ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Printr-o „operațiune specială” divină, Omul este eliberat din închisoarea Morții și se întoarce acasă în Rai. Înălțarea Domnului este, în același timp, și Înălțarea Omului.
Adam a ales în
deplină libertate să nu asculte de Dumnezeu și să-I întoarcă spatele.
Căderea în ispită ar
fi fost fără îndoială trecută cu vederea dacă Adam și Doamna lui, prinși cu
fofârlica, ar fi făcut un gest de elementar bun-simț: să recunoască greșeala și
să-și ceară iertare.
Însă ei au continuat
să mintă nonșalant, până în pânzele albe.
De aceea, Alungarea
din Rai a fost mai degrabă un auto-exil.
„Emanciparea”, atât
de prețuită în vremurile noastre progresiste, a făcut victime chiar de la
Facerea Lumii.
Îndepărtarea de
Creatorul său a dus la o degradare a Omului. La o îmbolnăvire gravă a întregii
spițe omenești.
Deopotrivă, s-a
degradat și Natura, pe care Dumnezeu o crease anume pentru a fi în stăpânirea
Omului.
Boala respectivă s-a
numit Moarte.
Este o maladie
genetică de care nici unul dintre urmașii lui Adam și – din cauza sa – nici una
dintre făpturile de pe fața Pământului nu scapă.
Astfel, în locul
Raiului inițial, Omul s-a ales cu Iadul.
Însă Dumnezeu nu a
încetat niciodată să-l iubească pe Om, ființa pe care a așezat-o în centrul
Universului.
De aceea, își trimite
unicul Fiu, El însuși Dumnezeu, în misiune de salvare. O adevărată operațiune
de comando. De scoatere a Omului din închisoarea Morții.
Pentru această
operațiune, Iisus Hristos își asumă în totalitate firea omenească. „Îmbrăcat”,
„echipat” ca om, el trece prin Răstignire, Patimi și Moarte.
Iadul însuși nu
recunoaște „deghizarea” și, păcălit, Îl înghite cu lăcomie.
Atunci se produce
ciocnirea dintre Viață și Moarte, o deflagrație de proporții cosmice, mai
devastatoare decât cea dintre materie și antimaterie.
Lumina spulberă
Întunericul. Iadul este dezintegrat. Toți morții de la începutul veacurilor,
începând cu nefericiții Adam și Eva, sunt eliberați.
Învierea lui Iisus și
Înălțarea Sa la Ceruri, continuând să poarte trup omenesc, pentru a se (re)așeza de-a dreapta Tatălui, închid cercul.
Omul se întoarce
lângă Creatorul său.
Înălțarea Domnului
este și înălțarea Omului.
N. Steinhardt face o
observație tulburătoare: dacă Iisus îl îndeamnă pe apostolul Toma să-I pipăie
rănile din palme și din coastă, înseamnă că, la Înălțarea cu trupul, El a dus
cu Sine aceste stigmate în Cer.
Rănile piroanelor și
ale suliței sunt tot ce a păstrat Mântuitorul din cei 33 de ani ai Săi de
existență pământească și a luat cu El în Rai. Semnele suferinței Sale. Ale
iubirii Sale pentru Om.
Nu este exclus ca, la
sfârșitul vremurilor, noi, oamenii de astăzi, care nu știm cum să dăm bir cu
fugiții mai degrabă la primul inconvenient ce ne amenință confortul, necum să
ne mai sacrificăm din Iubire pentru El, cu nimic mai breji decât Adam, să
înghețăm auzind întrebarea:
„Unde-ți sunt, Omule, stigmatele?”
About Post Author
