Isabela Vasiliu-Scraba: Efectul „Rashomon” și adevărul despre moartea martirului Mircea Vulcănescu

Motto: „Mircea Vulcănescu nu e om. E o mașină de exprimat
poetic -și pe înțelesul oricui -, cele mai rigide și mai anoste cunoștințe din
orice domeniu. E colosal. Ajungi să crezi, ascultându-l, că pașii făcuți de
omenire în domeniul științei au fost drămuiți și struniți întotdeauna de
Dumnezeu, în așa fel încât descoperirile să nu se poată întoarce împotriva omului”
(Teodor Duțu, fost deținut politic).

Voi începe ilustrarea efectului
Rashomon cu o părere care, nu se știe de ce, nu a convenit poliției
gândirii de pe internet grăbită nevoie mare s-o îndepărteze. Era un comentariu
la o emisiunie a lui Radu Paraschivescu având-o ca invitată pe Tatiana
Niculescu, – scriitoarea care a romanțat viziunea securistă asupra Sfântului Arsenie
Boca, practic martirizat (1) de Securitatea comunistă prin schingiuire
în noiembrie 1989. Iată opinia ștearsă din umbră în repetate rânduri: „Te ocupi
[tu, Radu Paraschivescu] de noNames ca Tatiana Niculescu și nu
promovezi adevărata valoare, cum este această doamnă, Vasiliu-Scraba,
accesată (on-line, să n-avem discuții !) de zeci de mii de cititori” (Dan Liviu
Boeriu). Mai precis, de 52887 de cititori care i-au accesat eseurile pe
internet de 182153 ori.

Comentariul trecut pe facebook în
aprilie 2022 diferă radical de părerea zisului „dan popescu” încrâncenat cenzor
al meu pe youtube, pe facebook și-n wikipedii, ascuns după mulțime de pseudonime,
printre care si MyComp, sau Donarius, sau Accipiter GentilisQ (2). Pitit
după „dan popescu”, trecuse pe youtube următorul comentariu, după ce-mi audiase
un videoclip: „Scrieți, scrieți, că vă citește doar soțul !”

Despre cele două opinii divergente,
vechii romani ar fi zis „quot homines, tot sententiae”, evidențiind deosebirea
firească dintre oamenii care, diferiți fiind, ajung la păreri foarte deosebite
asupra aceluiași subiect, uneori chiar contradictorii. Dar, cum latina nu mai
este la modă, în loc de QUOT CAPITA, TOT SENSUS, i.e. „câte capete atâtea
păreri”, wikipedia indică aici că ar fi vorba de „efectul Rashomon”.

Intitulat „Rashomon” după filmul japonez
din 1950, „efectul” evidențiază covârșitoarea diferență dintre spusele
martorilor unuia și aceluiași eveniment. Aduce oare ceva nou „efectul Rashomon”
față vechea și ințeleapta constatare a latinilor? Desigur, nu! Are doar
avantajul noutății cu orice preț și al tentei cultural-globaliste promovată de grupul
celor care au confiscat wikipedia.

Mircea Eliade, „cel mai onorat și
prețuit român din secolul XX”, a scris în 1967 „Trepte pentru Mircea
Vulcănescu” citite la câțiva ani distanță și de sora filosofului. Renumitul
savant și-a încheiat eseul pe ideea victoriei prietenului său asupra călăilor
si asupra morții. Insăși moartea lui Iisus pe cruce îi asigurase lui Mircea
Vulcănescu triumful asupra morții, ca și altor martiri români, uciși după
gratii în „universitățile lui Teohari Georgescu”.

Un fost „profesor” al acestor
universități, ajuns la Paris, a povestit exilaților români despre încarcerarea
la temperaturi de îngheț prin care i-a fost pedepsită lui Mircea Vulcănescu îndrăznela
de a-i învăța la Aiud românește pe gardienii maghiari: „A doua zi dimineață, Mircea
Vulcănescu devenise un sloi de ghiață, după o noapte petrecută pe un ger de –20
de grade. Așa l-au aflat șeful temnicerilor de altă limbă, și tovarășii săi,
a doua zi dimineața. Țurțure de ghiață, cu ochii deschiși, mort cu ochii vii.
Se făcu ziuă, dădu soarele. Din țuțurele cu ochii vii, s-a toropit atunci o
lacrimă; apoi alta, alta, prelingându-se și împreunându-se în sânul mumei-fire
cu cele  ale osândiților de limbă
românească, în acea dimineață de iarnă, când aceștia și-au luat rămas bun de la
răposatul Mircea Vulcănescu, închinându-se, șoptind: Să-i fie țărâna ușoară și
Dumnezeu să-i ierte pe călăi –căci numai de la El poate veni iertarea…De la cea
mai frumoasă inteligență românească pe care norocul m-a învrednicit s-o cunosc”  (3).

Din fragmentul citat reiese o părere
diferită de cea cunoscută din mass-media oficială, după care filosoful ar fi
murit în temniță sacrificându-și viața ca să salveze un tânăr.

Pentre Pandrea fusese revoltat la
culme de asasinarea după gratii a lui Mircea Vulcănescu, ținut „dezbrăcat la
piele, în Celula Neagră, în plină iarnă” (p. 229).

Cum ani de zile am citit eseistică
filosofică în Sala Fondului Secret al Bibliotecii Academiei, ajunsesem să știu
numele si lecturile cititorilor din sala de la etaj. Fiindcă materialele
consultate erau uneori lăsate pe a doua zi cu fișa cititorului care le
solicitase. Așa i-am reperat pe Handoca si Ornea, necitind cărțile și revistele
vremii din care să le aflu numele. Aceștia, într-una din însoritele zile ale
toamnei anului 1989 își povesteau strigând în curtea Bibliotecii, unde mă
plimbam într-o mică pauză, cum a murit Mircea Vulcănescu pe cimentul ud al
celulei de la Jilava ca să salveze de la moarte un tânăr.

Pe imaginea corpolentului filozof,
care a salvat cu propriul trup un deținut tânăr, avea să tricoteze câțiva ani
mai târziu si corpolentul Andrei Pleșu, într-un interviu difuzat și răs-difuzat(4). Imagine cu totul falsă, căci după gratii Vulcănescu ajunsese foarte
repede piele și os, sculptorul Aurel Obreja comparându-l cu „un schelet de
biserică arsă”.

In secolul XXI a ajuns să fie
cunoscută si părerea Ion Halmaghi, născut în America și repatriat acolo după ce
scăpase cu viață din „universitățile lui Teohari Georgescu”. Mărturia lui
diferă radical de cea a „țipuitorilor” din curtea Bibliotecii Academiei,
„oficializată” ulterior.

Ion Halmaghi, fost student al lui
Mircea Eliade ajuns ca atâția alți nevinovați în temniță, a povestit că în
celula de pedeapsă de la „universitatea Jilava” – cu fecale, urină si apă pe
jos- nu fusese băgat doar Mircea Vulcănescu și tânărul căruia i-ar fi salvat
viața culcându-se pe cimentul umed, ci mai mulți tineri „studenți” care-l
audiaseră pe filosof. După ce fuseseră cu sălbăticie bătuți, au fost cu toții
pedepsiți să stea zile și nopți în picioare în frigul înlemnitor al „Negrei”,
deoarece profesorul Vulcănescu a încălcat regulamentul ținându-le prelegeri.

Fostul deținut Halmaghi a
confirmat adevărul propunerii lui Mircea Vulcănescu de a se întinde pe jos, nemaiputându-se
ține pe picioare.

Dar, spre deosebire de varianta
„oficială”, el a mai relatat că tinerii din celulă n-au fost deacord si că
ei l-au susținut fizic să depășească încercarea care-l adusese la limitele
puterii de rezistență pe filosoful care ținuse deținuților de la Aiud o
conferință despre sinucidere (5).

In memoriile lui Petre Pandrea
aflăm povestită întâmplarea de la Jilava într-un mod asemănător: „Au fost
dezbrăcați și lăsați în izmene pe vreme de iarnă, la Neagra, să moară. Crimă cu
premeditare…asasinat de deținuți politic necondamnați la moarte. Nu s-au dat însă
bătuți. Nu s-au culcat pe ciment ca să capete pleurezie. S-au frecat reciproc
pe spinări și pe piept. Mișcare nu se putea face. Au ieșit învinețiți. După
câteva zile, Mircea Vulcănescu căpătase febră. Avea pleurezie. A fost internat
în Spitalul de la Văcărești. I s-au scos 800 de grame de puroi din plămâni.
Organismul rezistent s-a refăcut. Când am intrat eu, bolnav de hepatită infecțioasă…Mircea
Vulcănescu pleca cu duba la Aiud, refăcut” (Călugărul alb, p.233).

La colocviul „Mircea Vulcănescu”
de la Tecuci, observasem în 2011 si nepotrivirea de dată. Căci întâmplarea de
la Jilava fusese în 1951, iar Mircea Vulcănescu a trecut în lumea celor drepți
la Aiud în 28 octombrie 1952 (https://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ).

Torturat la un moment dat în
aceiași serie cu „profesorul” Mircea Vulcănescu, un fost „student” al
„Universității Aiud” își amintea următoarea scenă : „Torturarea mea s-a
terminat și acum zăceam aruncat într-un colț pe jos. La rând era Mircea Vulcănescu.
După ce l-au torturat prin bătaie pe tot corpul (pentru a nu știu câta oară) a
căzut în nesimțire. Era plin de sânge. Un țigan robust l-a luat de un picior
târându-l pe jos. Capul i se bălăbănea în dreapta și-n stânga ca o mingie
legată cu o sfoară trasă de un copil…Cum trecea tocmai  prin dreptul meu, m-am târât puțin ca să-i
îmbrățișez capul și să-l încurajez. Se vedea că nu e mort. Țiganul care îl târa
m-a îndepărtat cu o lovitură de bocanc în piept, care mi-a tăiat respirația”. (6).

De la studenții „Universității
Aiud” stim azi că Vulcănescu remarcase cum guvernanții României subjugate de
sovietici disprețuiau valorile culturale românești, făcând să se lățească
pseudo-cultura, cum fac și azi urmașii lor de după 1990 grupați în jurul lui
Brucan, spre a rămâne la putere.

Într-un articol publicat de
revista Grupului de Dialog Social fondat de Silviu Brucan, Pavel Câmpeanu,
român de origine evreiasă, scria că în secția ideologică a CC al PCR nu a
pătruns până în mijlocul anilor optzeci nici un etnic român (Revista „22”,
Nr.9/ 2001). Or, chiar acestei secții ideologice i-a aparținut „comandamentul
efectiv al aparatului de teroare și diversiune, ea fiind „departamentul cel mai
apropiat de Kremlin al conducerii PCR” (cf. Ion Varlam, Pseudo-Romania,
București, Ed. Vog).

Observând, ca și Ion Varlam, că
pârghiile puterii au rămas în aceleași mâni în care fuseseră și în „Statul
concentrațional comunist” (cf. Mircea Eliade), poetul Mircea Ciobanu a compus după
1990 următoarele versuri, când fostul secretar al lui Ioșca Chișinewski, Paul
Cornea, ajunsese sfătuitorul lui Mihai Șora, ministrul educației ce a permis
îndepărtarea elevilor români de către colegii lor maghiari din școli ce
deveniseră maghiare sub ocupația hortystă (sept. 1940 si nov. 1944).

„Cine sînt ei/  dacă numele mic le-a fost scris/ numai cu
partea lui de ocară/ în cartea orașului? // Iată-i cu mâna pe bici/ Cu poruncile-n gură,/  iată-i stăpâni peste marea cătușă.//  N-au arat,/ sămânță în brazdă/  n-au
aruncat,/  cântecul lor cel mai lung
ridica/  în slava batjocurii/  numele plugului. //  Iată-i cu mâna pe bici, /  cu poruncile-n gură; / iată-i stăpâni peste/
marea cătușă” (7).

De unde să bănuiască Mircea
Ciobanu că însuși proletcultistul Paul Cornea va conduce un doctorat despre
opera sa, dându-și impostura în petec odată cu alcătuirea prefeței la acea
lucrare (8).

In opinia lui Ion Varlam, Teohari
Georgescu și Alexandru Nikolski erau numele conspirative ale celor doi agenți
sovietici care au condus după 6 Martie 1945 Ministerul de interne și Siguranța(9).

Pentru păcălit
prostimea, mafia care a confiscat Wikipedia a inventat un pedegree românesc
pentru Burăh Tescovici (cf. Radu Teodoru, România ca o pradă, Ed.
Lucman, 2005, p.292), aka Teohari Georgescu (10), știut fiind că
securitatea anti-românească se specializase pe falsificări.

Inchisorile comuniste au fost
desemnate ca „universitățile lui Teohari Georgesu” de către Petre Pandrea, în
libertate apărătorul preotului Ion Iovan de la Vladimirești, – prima mânăstire
desființată-, și după gratii, la rândul său, conferențiar în „Universitatea
Aiudului”.

De la  fostul deținut politic Demostene Andronescu
aflăm că respectiva „Universitate” ar fi avut, ca să zicem așa, și un „rector”,
pe profesorul doctor în fizică atomică George Manu. 

Susținută în 1933, teza de
doctorat îi fusese îndrumată de Marie Curie care-i propusese să rămână să
lucreze împreună (11).

Om de vastă cultură științifică și
umanistă, profesorul George Manu a preferat cariera universitară din țară. În
martie 1948 a fost închis de agenții sovieticilor pentru volumul din 1947 În
spatele Cortinei de fier. România sub ocupație sovietică, semnat cu
pseudonimul  Testis Dacicus, volum de negăsit,
deși retipărit la București în 2004 de Ed. Kullusys și în 2011 de Ed. „Mica
Valahie”. La farsa de proces cu verdictul înainte stabilit de ocupanti,
savantul atomist a zis: „Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul.
Îmi pare rău că n-am reușit” (Gh. Manu).

Fusese un „rector” unanim admirat
și prețuit, între anii 1954 și 1961 anul uciderii sale după gratii (12).

Mircea Eliade (13)scrisese într-o revistă de la Paris că „pentru om, libertatea nu poate fi
actualizată decât împotriva momentului istoric, împotriva timpului care te silește
să faci cutare sau cutare lucru” (rev. „Luceafărul”, Paris, 2 mai 1949).

Un inginer închis la Aiud își
amintea că, după niste prelegeri de filozofie medievală, Mircea Vulcănescu
subliniase următoarea idee: „drumul către Dumnezeu și pacea Sa trece prin sufletul
omului, nu prin cuget, prin mintea sa” (14).

Filosoful ajuns profesor în
„universitățile lui Teohari Georgescu” n-ar fi putut niciodată să facă acea
confuzie dintre căldura inimii și lumina inteligenței, care apare
într-un citat din călugărul Andrei Scrima, fragment scos la vedere prin lipsa
de discernământ a unui universitar ieșean și a unei universitare bucureștene (15).

Iată citatul care putea fi lăsat
ascuns în arhivă, să nu ajungă să fie mediatizat printr-o carte, apoi preluat și
postat pe facebook: „Există o anumită maturitate a gândirii în care spiritul
devine atât de subtil, atât de pătrunzător, atât de deschis oricărei realități,
încât ține locul, ca să spunem astfel, inimii. Cunoașterea suplinește atunci
afecțiunea: îi înțelegi atât de bine pe oameni, încât îi tratezi cu tot atâta
tact și inteligență ca și cum i-ai iubi” (postare la #Andrei Scrima din 24
aprilie 2021).  

Ca și „profesorul” Mircea
Vulcănescu, „rectorul” Universității Aiud, adică marele fizician descendent din
familia Cantacuzinilor, a fost o adevărată enciclopedie în toate domeniile și
un erou al moralei creștine rezistând diabolicelor schingiuiri pentru salvarea
sufletului în lumea de dincolo.

Intr-una din epistolele primite
din țară de Mircea Eliade, sora lui Mircea Vulcănescu îi scrisese în 1978
următoarele:

„Când m-am întors, ca și fiul
meu cel mare și fiica cea mică a fratelui meu, precum și alți câțiva membri ai
familiei mele –de pe meleagurile unde a murit fratele meu, abia atunci am aflat
că el pierise cu un an în urmă (…). Nimic nu m-a putut consola (…) până în
ziua în care mi-au parvenit „Treptele” care le-ați scris pentru fratele meu.
Efectul a fost miraculos și fulgerător (…).

L-am citit adânc impresionată
de nenumărate ori, am ațipit apoi câteva minute, îndată după amiază, când am
auzit pe Mircea șoptindu-mi” în germană cum a fost la judecata
sufletului său: Cum se rugase blând de mântuire („Erloese mich!”) și cum
toate greșelile i-au fost șterse, au dispărut ca de la sine, la dreapta lor
cântărire („Alles loest sich von selbst vor der gespanten Gericht”). „Nu știu
de ce mi-a vorbit nemțește” –a mai adăugat ea. „Poate unde citeam, în acea
perioadă, foarte mult pe Rilke (16) pe care el și Dan Botta l-au tradus
așa de frumos” (17).

Când, înainte de a pleca la
Londra ca atașat cultural, a scris un text despre Nae Ionescu (1890 -1940),
Mircea Eliade citase din spusele Profesorului după care „moartea e o trecere a
omului într-o altă condiție cosmică și o desăvârșire, căci înseamnă o apropiere
de Dumnezeu” (18).

Economistul Mircea Vulcănescu, – datorită
căruia Țara își mărise rezerva de aur a Băncii Naționale ca urmare a negocierii
plății exporturilor de petrol către Germania (M. Vulcănescu, Ultimul cuvânt,
Ed. Crater, 2000, p.170) – a fost arestat în 1946 și închis zece zile la
Arsenal,  între 18 și 28 mai 1946.

Fiindu-i plătit în aur petrolul, România
terminase războiul cu „cea mai mare rezervă de aur din cursul istoriei sale,
peste 230 de tone de aur” consemnase A. Apahideanu, acea rudă cu Mircea
Cancicov care a revendicat vila „Cancicov” din Bacău.

Tezaurul Băncii Naționale, de cca
40 de vagoane de lingouri de aur, a foat însușit de ocupantul stalinist care
l-a condamnat pe Mircea Vulcănescu, rearestat în ziua de 30 aug. 1946,  la 8 ani de temniță grea, pentru „aservirea
României”.

Prin flagranta ei nedreptate, condamnarea
din 10 oct. 1946, pentru „aservire” economică Germaniei și „dezastrul” României,
i-a pricinuit filosofului și economistului de geniu declanșarea unui icter
mecanic. (19). Succesivele amânări ale recursului au fost
fructificate de torționarii securisto-comuniști pentru noi anchete prin schingiuiri
inimaginabile care l-au îmbolnăvit de tuberculoză. Dintr-un volum cu amintiri
din detenție s-a putut afla că în 1947 filosoful era deja suferind de TBC, în
urma unor „mari constrângeri” spre a-l forța să semneze descrieri de fapte pe
care nu le făcuse (20). Despre tuberculoza căpătată în 1947 scrie și soția
filosofului. Pe 19 decembrie 1947 ea notează în jurnalul propriu următoarele
”îmi spune că el și-a dat injecțiile, medicamentele și alimentele unor deținuți
ca să le scape viața” (Mărgărita Ioana Vulcănescu). 

La rejudecarea procesului, în
ziua de 20 dec. 1947, procurorul ceruse achitarea. Pentru că însuși
ministrul de justiție, Lucrețiu Pătrășcanu, fusese de părere că Vulcănescu nu
trebuie condamnat. Dar Pătrășcanu a fost măturat de la putere de colonelul
sovietic Ana Pauker, născută Rabinshon, fiind înlocuit prin Avram Bunaciu, de
origine evreiască.

Pe 6 februarie 1948 Mircea
Vulcănescu a fost condamnat cu aceiași sentință injustă din 1946, deși, între
cele două închisori, cea de la Arsenal și cea de la Aiud, la solicitarea
Ministerului economiei, el ajutase să fie redactate „amendamentele românești la
clauzele economice ale Tratatului de pace de la Paris” (Ultimul cuvânt,
Ed. Crater, 2000, p.95), încă valabile pe 15 ianuarie 1948 când Mircea
Vulcănescu a ținut discursul său de apărare împotriva unor acuzații strigătoare
la cer prin nedreptatea lor.

Negându-i-se practic dreptul la
contestație, care a fost amânată sine die, a fost închis din nou la Aiud.
Cu două zile înainte de pronunțarea sentinței finale, pe 4 februarie 1948 se
semnase Pactul Molotov – Ana Pauker de aservire economică a României.

De atunci Mircea Vulcănescu,
martirizat în „universitățile lui Teohari Georgescu”, a rămas să fie etichetat
drept „criminal de război”. In schimb Ana Pauker (21), implicată
împreună cu Nikolski în orchestrarea Experimentului Pitești și scăpată de
pedeapsă datorită prieteniei ei cu Molotov (22) împodobește în
continuare Ministerul de Externe cu portretul ei.

NOTE:

1.      vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/.

2.      Wikipedistul
„Cezărică” a avut buna idee să introducă fișa „Mircea Eliade, O fotografie
veche de 14 ani” în Wikipedia.ro, conspectând opinii despre povestire
din  sursele mai la vedere, printre care și
părerile acad. Eugen Simion. La încercarea de a adăuga un link cu noua mea
interpretare publicată în „Acolada” 12/ 2020, un „Donarius” a îndepărtat-o după
trei minute, îndată ce a sesizat numele autoarei, fiindcă în 3 minute nu a
putut ghici ideile cuprinse în exegeza propusă (https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/). După vreo cinci ore,
wikipedistul „Donarius” a motivat ștergerea și ștampilarea ca „spam”, scriind
la Discuții că Isabela Vasiliu-Scraba n-ar aduce nici o noutate,
„reluând interpretările existente deja în articolul din Wikipedia” (Donarius,
13 dec. 2020, 19:18). Cum în cinci ore este posibil să fi parcurs conținutul
ideatic al noii mele interpretări, reproșul că au fost reluate interpretările
existente s-a ivit probabil din neputința de a deosebi între noua hermeneutică
bazată pe ideea unui Dumnezeu viu acționând în lume și afirmația lui
Eugen Simion după care tema nuvelei ar fi Dumnezeu „ca și mort pentru lume”.
De unde reiese că Wikipedia dă „ucazuri” de interpretare prin analfabeți funcționali
care nu pricep nimic din ce citesc. Incrâncenarea lui Donarius împotriva
scrisului meu s-a mai văzut la distanță de o lună când a venit cu noi așa-zise
argumente pentru reîndepărtarea textului Harismele Duhului Sfânt si
fotografia „de 14 ani” . Intâi l-a „identificat ca vandalism”, cf.
Donarius, 23:21, 14 ian.2021, indentificarea ca „spam” fiind deja ivocată pe 13
dec. 2020. Apoi, fără nicio argumentare, a decretat că  hermeneutica mea la nuvela O fotografie
veche de 14 ani ar  „promova teoria
conspirației” (cf. Donarius, 23:27, 14 ian 2021). După ce-au mai trecut două
zile, același Donarius pitit acum după pseudonimul „Accipiter GentilisQ” a
propus spre stergere fișa „Isabela Vasiliu-Scraba” din Wikipedia, vezi nota 5
din interpretarea mea la Dayan, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-dayan-transparenta-matematica-a-realitatii/). Citind în confiscata wikipedie așa-zisele argumente de cenzurare, se poate
presupune că în zilele noastre s-a împlinit profeția Sfântului Arsenie Boca: „Cei
slabi, nimicnici și fățarnici vor crede că numai ei sînt atotputernici și
atoateștiutori” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la
Drăgănescu și o profeție a Sfântului Arsenie Boca,  https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ ).

3.      vezi
prefața lui Titus Bărbulescu la vol.: Mircea Vulcănescu, Războiul pentru
întregirea neamului, București, Ed. Saeculum I.O., 1999, p.17.

4.      vezi
vol. Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizări. Elemente pentru o topologie a
prezentului, Slobozia, 2002, p.47.

5.      vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt si fotografia „de 14 ani”,din rev. „Acolada”, Satu Mare, 12/ 2020

6.      vezi
N. Crăcea, Mărturii din iadul temnițelor comuniste.

7.      vezi
Mircea Ciobanu, Cântec, în vol.: Anul tăcerii, București, Ed,
Vitruviu, 1997, p. 78.

8.      vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, Poet la vremea lui Ahab. Poezii încifrate de Mircea
Ciobanu și salvatoarea neînțelegere a criticului Marian Popa, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciobanu10mirceapoezii/.

9.      vezi
Ion Varlam, Pseudo-România, București, Ed. Vog, 2004, pp. 320-321.

10.  „Teohari
Georgescu locuiește pe aceiași stradă cu mine” –scria Petre Pandrea care locuia
pe Str. Sandu Aldea. „Dar nu îndrăznește să ridice capul când mă vede. Circulă
ca o stafie obeză, într-o mașină mică, ducându-l dimineața la munca de jos a
unei edituri și se strecoară la ora 17 în casa oblonită, înconjurată cu garduri
zăbrelite de fier” (Memoriile mandarinului valah, jurnal 1957-1958 vol.
II, București, Ed. Vremea, 2012, p. 235).

11.  vezi Fabian
Seiche, Martiri și mărturisitori români din secolul XX, Făgăraș, 2014,
p.332.

12.  D.
Andronescu, Reeducarea de la Aiud, București, 2009.

13.  Mircea
Eliade nota într-o epistolă următoarele: „Știu că după moartea mea voi fi
recunoscut, oficial, și de neamul din care fac parte. Și asta mi-e destul” (16
iunie 1970). M. Eliade a fost, într-adevăr recunoscut de universitarul Petru
Ursache și de încă alți câțiva, să-i numeri pe degetele de la o mână. Oficialii
culturii comuniste și post-comuniste, cu toții aflați în rândul adoratorilor
lui Zigu Ornea, cel care l-a băgat pe Noica în temniță, nu l-au recunoscut pe
Eliade nici post-mortem. Ei doar s-au străduit, prin mass-media oficială, „să-l
cocoațe” (apud. P. Ursache) deasupra marelui Eliade pe micul său turnător, Ioan
Petru Culianu (https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-culianugonflat19/) . Din cele scrise de arhivistul Florin Cintec aflăm că în nedreapta acuzare a
lui Mircea Eliade,  unica așa zisă
„dovadă” a fost extrasă de Florin Țurcanu dintr-un dosar încă secret (nr.
573). Ea provine dintr-o declarație scrisă foarte probabil în urma
schingiuirilor de arestatul Radu Gyr. Amintind despre această așa-zisă
„dovadă”, Florin Cîntec observa cu justețe „surprinzătoarea amabilitate a
SRI-ului de a-i pune la dispoziție aceste dosare secrete domnului Țurcanu”
(Florin Cîntec, Corespondența Mircea Eliade – Radu Gyr, în rev.
„Origini. Romanian Roots”, vol. XIII, no. 6-7-8/ 132-133-134, June-July-August
2008, Norcross, Georgia, SUA, numărul dedicat lui Mircea Eliade, p. 29). Florin
Cîntec, fost bursier Fulbright care a cercetat la Regenstein Mircea Eliade
Papers, mai notează că „ar fi fost interesant dacă Țurcanu ar fi oferit mai
multe detalii despre conținutul dosarului 573 citat. Era dosarul întocmit lui
Mircea Eliade sau lui Radu Gyr? Pentru că oricum trebuie să fie vorba de un
dosar construit pe baza documentelor Siguranței, dar prelucrat apoi de
Securitate pentru a fi folosit ori împotriva unuia ori a celuilalt” (Florin
Cîntec, ibid., p.30).

14.  Teodor Duțu,Apropouri penitenciare, 1999.

15.  Numele ei
este Dana Jalobeanu, amatoare, ca si „Donarius”/ „Accipiter GentilisQ”, să facă
dispărut eseul  Harismele Duhului
Sfânt si fotografia „de 14 ani” din pagina de Facebook „Alege filosofia”
(18 oct. 2022)

16.  vezi Rilke,Poeme în tălmăcirea lui M. Vulcănescu, 1943-1945, Ed. Paideia, București,
1991.

17.  vezi
Mihaela Vulcănescu, oct. 1978, la p.94 din vol. Mircea Eliade și corespondenții
săi, vol. 5, Criterion Publishing, 2007.

18.  vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, Demnitatea metafizică a narațiunii: Mircea Eliade, „La
Țigănci”, fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV,
nr.11/ 156, noiembrie 2020, p.13: https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-proza-mircea-eliade-la-tiganci/.

19.  Mircea
Vulcănescu, Ultimul cuvânt, Ed. Crater, 2000, p.11.

20.  pr. N.
Grebenea, Amintiri din întuneric, vol. I-II, București, 1997, citat și
în eseul: Isabela Vasiliu-Scraba, Cenzurarea cripto-comunistă a monografiei
lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu scrisă în 1941-1945 și publicată în
1992, sau, „Contra factum non valet argumentum”, din rev. „Acolada”, Satu
Mare, 10/ 2020, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/contra-factum-non-valet-argumentum/.

21.  Iată ce
scria Petre Pandrea în jurnalul său din 1958: „Ana Pauker își plimbă azi hoitul
pe străzile Capitalei în scuipatul general, și, răsuflând ca o balenă, înoată
greu în latrina disprețului public” (Memoriile mandarinului valah,
jurnal 1957-1958 vol. II, București, Ed. Vremea, 2012, p. 235; a doua arestare
a lui Petre Pandrea a fost între 23 august 1958 și 1964).

22.  vezi Denis
Deletant, Securitatea și disidența în România, 1998, p. 59 și Denis
Deletant, România sub regim comunist, București, 1997.

Repere bibliografice

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii
închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca,
pe hârtie  în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-de-sanziene/ 
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Sociologul Anton
Golopenția, pe hârtie  în rev.
„Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 483 din 16 octombrie 2022, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabela-vasiliu-scraba-golopentia2/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Două personaje ale
romanului Noaptea de Sânziene : Călugărul Anisie (/Arsenie Boca) și filozoful
Petre Biriș (/Mircea Vulcănescu) ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/personajroman/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul
lui Noica, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 9
(178), septembrie 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Comentariu la nuvela
„Fata căpitanului” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”,
Satu Mare, anul XVI, nr. 7 (176-177), iulie-august 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fata-capitanului1955/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Comentariu literar al
nuvelei „Șanțurile” de M. Eliade, sau, Timpul fermecat al morții mioritice,
parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 6 (175), iunie
2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/santurile1963-eliade/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Bolșevic inamic și
amic, sau Călătoriile PSY ale lui Darie din nuvela „Ivan” de Mircea Eliade,
parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 5 (174), mai
2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/eliade-ivan/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Peștera lui Platon și
peștera eliadescă în nuvela „Podul” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în
rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 4 (173), aprilie 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/podul1963-eliade/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Dresați să-l „uite”
pe Albini (despre „19 trandafiri”, de Mircea Eliade), parțial pe hârtie în
rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 3 (172), martie 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-19trandafiri/ b .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Sfârșitul de exil „La
umbra unui crin” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”,
Satu Mare, anul XVI, nr. 2 (171), febr. 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-umbra-unui-crin/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, O frază sforăitoare și
multiple cenzurări în vol. „Noica-110”, parțial pe hârtie în rev.
„Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 1 (171), ian. 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabela-vasiliu-scraba-o-fraza-sforaitoare-si-multiple-cenzurari/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Suprema inițiere a
lui Zalomit din „Cele trei grații” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în
rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 12 (170), decembrie 2021, p.12,  https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/trei-gratii-eliade/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Frații lui Platon și
Teoria platonică a Ideilor, https://isabelavs2.wordpress.com/platon/fratii_lui_platon/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica platonică,
Slobozia, 1999.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, O cuvântare a
marginalizatului Heidegger, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare,
anul XV, nr. 11 (168), noiembrie 2021, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/isabela-vasiliu-scraba-heidegger1957/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Clipa netrecătoare
din „Tinerețe fără bătrânețe” (II), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”,
Satu Mare, anul XV, nr. 10 (167), octombrie 2021, p.12,  https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-2tineretemir-eliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Recuperarea tradiției
spirituale în post-istorie (despre „Tinerețe fără tinerețe” de Mircea Eliade,
Partea întâi), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr.
9 (166), septembrie 2021, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/1tinerete-eliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Ocultisme tantrice la
Serampore (Partea doua), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare,
anul XV, nr. 7-8 (164-165), iulie-august 2021, p.12, https://www.youtube.com/watch?v=dFhgZxyuvrU.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Ocultisme tantrice la
Serampore (Partea întâi), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare,
anul XV, nr. 6 (163), iunie 2021, p.12, https://www.youtube.com/watch?v=QIE8q9Ycj-c .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Supraviețuirea
post-mortem a lui Gavrilescu din „La țigănci”, parțial pe hârtie în rev.
„Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 5 (162), mai 2021, p.12, https://www.youtube.com/watch?v=V34plfD_qBQ  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Filozoful Lucian
Blaga și teologul Hans Urs von Balthasar, parțial pe hârtie în rev.
„Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 4 (161), aprilie 2021, p.12, https://www.youtube.com/watch?v=8sslHeU8-BY .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Osmoza spiritualității
creștin-europene în cultura românească, parțial pe hârtie în rev.
„Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 3 (160), martie 2021, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabela-vasiliu-scraba-osmoza-spiritualitatii-europene/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Actualitatea
filozofului Nae Ionescu, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare,
anul XV, nr. 2 (159), februarie 2021, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/3058-2/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Statul închisoare și
artistul adevărat (Mircea Eliade, „Uniforme de general”), parțial pe hârtie
în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 1 (158), ianuarie 2021, pp.12-13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-statul-inchisoare-si-artistul-adevarat/, sau, https://www.youtube.com/watch?v=BBv0XqGDjsg.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt
și fotografia „de 14 ani” (Mircea Eliade): fragmentar pe hârtie în rev.
„Acolada”, Satu Mare, anul XIV, nr.12/ 157, decembrie, 2020, pp. 12-13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Demnitatea metafizică
a narațiunii: Mircea Eliade, La Țigănci, fragmentar pe hârtie în
rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, nr.11/ 156, noiembrie 2020, p.13: https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-proza-mircea-eliade-la-tiganci/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Cenzurarea
cripto-comunistă a monografiei lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu scrisă
în 1941-1944 si publicată în 1992, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”,
Satu Mare, anul XIV, nr. 10 (155), octombrie 2020, p.13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/contra-factum-non-valet-argumentum/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Dayan, sau,
Transparența matematică a realității sacralizată de pașii lui Iisus,
fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 7-8 (152-153),
iulie-august 2020, p.12 și nr.9 (154), septembrie 2020, p.13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-dayan-transparenta-matematica-a-realitatii/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerina lui Mircea
Eliade, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 6
(151), iunie 2020, p.12 și p.18, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-pelerina-lui-mircea-eliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Diagrame spirituale
[Faust-Nae Ionescu-Blaga], pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare,
anul XIV, mai 2020, nr. 5 (150), p. 12 si p.18, https://isabelavs2.wordpress.com/lucian-blaga/isabela-vasiliu-scraba-faust-blaga/.https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/misterul-creaturii-hieroglifa-vulcanesciana/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul creaturii în
hieroglifă vulcănesciană, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul
XIV, aprilie 2020, nr. 4 (149), pp. 4-5, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/misterul-creaturii-hieroglifa-vulcanesciana/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Locul filozofului
Mircea Vulcănescu în Școala Sociologică a lui Dimitrie Gusti, fragmentar pe
hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, martie 2020, nr. 3 (148),
p. 12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/isabelavs-vulcanescu-gusti/. 

·        Isabela Vasiliu-Scraba, „Chintesența”
Trăirismului , fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul
XIV, februarie 2020, nr. 2 (147), p. 12. https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-chintesenta-trairismului/;
a se vedea si,  https://archive.org/details/isabela-vs-nae-chintesenta-trairismului/page/n9/mode/2up.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu, sau
credința creatoare de cultură, fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV,
ianuarie 2020, nr. 1 (146), p. 12. https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-credinta-creatoare-de-cultura/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Monada fără ferestre
a incompetenței unui editor al lui Nae Ionescu (Partea II-a) , pe hârtie în
rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIII, decembrie 2019, nr. 12 (145), p. 12;
Partea I-a, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIII, noiembrie
2019, nr. 11 (144), p. 12, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-2ambalaj/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Timpul amintirii...
(Partea II-a), pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIII,
octombrie 2019, nr. 10 (143), p. 12; Partea I-a, pe hârtie în rev.
„Acolada”, Satu Mare, anul XIII, septembrie 2019, nr. 9 (142), p. 12, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/timpul-amintirii/.

·         Vintilă
Horia, Considerazioni su un mondo peggiore, Roma, Ciarrapico Editore,
1982, trad. Claudio Cuarantotto.

·        Mircea Eliade, Nuvele, Madrid, Editura
Destin, 1963, 151 p.; cuprinde La Țigănci (iunie 1959), O fotografie
veche de 14 ani (aprilie 1959), Ghicitor în pietre (martie 1959), Un
om mare (febr.1945), Fata căpitanului (iulie 1955), Douăsprezece
mii de capete de vite (dec. 1952), Adio! și Podul (1963).

·        Mircea Eliade, Amintiri:I. Mansarda,
Madrid, Editura Destin, 1966, 176 p.

·        Mircea Eliade, Pe Strada Mântuleasa,
Paris: Caietele Inorogului, II, 1968, 129 p.

·        Mircea Eliade, In curte la Dionis, în
„Revista Scriitorilor Români”, Muenchen, nr. 7/ 1968, pp.24-66.

·        Mircea Eliade, Ivan, în rev. „Destin”,
Madrid, nr.17-18/1968, pp.23-40 si în nr.19-20/ 1969, pp. 57-77.

·        Mircea Eliade, Coloana nesfârșită, în
„Revista Scriitorilor Români”, Muenchen, nr. 9/ 1970, pp. 82-127.

·        Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene,
Paris: Ion Cușa, 1971, vol. I, 428p. ; vol.II, 319p.

·        Mircea Eliade, La Țigănci și alte povestiri,
București, 1969; apărută în 1970, după notațiile din jurnalul eliadesc;
cuprinde Domnișoara Christina (1936), Sarpele (1937), Secretul
Doctorului Honigberger (1940), Nopți la Serampore (1940), Un om
mare (febr.1945), Douăsprezece mii de capete de vite (dec. 1952), Fata
căpitanului (iulie 1955), Ghicitor în pietre (martie 1959), La Țigănci(iunie 1959), Adio! și Podul (1963).

·        Mircea Eliade, Uniforme de general, în
rev. „Ethos”, Paris, nr. 1/1973, pp.26-59.

·        Mircea Eliade, Incognito la Buchenwald,
în rev. „Ethos”, Paris, nr. 2/1975, pp. 85-106.

·        Mircea Eliade, Le vieil homme et l’officier,
Gallimard, Paris, 1977.

·        Mircea Eliade, In curte la Dionis, Paris:
Caietele Inorogului, IV, 1977, 280p; cuprinde Les trois grâces (1976), Șanțurile(1977), Ivan (1968), Uniforme de general (1971), Incognito la
Buchenwald (martie 1974), In curte la Dionis (1968).

·        Mircea Eliade, In curte la Dionis, București,
1981, peste 600p.; pe hârtie de ziar, din cea mai proastă calitate, cu pasaje
cenzurate (de pildă la p.56 și p.63).

·        Mircea Eliade, Le Temps d‘un
centenaure, suivie de Dayan, Gallimard, Paris, 1981.

·        Mircea Eliade, Uniformes de general,
Gallimard, Paris, 1981.

·        Mircea Eliade, Les dix-neuf Roses,
Gallimard, Paris, 1982.

·        Mircea Eliade, Les Trois grâces,
Gallimard, Paris, 1984.

·        Mircea Eliade, A l’ombre d’une fleur de lys,
Gallimard, Paris, 1985.

·        Mircea Eliade, Nuvele inedite [în România],
București, Ed. Rum-Irina, 1991, pe hârtie de cea mai proastă calitate; cuprindePelerina (aug.1975), Dayan (ian.1980), La umbra unui crin(titlul inițial fusese Exilul, aug.1982, în rev. „Ethos”, Paris, 1984), Într-o
cazarmă (1963), Fratele risipitor (martie 1949) si o Addenda.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor.Nae
Ionescu prin discipolii săi : Țuțea, Cioran, Noica, Mircea Eliade,
Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN
973-8134-05-6; https://philpapers.org/archive/VASILR.pdf  
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade în
diverse wikipedii, pe hârtie în rev.„Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII,
nr.269/ 2013, p.12 ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/ 
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de
individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării
anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, pe hârtie în
rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, 16-28 febr., nr.251/ 2013, pp.20-21, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliademantuleasa24/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și
detractorii lui, sau Răfuiala oamenilor de rând cu omul superior,
fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.4, aprilie 2014, p.15; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadedetractori4/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade,
Vintilă Horia și un istoric răpit prin Berlinul de est, pe hârtie în rev.
„Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, nr.333/ 2016, pp.19-20 și nr.334/ 2016, p. 25;
on-line https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-auredecei/.

·         Isabela
Vasiliu-Scraba, Eliade și unul dintre turnătorii săi anonimizați, în
rev. „Acolada”, Satu Mare, Anul XI, nr.1 (110) ianuarie 2017, p.17, fragmente
de articol ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/secuculieliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Un al patrulea volum
de Istoria credințelor si ratatele colaborări ale lui Eliade cu I.P. Culianu,
pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul IX (XLIV), Nr.4 (322), aprilie 2009,
p. 22, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/culianu_in_colab3-2/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii
închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca,
pe hârtie  în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-de-sanziene/ 
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Cum l-a minimalizat
Andrei Pleșu, un fals filosof al religiilor, pe Mircea Eliade,  pe
hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15ian., nr. 272/2014,
pp.15-16; https://www.scribd.com/document/191358853/IsabelaVScrabaEliadePlesu 
sau https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea spirituală
în receptarea din țară și visul premonitoriu al lui Eliade,  o
variantă pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VIII (XLIII), Nr.12 (318),
dec. 2008, p. 36, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/premonitia-eliade/; 
si în „Revista Română”, Iași, nr. 55/ 2009, pp 16- 17, http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p16-17.pdf .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade într-o
colaborare cu bucluc, în rev. „Jurnalul literar”, București, ian.- martie
2010;  https://fr.scribd.com/doc/226206379/IsabelaVasiliuScrabaEliadeCuliBeletristica.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arherul
istoric întrupat de Mircea Eliade,  pe hârtie în rev. „Tribuna”,
Cluj-Napoca, nr. 253/2013, pp. 4-6; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/8noica-tabor/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Școala
tăiristă inaugurată de Nae Ionescu, pe hîrtie în rev. „Tribuna”
(Cluj-Napoca), nr. 258/2013, 1-15 iunie 2013, pp.4-5, sau https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-memorialistica2tribuna258/ .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro
confiscată de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra
veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade la 25
de ani de la moartea acestuia și la 30 de ani după moartea discipolului său,
Sergiu Al-George, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.10, octombrie
2011, p.6, 7, si 26, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-11precizari-wendy_despreculianu/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Acad. Mircea Eliade și
neo-iobăgia ideologică post-decembristă; în rev. „Acolada”, Satu Mare,
nr.3 (100)/2016, p.14 ; on line https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-acadmieliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, False dispute cu
ideile lui Mircea Eliade și cu Nae Ionescu, pe hârtie în „Acolada”, Satu
Mare, anul XI, nr 6 (115), iunie 2017 ; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-polemicaeliadenae/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade despre
neo-platonismul din arta lui Camilian Demetrescu, pe hârtie în rev.
„Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 264/2013, pp. 28-29; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliade10-camilian/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat
de la Păltiniș, pretext de fină ironie din partea lui Noica; pe hârtie în
rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.4 (67),  2013, pp.16- 17; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/; fragmentar: https://blogideologic.wordpress.com/2013/04/08/isabela-vasiliu-scraba-himera-discipolatului-de-la-paltinis/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Școlii de la
Păltiniș”, ironizată de Noica; pe hârtie în rev. Acolada, nr.2 (65), febr.
2013, p.16 si p.22;  sau on-line https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/himera1scoalapaltinis9/ 
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul
lui Noica ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/ 
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae
Ionescu în unica și dubla ei înfățișare, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000,
ISBN 973-8134-06-4; https://philpapers.org/rec/VASMLN 
; a se vedea șI http://www.worldcat.org/title/metafizica-lui-nae-ionescu-in-unica-si-in-dubla-ei-infatisare/oclc/48753439 .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, „Orice mare
inteligență basculează între filozofie și religie” sau Nae Ionescu și Petre Țuțea,
pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 296/2015, și nr. 304/2015 , https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-tuteanae/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre
oamenii mici și mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte; pe
hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, Anul VI, nr. 2 (52), febr. 2012,
p.19;  http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica
– între fantasmă si luciditate, Slobozia, 1992; https://philpapers.org/rec/VASFLC  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Noica în cifru
„humanist”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul V, nr 4 (42), aprilie
2011, p.16; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavasiliuscrabanoicahumanitas5/  
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Suspecta moarte a
lui Noica, pe hârtie în rev. „Plumb”, Bacău, Anul V, nr.34, ianuarie 2010,
p.4, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/noicasfarsit4/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu și
despre plagierea de tip „inadequate paraphrase” la H.-R. Patapievici,
fragmentar pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul VI, nr 7-8 (58-59), iulie-august
2012, p. 19, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs_plagiatorulpata5/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub
șocul „sperieturii cu termeni grecești”: Virgil Ciomoș, Timp și
eternitate, București, 2000, pe hârtie în rev.„Tribuna”, Cluj-Napoca, anul
XIII, nr.295/ 2014, pp.19-20; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciomostimpeternitate5-2/; fragmentar în rev.
„Clipa”, SUA, dec. 2014 ; http://www.clipa.com/print_a12738-O-carte-premiata-sub-socul-sperieturii-cu-termeni-grecesti%E2%80%9D.aspx 

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Filozoful Noica, un
marginalizat al culturii comuniste și postcomuniste, în „Tribuna”,
Cluj-Napoca, nr.282/2014, pp.23-25 ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicalistaneagra8/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Dialoguri cu Eliade
întrerupte printr-o colaborare ratată de Culianu, în „Poesis”, Satu Mare,
Anul XXI, Nr. 228-229-230, ianuarie-martie, 2010, pp.74-78; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/culianu-ratare-colaborare8/,
sau, https://www.scribd.com/document/188003307/IsabelaVScrabaEliadeCuliBeletristica.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Modelul Antim și
modelul Păltiniș, în rev. „Clipa”, SUA, Anul XXV, iunie 2015; http://www.clipa.com/a13398-Modelul-Antim.aspx  
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu despre
superbia animi”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 6 (103),
iunie 2016, p. 10; https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-creatiune/ 
.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Concepte cheie la Nae
Ionescu, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/concepte-cheie-la-nae-ionescu/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Platon la doi foști
discipoli ai Profesorului Nae Ionescu: Mircea Vulcănescu șI Mircea Eliade,
pe hârtie în „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, nr.342/ 2016, p.10 și p.31; https://isabelavs2.wordpress.com/vulceliadeplaton/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Românismul lui
Mircea Eliade și teroarea istoriei, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare,
anul X, nr 10 (107), octombrie 2016, p.13; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/romanismeliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Suspendat în neantul
unei noi „forme de remarcare” (Radu Boroianu, 2015); pe hârtie în
„Acolada”, Satu Mare, anul XII, nr. 5 (126), mai 2018; https://www.academia.edu/36777972/Isabela_Vasiliu-Scraba_Suspendat_%C3%AEn_neantul_unei_noi_forme_de_remarcare_Radu_Boroianu_2015_.