Berlinul
a căzut în cursa întinsă de Washington. Nu va fi nici o „Coaliție a
Tancurilor”. Totul este o stratagemă pentru a împinge Europa cât mai adânc în
războiul din Ucraina.
Când
premierul german Olaf Scholz a anunțat în sfârșit, după săptămâni de presiuni
americane, că va trimite tancuri Leopard 2 în Ucraina, Volodimir Zelenski a
exultat, salutând nou-formata „Coaliție a Tancurilor”.
Presa
occidentală a preluat și ea prompt formula mobilizatoare cu nume de joc video.
După
ce entuziasmul primelor ore a trecut, se dovedește că însă că totul a fost mai
degrabă o cursă americană în care Germania a căzut. Și după ea, toată Europa.
Efectul
Ghiveciului de Tancuri asupra frontului
„Amestecătura”
mai multor modele de tancuri NATO, fiecare cu un termen diferit de livrare, va
produce mari dificultăți logistice Kievului, avertizează Washington Post.
În
aceste condiții, experții militari nu sunt convinși că tancurile NATO vor avea
un impact decisiv pe câmpul de luptă, la primăvară.
Comentând
faptul că Germaniei i-a trebuit o perioadă lungă de timp de gândire, dacă să
trimită tancuri în Ucraina, Franz Stefan Gadi, cercetător principal la
Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra, afirmă:
„Este
improbabil că Leopard 2 vor juca un rol semnificativ în orice ofensivă care ar
avea loc în primăvară.”
În
opinia sa, influența tancurilor NATO, al căror număr este „limitat”, va depinde
de antrenamentul ucrainenilor care vor forma echipajele și de cât de bine se
vor integra noile formațiuni pe linia frontului.
La
rândul său, Sonny Buttersworth, expert în domeniul tancurilor al publicației
Janes, avertizează că amestecul diferitelor tipuri și sisteme de tancuri în
Ucraina va reprezenta o mare problemă logistică.
De
pildă, explică Buttersworth, tancurile britanice Challenger 2 folosesc o
muniție diferită de standardele NATO.
Iar
tancurile de producție germană Leopard 2 au „mici diferențe”, în funcție de țara
care le folosea și care le va trimite acum în Ucraina.
De
exemplu, Leopard 2 A4 aflate în dotarea armatei spaniole au sisteme diferite de
tragere și de comunicare față de modelele din dotarea armatei finlandeze.
Expertul
de la Janes declară:
„Ucraina
va folosi câteva tipuri diferite de echipamente și se va confrunta cu necesitatea
de a le întreține cu piesele de schimb potrivite pentru unitățile potrivite.”
Așadar,
mult-trâmbițata „Coaliție a Tancurilor” este mai degrabă o formulă propagandistică,
fără efecte majore pe câmpul de luptă. Cel puțin în următoarele câteva luni.
În
schimb, efectele politice ale „Coaliției” ar putea fi decisive. Și neașteptate.
Afară-i
vopsit gardul, înăuntru-i doar Leopardul
Tratând
aceeași temă – a dificultăților create de folosirea mai multor tipuri de
tancuri în Ucraina – CNN afirmă:
„Mulți
analiști susțin că ar fi mai ușor pentru Ucraina să se rezume la un singur tip
de tanc, și de aceea este atât de importantă decizia Germaniei de a permite trimiterea
de tancuri Leopard.”
CNN
citează o declarație a Sabrinei Singh, secretar adjunct de presă al
Pentagonului, care anunță că tancurile Abrams „nu sunt disponibile pe stoc”pentru moment și că „va dura luni de zile până vor fi trimise” în Ucraina.
Ceea
ce dă de bănuit că Statele Unite fac mai degrabă joc de glezne, împingând alte
state, în special Germania, să trimită tancuri Ucrainei.
Promisiunea
Washingtonului de a trimite tancuri Abrams a fost mai degrabă o momeală pe care
Berlinul a mușcat-o.
De
altfel, întreaga analiză a CNN este în realitate o pledoarie pentru ca forțele
ucrainene să folosească un singur tip de tanc. Și acesta este – ați ghicit –
tancul german Leopard 2.
Pentru
că, explică postul american, tancurile Abrams sunt excepționale, dar foarte
greu de întreținut și de manevrat. Adică o corvoadă, mai degrabă decât un
ajutor.
Referindu-se
la întreținerea tancurilor Abrams, Drew Thompson, cercetător principal invitat
Școala de Politici Publice a Universității din Singapore, citat de CNN, afirmă:
„Este
un lung lanț logistic care începe din Statele Unite.”
Piese
componente cheie, care se uzează sau se strică în luptă, trebuie să fie înlocuite
doar cu piese americane, explică Thompson. Aceste piese trebuie să fie trimise
din Statele Unite la un depozit de reparații din Ucraina sau din Polonia. Și de
acolo pe front.
Rezolvarea
acestor complicate probleme logistice reprezintă un „risc ridicat pentru
Statele Unite și pentru Ucraina”, spune expertul.
„Gândiți-vă
ce victorie propagandistică ar însemna pentru președintele rus Vladimir Putin
dacă pe câmpul de luptă din Ucraina ar apărea imagini cu tancuri americane
scoase din uz.”
Și
expertul conchide:
„Folosirea
tancurilor Leopard, plecând de la o bază logistică europeană, este categoric
preferabilă.”
Din
toate cele de mai sus reiese că Statele Unite vor trimite în Ucraina, cândva,
spre toamnă, câteva tancuri Abrams, în mod simbolic. Dacă nu vor uita. Sau nu
vor apărea noi „dificultăți logistice”.
Greul
aprovizionării cu tancuri îl va suporta Europa, unde se află câteva mii de
tancuri Leopard 2, după cum explică același CNN.
Pare
evidentă strategia Statelor Unite, de a folosi tancurile Abrams ca momeală
pentru a înfrânge reticența Germaniei și a o împinge cât mai adânc în război.
Și,
odată cu Germania, întreaga Europă.
Scopul
stratagemei nu e nici el greu de intuit: distrugerea iremediabilă (după modelul
Nord Stream) a relațiilor dintre Europa și Rusia.
Odată
cu ele, și orice tentativă de emancipare a Bătrânului Continent față de Statele
Unite.
Când războiul se va
termina, când Ucraina va fi nimicită total și Europa dezindustrializată și distrusă economic, un nou
Plan Marshall va ajuta Occidentul să trăiască iarăși ca în sânul lui Abrams.
Atunci vor urma alți 50 de ani de Pax Americana.
About Post Author
