ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
„Vă mai dau o sută de lei la salariu!” a strigat disperat dictatorul, cu un chip schimonosit de uimire și de frică totodată, în momentul în care a văzut că mulțimea adunată, cu forța aproape, de activiștii de partid de la marile fabrici și uzine din București, a început să țipe, să urle, să arunce pancartele și să fugă, să spargă mitingul.
Tocmai fusese detonată o puternică petardă în mijlocul mulțimii. Acțiunea i-a fost atribuită atunci, deși există și alte variante, lui Nica Leon, controversat revoluționar.
„Am sentimentul că timpul a încremenit atunci, în zilele acelui tulburător decembrie. Am senzația că acel iureș, acele emoții, acele trăiri, spaime, speranțe, furie, revoltă, că toate acele zile și nopți, că tot acel aer străpuns de gloanțe, că toată durerea revărsată printre noi prin sufletele celor uciși, prin sufletele celor care și-au ținut copiii, frații, tații, mamele, prietenii, muribunzi sau morți, în brațe, că toate strigătele de luptă, de îndemn, de bucurie, de…victorie?, că toate acele lucruri care ne-au lăsat cu sufletul rănit pe vecie sunt singura, unica, ultima realitate… Și că ce a urmat nu este decât un vis ciudat, un coșmar amestecat cu delir, o menajerie bântuită de forme mutante ale omului, un circ hidos. Prezentul fantomatic.
Tocmai de aceea nu voi înceta niciodată să evoc, la sfârșitul fiecărui an, spiritul și atmosfera acelor zile de Decembrie, 1989. Prin ochii mei, prin sufletul meu, cu inima mea.
About Post Author
