Sorin Berilă: Considerații pe marginea unei manipulări de presă

MUNÍȚIE, muniții, s. f.
Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie,

grenadelor de tot felul, proiectilelor
de artilerie, bombelor de aviație etc.

Din germ. Munition, lat. munitio, fr.
munition (DEX 2009) 

Miercuri 10 mai, o știre cutremurătoare
exploda pe ecranele principalelor televiziuni și era preluată de cele mai
vizibile agenții de presă autohtone: pe fondul protestului organizat de
partidul AUR și de mai multe asociații civice, o tânără, șefa organizației de
tineret a formațiunii politice, a încercat să introducă în Parlament muniție. Alarmă! Șoc!

„BREAKING O femeie care apare pe lista
colaboratorilor AUR a încercat să introducă în Parlament patru gloanțe, susține
Alfred Simonis: E un incident extrem de grav, așa a început și Hitler” (G4 Media); „Sociolog
despre violențele AUR: Mai lipsește să dea foc Parlamentului ca în Germania nazistă” (RFI Romania); „Exclusiv.
Ce se află în spatele incidentului cu gloanțe letale de la Parlament. Moment
delicat pentru AUR” (evz.ro); „Gloanțele cu care Ariadna Cîrligeanu a intrat
în Parlament ar proveni de la un pistol mitralieră”(Observatornews.ro); „Este muniție de război! Este un adevăr, dovada a fost prezentată!
Radu Tudor, despre colaboratorul AUR care a încercat să intre cu gloanțe în
Parlament” (Antena 3 CNN).

Pe acest fond de emoție, cu reporteri care
transmiteau cu sufletul la gură ultimele vești despre descoperirea „muniției
letale”, au început să fie colportate cele mai fanteziste știri, fie sugerate
pe canalele media principale, fie pe medii neoficiale. Cea mai gogonată poveste
spunea că gloanțele erau destinate eliminării Gabrielei Firea, motivul acestei
intenții ca și mijlocul concret de realizare, recte arma, rămânând un mister.

După prânz, liderul AUR a fost invitatul lui
Ionuț Cristache pe canalul You Tube HAI România!, unde a discutat în
general despre protestul din fața Camerei Deputaților, dar și despre scandalul
gloanțelor găsite în geanta domnișoarei Ariadna Cârligeanu. Vizibil nepregătit
pe acest subiect, George Simion a încercat să explice incidentul, vorbind
despre „bucăți” sau „elemente” „ruginite” de glonț.

Explicațiile sale poticnite au
creat mai mult un sentiment de stânjeneală decât să limpezească problema,
nereușind să atingă fondul chestiunii. Iar fondul chestiunii este următorul: ce
reprezentau acele gloanțe, cât de periculoase erau ele și nu în ultimul rând,
dacă puteau să fie folosite cu o intenție agresivă, pentru a provoca moartea
sau rănirea unei persoane.

Pentru a putea lămuri aceste necunoscute, este
necesar să facem un mic excurs tehnic în domeniul armamentului și anume în
capitolul despre muniție. În primul rând, ceea ce se introduce în încărcătorul
unei arme se numește cartuș, nu glonț. Cartușul la rândul său are
mai multe elemente: tubul cartuș, care se umple cu pulberea explozivă,capsa de percuție sau de inițiere, care are rolul de a aprinde pulberea
și în fine, glonțul. Tot acest ansamblu este destinat propulsării
glonțului pe țeava armei. Absența unuia din aceste elemente, face imposibilăexecutarea tragerii. Glonțul singur, așadar, este la fel de periculos ca o
piuliță, o piatră sau un drops. Un ciocan sau o șurubelniță ar fi cu mult mai
periculoase și chiar letale, cu toate că nu sunt supuse niciunei restricții.

Expresia „gloanțe letale” este nu numai
tendențioasă, ci și mistificatoare prin omisiune: într-adevăr, gloanțele în
general pot fi letale (în condițiile arătate mai sus), dar în situația
respectivă, acele gloanțe, nu.

Așa cum o roată, volanul, o tobă de eșapament,
sau un motor, nu reprezintă un autoturism, nici o aripă sau o elice, un avion,
deși fiecare din aceste elemente sunt indispensabile, nici glonțul nu reprezintă
muniție.

Evident, rămân încă multe întrebări: cum de
colaboratoarea AUR a putut fi atât de neglijentă sau iresponsabilă, încât să
intre cu gloanțele în geantă în sediul clădirii Parlamentului? Cum de George
Simion s-a dus în platou, fără a fi consiliat cu privire la aceste detalii
tehnice, fiind evident că nu avea de unde să le cunoască, el nefăcând armata.
În fine, cum de acest scandal a apărut exact în ziua când se vota un set de
legi extrem de importante și controversate în același timp, contestate nu numai
de AUR, ci și de un segment larg al Societății Civile?

Prestația în acest caz a televiziunilor și a
agențiilor de presă, care s-au repezit pe subiect, l-au mestecat și l-au
rostogolit, a fost obscenă, lamentabilă și ineptă în același timp. Nu vorbim de
„fătucile” de presă (după expresia maestrului Cristoiu) de la care nu avem
pretenții și nici așteptări, ci despre analiști maturi și consacrați, unii
dintre ei cu competențe militare, somități în materie, de unde și titulatura de
Analist Militar (cu majuscule). Ei bine, toți aceștia au interpretat o variantă
modernă a Ariei Calomniei, respectând preceptul clasic postulat de Francis
Bacon: „Calomniați, calomniați, ceva tot va rămâne!” În această logică,
scandalul legat de „gloanțele letale din Parlament” nu a fost făcut pentru
prezent, ci pentru a servi ca muniție în viitor. Iar viitorul a început
chiar azi: „Muraru: Voi sesiza Tribunalul București pentru scoaterea AUR în
afara legii” (adevărul.ro)

Spre a conchide, putem spune că am asistat miercuri
la un caz de dezinformare și manipulare, lansat și gestionat cu profesionalism
de specialiști în acest domeniu. Un caz de manual.