ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Chestiunea
declarării aromânilor drept minoritate în cadrul statului român,
aparte din punct de vedere etnic, lingvistic și cultural, reprezintă
un proiect asumat cu multă vervă încă de acum trei decenii.
Faptul că păstrarea specificului identitar aromân se datorează
prioritar statului român – care încă din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea a sprijinit înființarea de școli și biserici
la sud de Dunăre, asigurând insule de refugiu în fața campaniilor
asimilaționiste elene – este pus între paranteze de către acești
propagandiști ai ideii separatismului aromân-român.
Terenul
de bătăie îl constituie în această perioadă data de 10,
respectiv 23 mai ca punct de referință în istoria aromânilor. În
fiecare an, în apropierea acestor zile, se redeschide tensionat
dosarul chestiunii aromâne.
Din punct de vedere istoric,
recunoașterea națiunii valahe/române din cadrul Imperiului Otoman
publicată în Monitorul Oficial de la Istanbul în 10 mai 1905, a
fost consecința unei campanii diplomatice de amploare susținută de
către Regatul Român pentru recunoașterea macedo-românilor adică
a românilor balcanici, vorbitori ai dialectului aromân sau
megleno-român. Accepțiunea certă a acestui act istoric, recunoscut
ca atare atât de istoriografia românească, dar și de cea străină
este de câțiva ani supus unei mistificări regretabile prin
sărbătorirea acestui act (datorat în totalitate politicii de
sprijin identitar-cultural a României pentru ramura sud-dunăreană
a poporului român) într-o cheie diversionistă, aceea a Zilei
Naționale a Aromânilor pe 23 mai.Falsificarea unui eveniment istoric (Iradeaua sultanului Abdul Hamid
al II-lea publicată în 10 mai 1905) și promovarea pe multiple
canale a acestei denaturări, drept act fondator pentru
recunoașterea unei minorități etnice poate avea urmări negative
asupra stabilității regionale într-un context geopolitic dificil,
putând fi speculată de factori externi interesați.
Conform
unor criterii subiective oricine se poate declara orice, însă
pentru a fi și recunoscut în consecință astfel, trebuie să
existe niște criterii obiective, demonstrabile științific.
Așa
după cum poziția Academiei Române din 25 iulie 2018 iterează
faptul că articolul
3, paragraful 1 din Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților
Naționale (CCPMN), adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg, la
data de 1 februarie 1995 și intrată în vigoare la 1 februarie
1998, prevede dreptul oricărei persoane aparținând unei minorități
naționale de a alege liber să fie tratată ca atare sau nu.
Paragraful 35 din Raportul Explicativ al CCPMN (ETS No. 157)
stipulează însă că din Paragraful 1 al numitului articol nu
trebuie înțeles că o persoană are dreptul să își aleagă
arbitrar apartenența la o minoritate națională, ci că această
alegere individuală este inseparabil legată de criterii obiective,
relevante pentru identitatea persoanei respective. Prin urmare,
trebuie respectate criteriile științifice în asumarea identității
naționale și lingvistice a colectivităților și a individului”. „
Ideea
unei minorități etnice aromâne e experimentată cu precădere în
România, unde, din păcate beneficiază de un culoar favorabil pe
fondul unor interese de grup atent cultivate într-un mediu politic
prea puțin preocupat de proiectul de țară, interesul național
etc. Nu trebuie omis din acest tablou nici rolul discret, dar
eficient al UDMR-ului de sprijinire a acestui curent minoritar
printre
aromâni etc.
De
altfel, reușita acestei inițiative ar însemna deschiderea unei
cutii a Pandorei, care să alimenteze orgoliul și așa proeminent al
unor reprezentanți ai transilvanismului, bănățenismului etc.
Prin
urmare, răspunsul la întrebarea Qui prodest? ar trebui să țină
cont și de aceste detalii semnificative în grad mare pentru felul
în care se orchestrează acest tip de separatism. Miza finală a
acestor inginerii identitare (a se vedea schizofreniile
vlah/vlaș/român din Timocul sârbesc, moldoveni/români din
Bucovina de nord, Basarabia de sud ori Republica Moldova) este
dinamitarea coeziunii istorice românești de la nord ori ori de la
sud de Dunăre.
About Post Author
