„Facebook a încheiat un parteneriat oficial cu Consiliul Atlantic în luna mai a anului trecut, pentru a combate așa-numitele „știri false”, adăugând că agresivul think-tank îi va servi drept „ochi și urechi” pentru identificarea presupuselor operațiuni de influență străină…
Consiliul Atlantic însuși este condus de un amestec de ofițeri militari pensionați, foști politicieni și elite occidentale din mediul de afaceri. Iar printre finanțatorii think-tank-ului se numără principalii contractori americani din domeniul apărării, agenții afiliate Washingtonului și Pentagonului, Emiratele Arabe Unite, mari corporații transnaționale și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
Ne putem gândi la mai multe motive pentru care un astfel de grup ar fi interesat să alimenteze isteria antirusească … Conflictele de interese ale Consiliului Atlantic merită cu siguranță să fie luate în considerare …”
Același lucru trebuie spus și despre CCDH, dar și despre Pfizer. Ambele sunt vizibil părtinitoare și nu sunt în măsură să judece ce este și ce nu este dezinformare. Dar, la urma urmei, acesta este un război. Suntem într-un război informațional, iar termenul „dezinformare” se aruncă în loc de grenade. Avem nevoie de discernământ și de o oarecare înțelepciune elementară pentru a nu deveni victime.
Co-fondatorul NewsGuard, Louis Crovitz, este membru al Consiliului pentru Relații Externe – un alt susținător al Marii Resetări – iar printre principalii consilieri se numără Tom Ridge, fostul secretar al Securității Naționale, și generalul pensionat Michael Hayden, fost director al CIA și al Agenției de Securitate Națională (NSA).
Cunoscând aceste lucruri, este mai ușor să înțelegem cum oameni obișnuiți care distribuie informații care nu corespund versiunii oficiale pot fi etichetați și tratați ca fiind o amenințare la adresa securității naționale.
Pandemia COVID este o operațiune militarizată. Suntem în război, iar inamicul desemnat (privit din perspectiva taberei care a început acest război fără să spună nimănui) sunt cetățenii lumii care doresc să își păstreze libertatea și drepturile.
Pfizer are un lung istoric de comportament infracțional
Pfizer se află de cealaltă parte – partea care încearcă să instaleze un regim tehnocratic neales bazat pe ideea că avem nevoie de un aparat global de biosecuritate și biosupraveghere, altfel vom muri cu toții.
Pentru a realiza acest lucru, compania Pfizer se pretează la a „șantaja” țările, pentru a le accepta condițiile de vânzare a vaccinului COVID, așa cum se arată în raportul Gravitas de mai sus (VIDEO) – condiții care garantează că Pfizer iese întotdeauna în avantaj.
O condiție-cheie este lipsa răspunderii, ceea ce este lesne de înțeles, având în vedere valoarea prejudiciilor provocate de injecția COVID a Pfizer. Pfizer a mers până într-acolo încât a constrâns națiunile să ofere drept garanție active suverane, cum ar fi bazele militare, pentru a plăti pentru orice potențial proces legat de vătămări provocate de vaccinul lor COVID.
Deși acest lucru nu este ilegal, este lipsit de etică, la fel ca și cercetarea pe oameni fără consimțământul informat. Toți cei care primesc aceste injecții autorizate pentru utilizare de urgență iau parte la această cercetare, fiind în același timp împiedicați să vadă altceva decât propagandă.
Fără dezvăluirea sinceră și transparentă atât a riscurilor, cât și a beneficiilor, nu poate fi vorba de un consimțământ informat. Pfizer experimentează chiar și pe copii și femei însărcinate fără un consimțământ informat, două categorii care au fost excluse dintotdeauna de la experimentele farmaceutice.
O sursă din interior reclamă că Pfizer a falsificat date
Timp de două săptămâni, echipa s-a instalat chiar lângă o bază medicală administrată de „Medici fără frontiere” și a început să distribuie medicamentul experimental Trovan. Dintre cei 200 de copii selectați, jumătate au primit medicamentul experimental, iar cealaltă jumătate antibioticul deja autorizat, respectiv Ceftriaxonă.
Unsprezece dintre copiii tratați de echipa Pfizer au murit, iar mulți alții au suferit efecte secundare, cum ar fi leziuni cerebrale și insuficiență de organe. Pfizer a negat că ar fi comis o greșeală. Potrivit companiei, doar cinci dintre copiii cărora li s-a administrat Trovan au murit, comparativ cu șase care au primit Ceftriaxonă, astfel că medicamentul lor nu a fost de vină.
Problema a fost că nu le-a spus niciodată părinților că le administrează copiilor lor un medicament experimental, darămite să-i întrebe dacă vor ca aceștia să participe la acest studiu.
În lucrarea sa din 2010, „Tough on Crime? Pfizer and the CIHR” („Intoleranți cu infracțiunile? Pfizer și Institutele canadiene de cercetare în Sănătate (CIHR)”), dr. Robert G. Evans, profesor emerit la Vancouver School of Economics, a descris Pfizer ca fiind un „infractor inveterat”, care recurge în mod constant la practici ilegale și corupte de comercializare, mituind medici și ascunzând rezultatele adverse ale studiilor.
Mai mult, deși Pfizer a prezentat o scrisoare de permisiune „primită” de la un comitet de etică nigerian, scrisoarea s-a dovedit a fi datată retroactiv. Comitetul de etică în sine a fost înființat abia după un an de la încheierea studiului.
Un „infractor inveterat”
„Un fost angajat al Pfizer a declarat că personalul de vânzări primea stimulente ca să vândă Bextra la medici pentru afecțiuni pentru care medicamentul nu era aprobat și în doze de până la opt ori mai mari decât cele recomandate. ‘La Pfizer, mi se cerea să cresc profiturile cu orice preț, chiar și atunci când vânzările însemnau punerea în pericol a unor vieți. Nu am putut face asta’, a declarat el”.
Niciuna dintre aceste acțiuni în justiție nu a descurajat viitoarele abateri ale companiei. Pentru Pfizer, plata amenzilor pentru a ascunde ilegalitățile sub preș a devenit o parte a riscului de a face afaceri și își poate permite asta. Deși amenzile pot părea exorbitante, ele sunt infime în comparație cu profiturile companiei.
About Post Author
