași perspectivă idilică a conflictului, vine cu o
schimbare șocantă de ton.

Iată
ce scrie corespondentul de război Sudarsan Raghavan în articolul „Luptătorii
ucraineni din Este se simt părăsiți”:

Liderii
ucraineni prezintă o imagine de invulnerabilitate militară în fața Rusiei. Dar
comandanții oferă un tablou mult mai realist al războiului, în care voluntari
prost înarmați spun că au fost abandonați de ofițerii lor superiori și sunt
condamnați la moarte sigură pe front.

Articolul
din Washington Post recunoaște cu o întârziere de câteva luni că realitatea a
fost de la început intoxicată și deformată grav de propagandă.

Scrie
reporterul:

Înregistrări
video cu asalturi împotriva tancurilor sau pozițiilor ruse sunt postate zilnic
pe rețelele sociale. Artiști plastici creează postere patriotice, panouri
publicitare și tricouri. Până și poșta a emis timbre care evocă scufundarea
unei nave rusești în Marea Neagră.

Relatarea
din Washington Post vorbește apoi despre realitatea crâncenă a unei forțe eteroclite,
lipsite de pregătire, prost comandate și prost echipate, alcătuită în principal
din voluntari, care se află masată în special în Est.

Aceștia
sunt înconjurați din ce în ce mai mult de o forță rusă superioară numeric și
tehnic, care a cucerit aproape întreaga regiune a Donbasului. 

Ucraina,
ca și Rusia, a furnizat puține informații despre morți, răniți sau pierderi
materiale. Însă, după trei luni de război, această companie de 120 de oameni a
rămas cu 54, din cauza morților, răniților și dezertorilor.

Este
de remarcat că oamenii (inclusiv oficialitățile) cu care a discutat reporterul
Wa-Po au acceptat să vorbească deschis, deși riscă să ajungă în fața curții
marțiale:

„Războiul
zdrobește oamenii”, a declarat Serghei Haidai, șef al administrației regionale
de război în provincia Lugansk, recunoscând că mulți dintre voluntari nu au
fost pregătiți corect, din cauză că autoritățile ucrainene nu se așteptau la o
invazie rusă. Dar a susținut că toți soldații sunt îngrijiți. „Au destule rezerve
și alimente. Singura problemă este că oamenii nu sunt pregătiți să lupte.”

Articolul
din ziarul american vorbește și de o înregistrare video difuzată online
săptămâna aceasta, în care un grup de soldați de mărimea unui pluton declară că
pur și simplu nu pot să se bată din cauza lipsei armamentului, muniției, hranei
și a unui sprijin real din partea superiorilor:

 „Suntem
trimiși la moarte sigură”, spune un voluntar, citind dintr-o declarație
pregătită dinainte și adăugând că un video similar a fost înregistrat și de
membrii Brigăzii 115, Batalionul 1. „Nu suntem singurii în această situație,
suntem mulți”.

Armata
ucraineană a respins afirmațiile voluntarilor prin intermediul unui alt video
postat online, afirmând că „dezertorii” aveau tot ce trebuie pentru a lupta: „Au
crezut că vin în vacanță”, spune un ofițer, „De asta și-au părăsit pozițiile.”

După
publicarea înregistrării, militarii au fost acuzați de „dezertare”.

Apar
tot mai multe astfel de înregistrări: unitățile se plâng că au fost abandonate
și lăsate să lupte în condiții imposibile, cu puști din Primul și Al Doilea
Război Mondial, neputincioase în fața puterii superioare de foc a rușilor.

Articolul
din Washington Post spune că grupurile de „voluntari” sunt formate din bărbați
care erau înainte tehnicieni în industria petrolului, vânzători, țărani etc. și
care au fost trimiși să lupte pe front, în Est și Sud, deși inițial au crezut că
vor fi repartizați în simple posturi de supraveghere, în zone mai liniștite,
cum ar fi Lvov.

„Am
tras 30 de focuri după care au zis «Nu primiți mai multe, sunt prea scumpe», a
povestit un voluntar. „Când am venit aici, ni s-a spus că vom fi în linia a
treia de apărare”, spune Lapko. „De fapt, am ajuns pe linia zero, linia
frontului. Nu am știut unde mergem.”

Situația
a devenit din ce în ce mai critică pe zi ce trece: până și apa lipsește, în
fața tăvălugului trupelor ruse care urmăresc să încercuiască pozițiile
ucrainene din Donbas:

Și,
în ultimele săptămâni, spune el, situația s-a înrăutățit și mai mult. Când au
fost tăiate liniile de aprovizionare timp de două zile, din cauza
bombardamentelor, bărbații au fost nevoiți să se mulțumească cu un cartof pe
zi.

Își
petrec cea mai mare parte a zilelor și nopților în tranșee săpate în pădurea de
la marginea (satului) Toșkiva sau în beciurile caselor părăsite. „Nu au apă, nu
au nimic acolo”, a declarat Lapko. „Doar apa pe care le-o duc eu la două zile o
dată.”

Și
relatarea continuă la fel de îngrozitoare:

„Mulți
au suferit șocuri din cauza obuzelor. Nici nu pot să îi mai număr”, a declarat
Lapko.

Victimele
sunt în mare parte ținute secret pentru a proteja moralul trupelor și a
publicului.

„La
televiziunea ucraineană vedem că nu există pierderi”, a declarat Lapko. „Nu
există adevăr.”

Articolul
din Washington Post mai scrie că, din cauza situației catastrofale în care se
află, soldații și ofițerii din prima linie refuză din ce în ce mai mult asculte
de ordinele comandantului suprem.

Lapko
și oamenii săi sunt din ce în ce mai frustrați și mai dezamăgiți de superiorii
lor. Cererea nu i-a fost aprobată. Comandantul de batalion i-a cerut să trimită
20 dintre soldații săi pe o altă linie a frontului, ceea ce însemna că nu își
va mai putea scoate oamenii din Toșkiva. A refuzat să execute ordinul.

Un
dezastru asemănător domnește și în rândurile voluntarilor străini și a fostconfirmat de faimosul Wali, zis „cel mai bun lunetist din lume” și alți
mercenari, care s-au reîntors la casele lor, oripilați de ce au văzut.