De la Zidul Berlinului la dărâmarea Paștilor – Scurt calendar politico-ecumenic îndreptat

 De 33 de ani asistăm la un asalt asupra naturii
Omului – eliberat de Dracul doar pentru a fi mai bine atacat de Taică-su.
Treizeci și trei de ani este vârsta lui Hristos pe Cruce.

18 ianuarie 1989 – Întorcându-se dintr-o călătorie
în India, Patriarhul Teoctist al României face o escală neanunțată la Roma,
unde se întâlnește cu Papa Ioan Paul al II-lea. 

Un gest neobișnuit de sfidare al lui Teoctist la adresa
lui Ceaușescu.

Dar importanța și simbolistica evenimentului sunt cu
mult mai mari: Întâi Stătătorul singurului popor ortodox latin se întâlnea la
Roma cu un Papă slav (polonez).

Era și primul semn al schimbărilor radicale pe care
le va aduce anul 1989.

6 februarie 1989 – În Polonia lui Ioan Paul al
II-lea încep discuțiile dintre regimul comunist al generalului Jaruzelski și
sindicatul Solidaritatea condus de Lech Walesa. Ele vor duce la primele alegeri
libere, în iunie 1989, câștigate zdrobitor de Solidaritatea.

Schimbarea politică din Polonia – produsă cu
sprijinul puternic al Bisericii Catolice, personal al Papei – dă semnalul șocului
care va prăbuși ca un Joc de Domino regimurile comuniste din Europa de Est.

9 noiembrie 1989 – Este dărâmat Zidul Berlinului.

2-3 decembrie 1989 – Are loc întâlnirea de la Malta
dintre Mihail Gorbaciov și George Bush Sr.

16-22 decembrie 1989 – Lovitura de stat, declanșată
la Timișoara de evacuarea pastorului protestant Laszlo Tokes, duce la
răsturnarea regimului Ceaușescu.

România a fost ultima țară europeană în care a căzut
comunismul și singura în care s-a vărsat sânge.

25 decembrie 1989 – Ceaușescu este executat ritualic
în ziua de Crăciun, după calendarul gregorian, îndreptat.

9 ianuarie 1990 – Acasă la Andrei Pleșu ia ființă
Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii.

În afară de angelologul Pleșu, din Grup mai
fac parte între alții Teodor Baconschi, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Bartolomeu
Anania, Constantin Galeriu, Dumitru Stăniloae, Constantin Voicescu.

Președinte este desemnat protosinghelul Daniel
Ciobotea.

Anania dezvăluie în Memoriile sale că numele Grupului a fost dat de Baconchi, „care se pricepea mai bine”.

Înnoirea Bisericii – adică un fel de aggiornamento dâmbovițean.

10 ianuarie 1990 – Teoctist cere să se retragă din
Scaunul Patriarhal, iar Sfântul Sinod aprobă singura „demisie” de Patriarh din
istoria BOR.

1 martie 1990 – La propunerea Mitropolitului Banatului, Nicolae
Corneanu, protosinghelul Daniel Ciobotea este ales episcop-vicar al
Arhiepiscopiei Timișoarei, locul unde a început revoluția colorată.

Daniel se retrage din Grup, „motivând cu umor că de acum nu
mai face parte din Grupul de Reflecție, ci din Grupul de Acțiune” (Anania –
Memorii).

4 aprilie 1990 – După trei luni de retragere la
Mănăstirea Sinaia, ca urmare a reacției credincioșilor și clericilor, Teoctist
se întoarce în Scaunul Patriarhal, la cererea Sfântului Sinod.

7 iunie 1990 – Fostul președinte al Grupului de
Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, Daniel Ciobotea, își continuă ascensiunea fulminantă
și este ales Mitropolit al Moldovei.

Un scaun care, potrivit tradiției
nescrise, îi deschidea calea spre Patriarhie.

26 decembrie 1991 – În a doua zi de Crăciun, după
calendarul gregorian, îndreptat, URSS încetează să mai existe.

7-9 mai 1999 – Papa Ioan Paul al II-lea sosește în
România, la invitația Patriarhului Teoctist – căruia îi întoarce vizita de acum
zece ani – și a președintelui Emil Constantinescu.

Era prima călătorie a unui Papă într-o țară
majoritar ortodoxă.

Un rol important în organizarea vizitei l-au avut
ambasadorul României la Vatican, Teodor Baconschi, nașul Grupului de Reflecție,
și premierul Radu Vasile, care era catolic.

La ceremonia de la aeroport, Papa Ioan Paul al
II-lea, face o declarație apostolică:

„Românie, țară-punte între Orient și Occident, punct
de răscruce între Europa Centrală și cea Orientală, Românie, pe care tradiția o
numește cu frumosul titlu de «Grădina Maicii Domnului», vin la tine în numele
lui Iisus Hristos și al Preasfintei Fecioare Maria!”.

25 mai 2008 – Participând la slujbs de sfințire a
unei biserici Unite, Mitropolitul ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu, se
împărtășește cu credincioșii greco-catolici.

O erezie, dat fiind că între ortodocși și catolici
nu există Comuniune. Corneanu declară ulterior că NU regretă.

Mitropolitul Corneanu
este cel care îl susținuse în 1990 pe tânărul Daniel Ciobotea să devină
episcop-vicar al său la Timișoara.

7-14 octombrie 2022 – Patriarhul Teoctist îi face o
vizită la Roma Papei Ioan Paul al II-lea.

Teoctist este ovaționat în Piața San Pietro de zeci
de mii de credincioși catolici.

Duminică, 13 octombrie, în catedrala San Pietro,
Papa Ioan Paul al II-lea slujește Sfânta Liturghie în prezența – totuși, nu
împreună cu – Patriarhul Teoctist (aflat în public).

Cei doi Întâi Stătători semnează un apel la unitate
creștină.

2 aprilie 2005 – Moare Papa Ioan Paul al II-lea, un suveran pontif care, asemenea unora dintre predecesorii săi, a dărâmat și zidit imperii și a schimbat fața lumii.

19 aprilie 2005 – Cardinalul Joseph Ratzinger este
ales Papă, cu numele de Benedict al XVI-lea.

Ratzinger, mult mai puțin ecumenist decât
predecesorul său, este primul german devenit Papă după aproape o jumătate de
mileniu.

16 decembrie 2005 – Papa Benedict al XVI-lea ridică
Biserica Română Unită cu Roma la rangul de biserică arhiepiscopală majoră, cu
autonomie și drepturi similare patriarhiilor catolice orientale.

30 iulie 2007 – Moare Patriarhul Teoctist, în urma
unei bizare intervenții chirurgicale, pe cât de inutile, pe atât de
periculoase.

12 septembrie 2007 – Este ales Patriarh al României,
Daniel Ciobotea, care a avut de așteptat 17 ani pentru a ajunge din fruntea Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii în fruntea
Bisericii Ortodoxe Române.

18 februarie 2012 – Papa Benedict al XVI-lea îl
ridică pe arhiepiscopul Lucian Mureșan, întâi stătătorul Bisericii Române Unite
cu Roma, la rangul de Cardinal.

11 februarie 2013 – Papa Benedict al XVI-lea își
anunță retragerea din Scaunul de Pontif. Este primul caz de „demisie” a unui
Papă din ultimii 600 de ani.

Motivul real al gestului său rămâne și astăzi un
mare mister.

19 martie 2013 – Populistul și ecumenistul Cardinal
argentinian Jorge Maria Bergoglio este înscăunat Papă sub numele de Francisc.

La înscăunare participă și Patriarhul Ecumenic al
Constantinopolului, o premieră după Marea Schismă.

Retrasul Benedict rămâne cu titlul de „papă emerit”,
ceea ce va duce la strania situație ca la Vatican să conlocuiască doi Papi.

Diferiți ca Albul de Negru.

21 noiembrie 2013 – Începe revoluția portocalie de
la Kiev, foarte asemănătoare cu cea din România, din punct de vedere al sângelui
vărsat și al implicării străine.

Amestecul Statelor Unite în răsturnarea regimului filo-rus
din Ucraina este dovedit de faimoasa convorbire dintre asistenta secretarului
de stat american, Victoria Nuland, și ambasadorul SUA în Ucraina, Geoffrey
Pratt, în care cei doi pun la cale componența viitorului guvern de la Kiev.

22 februarie 2014 – În urma evenimentelor din țară,
președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, fuge în Rusia.

Februarie-martie 2014 – Rusia anexează Crimeea.

Martie 2014 – Ucrainenii rusofoni din Donbas nu
recunosc schimbarea de regim de la Kiev și cer independența, după modelul
Crimeei.

Începe un lung război între Kiev și milițiile din
Donbas înarmate și sprijinite de Moscova, în care, până în februarie 2022 vor
muri peste 14.000 de oameni, în majoritate zdrobitoare rusofoni.

25 mai 2014 – Pro-americanul Petro Poroșenko este
ales președinte al Ucrainei.

5 septembrie 2014 – Este semnat Acordul Minsk I,
mediat de Germania și Franța, și menit să pună capăt războiului din Donbas, dar
înțelegerea nu este respectată.

28-30 noiembrie 2014 – Papa Francisc face o vizită
de trei zile la Istanbul, unde se întâlnește cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.

Într-un gest teatral, Francisc îi cade lui
Bartolomeu la piept și îi cere binecuvântarea.

Pe 30 noiebrie, după o liturghie de praznicul Sfântului Andrei
(fratele mai mic al Sfântului Petru, al cărui urmaș se consideră Papa de la
Roma), Francisc face o declarație șocantă:

„Singurul lucru pe care îl dorește Biserica Catolică
și pe care îl urmăresc eu, ca Episcop al Romei (…), este Comuniunea cu
Biserica Ortodoxă.”

Și adaugă:

„Biserica Catolică nu dorește să impună nici o
condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata să
căutăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a
Bisericii în condițiile actuale.”

12 februarie 2015 – Este semnat Acordul Minsk II, de
asemenea mediat de Germania și de Franța. Un document mult mai cuprinzător a
cărui principală prevedere este angajamentul Kievului de a acorda o largă
autonomie celor două republici rusofone din Donbas.

Lucru care nu s-a întâmplat.

După invazia rusă din Ucraina, în februarie 2022,
Angela Merkel și François Hollande, mediatorii Minsk II, precum și președintele
ucrainean de atunci, Petro Poroșenko, au recunoscut că nu au intenționat
niciodată să respecte Acordul.

Totul a fost doar o stratagemă pentru a oferi răgaz
Occidentului să înarmeze Ucraina pentru un viitor război cu Rusia.

16-27 iunie 2016 – Are loc controversatul Sinod din
Creta, inițiat de Constantinopol și plănuit să fie unul pan-ortodox.

Însă Biserica Rusă, alături de bisericile Antiohiei,
Bulgariei și Georgiei, boicotează conciliul, acuzându-i intențiile ecumeniste.

În loc să aducă pace, Sinodul ratat aduce mai multă
tulburare în Ortodoxie.

17 aprilie 2018 – După o întâlnire de șapte ore la
Istanbul cu Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, președintele Petro
Poroșenko anunță începerea procedurilor pentru crearea unei Biserici unice în
Ucraina, ruptă de Moscova.

Un rol important în crearea Bisericii autocefale a
Ucrainei l-a avut directorul CIA, Mike Pompeo, devenit ulterior secretar de
stat.

15 decembrie 2018 – La Catedrala Sfânta Sofia din
Kiev are loc un Sinod de Unificare.

Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhatul Kiev,
Biserica Ucraineană Autocefală Ortodoxă și părți ale Bisericii Ortodoxe
Ucrainene ce ținea de Patriarhia Moscovei anunță formarea unei Biserici
Ortodoxe Ucrainene unice, avându-l în frunte pe mitropolitul Epifanie Dumenko.

Secretariatul de Stat american, condus de Mike
Pompeo, salută crearea Bisericii Ortodoxe Ucrainene autocefale.

5 ianuarie 2019 – Patriarhul Ecumenic al
Constantinopolului semnează Tomosul de recunoaștere oficială a Bisericii
Ortodoxe Ucrainene, autocefale, independentă canonic de Moscova.

21 februarie 2019 – Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române reacționează față de recunoașterea de către Constantinopol a
noii Biserici din Ucraina.

Printr-un comunicat care poate fi numit, nu doar Curajos ci și  ISTORIC, Sinodul BOR constată
că nici o altă Biserică ortodoxă nu a mai recunoscut autocefalia Kievului și
că, fără un dialog între Constantinopol și Moscova, problema nu poate fi
rezolvată.

De asemenea, Sinodul BOR cere garanții din partea
autorităților politice și religioase de la Kiev că românilor din cele 127 de
parohii aflate sub jurisdicția Moscovei li se va permite să își aleagă în
deplină libertate confesiunea și să își păstreze identitate națională și
lingvistică.

31 mai – 2 iunie 2019 – Papa Francisc face o vizită
în România, la invitația Patriarhului Daniel și a președintelui Klaus Iohannis.

Spre deosebire de Ioan Paul al II-lea,
lui Francisc i se permite să viziteze și să slujească Liturghia în toate cele
trei provincii istorice ale României (în Transilvania, de două ori).

La plecare, Papa declară: „Aveți un mare patriarh!”.

24 Octombrie 2019 – Mitropolitul ucrainean Epifanie efectuează
o vizită la Washington, unde se întâlnește cu secretarul de stat Mike Pompeo.

3 aprilie 2020 – Papa Francisc renunță la titlul istoric de „Vicar al lui Hristos”, fără a oferi explicații.

Titlul papal de Vicar al lui Hristos a fost
unul dintre motivele Schismei din 1054.

19 aprilie 2020 – Pentru prima oară în istoria Bisericii
Ortodoxe Române, Paștele este sărbătorit cu Bisericile goale, din cauza
restricțiilor COVID.

Pandemia zguduie grav Biserica. Inițial, Patriarhia
Română acceptă lingurița de unică folosință pentru Sfânta Euharistie, dar
revine după protestul mai multor ierarhi.

Însă, bisericile vor rămâne multă vreme închise,
slujbele desfășurându-se în exterior, cu masca pe față și cu distanțare între
credincioși.

Inclusiv de Crăciun.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu,
și alți intelectuali care se declară apropiați de Biserică (unii foști în Grupul de Reflecție), susțin nu doar
vaccinarea ci și implicarea BOR în campania de vaccinare prin propagandă
printre credincioși.

Pentru că se opune închiderii bisericilor,
restricțiilor și vaccinării, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, este linșat
mediatic.

Biserica Catolică suferă și ea, peste tot în lume,
din cauza Pandemiei și restricțiilor.

Dar Papa Francisc susține frenetic (asemenea lui
Bănescu și a intelectualilor dâbovițeni) Dictatura COVID și vaccinarea.

Decembrie 2020 – Conducătorul Bisericii Ucrainene
Unite cu Roma, Sviatoslav Șevciuk, anunță că vrea să treacă la calendarul nou,
îndreptat, împreună cu „frații ortodocși” din Biserica Ortodoxă nou înființată,
condusă de Epifanie, invocând motive ecumenice. 

30 ianuarie 2020 – Secretarul de Stat american, Mike
Pompeo vizitează Kievul, unde se întâlnește pentru a doua oară în patru luni cu
mitropolitul Epifanie, dar și cu Volodimir Zelenski.

3 ianuarie 2021 – În bilanțul de la încheierea
mandatului de secretar de stat, Mike Pompeo, trece printre realizările sale
majore crearea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, autocefale.

21 august 2021 – Patriarhul Ecumenic al
Constantinopolului, Bartolomeu, vizitează Kievul cu prilejul aniversării a 30
de ani de la proclamarea independenței Ucrainei.

Se întâlnește cu Zelenski și slujește Sfânta
Liturghie împreună cu Epifanie.

24 februarie 2022 – Rusia invadează Ucraina.

În toată lumea – inclusiv în România – apare un curent anti-rusesc. Nu împotriva lui Putin, nu a agresiunii armate, ci a tot ce este rusesc. 

De la Dostoievki și Tolstoi, la Ortodoxia rusă.

26 martie 2022 – Aflat într-o vizită în Polonia, Joe Biden declară despre Vladimir Putin:

„Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu trebuie să mai rămână la putere.” 

Octombrie 2022 – Sinodul Bisericii Ortodoxe
Ucrainene conduse de Epifanie anunță că dorește să sărbătorească „de încercare”
Crăciunul pe stil nou (25 decembrie) „pentru a studia nevoia reală de a
implementa schimbări de calendar în viitorul apropiat”.

Biserica Ucraineană Greco-Catolică face o declarație
similară.

20 octombrie 2022 – Arhiepiscopul Nestor al
Bisericii Ortodoxe Ucrainene conduse de Epifanie afirmă că dorința
credincioșilor este suficientă pentru a sărbători Crăciunul pe 25 decembrie.
Cine vrea, poate sărbători și pe stil vechi și pe stil nou.

Noiembrie 2022 – Mai multe parohii ale Bisericii
Ortodoxe Ucrainene conduse de Epifanie și ale Bisericii Ucrainene
Greco-Catolice anunță trecerea cu totul la calendarul nou, gregorian.

10 noiembrie 2022 – Patriarhul Bartolomeu al
Constantinopolului ajunță că, împreună cu Papa Francisc, vrea să stabilească o
dată comună pentru sărbătorirea Paștelui, atât de către ortodocși cât și de către catolici.

Acest lucru ar urma să aibă loc în 2025, când se
împlinesc 1.700 de ani de la Sinodul Ecumenic de la Niceea, din 325, convocat
de Sfântul Constantin.

23 ianuarie 2023 – Vasile Bănescu, purtătorul de
cuvânt al Patriarhiei Române publică un comentariu pe pagina sa de Facebook,
preluat de agenția de presă a Patriarhiei.

Reacționând la îngrijorarea românilor
față de prigoana la care sunt supuși consângenii lor din Ucraina, cărora le
sunt închise, incendiate sau confiscate bisericile și le sunt arestați sau
agresați preoții, Bănescu se spală pe mâini ca Pilat din Pont și afirmă că
toate aceste samavolnicii nu sunt treaba BOR.

Dar, deși nu e treaba BOR, el îi îndeamnă totuși pe
românii din Ucraina să se supună regimului Zelenski și Bisericii Ortodoxe
Ucrainene nou-create.

Bănescu șterge astfel cu un comunicat pe Facebook decizia istorică și curajoasă a Sfântului Sinod al BOR din 21 februarie 2019,
privind grija față de cele 127 de parohii românești din Ucraina.

9 aprilie 2023 – În seara de Florii, la începutul
Săptămânii Patimilor, Adrian Papahagi anunță că va iniția demersuri pe lângă
Sfântul Sinod și Adunarea Națională Bisericească pentru ca ortodocșii români să
sărbătorească Paștele odată cu Catolicii și cu Protestanții, după calendarul
gregorian îndreptat.

I se alătură imediat Teodor Baconschi.

Apoi, ca la comandă, alți intelectuali – inclusiv
Bănescu din Dealul Patriarhiei – și doi ierarhi, susțin propunerea.

La fel ca în Pandemie, cei care se opun – ierarhi,
cler, credincioși – sunt supuși unui linșaj mediatic și demonizați.

16 aprilie 2023 – La slujba numită „A doua Înviere” săvârșită la Patriarhia Română, Evanghelia a fost citită, conform tradiției, în afară de română, în mai multe limbi de circulație internațională: greacă, latină, arabă, italiană, spaniolă, franceză și engleză.

Rusă – nu!

23 aprilie 2023 – De praznicul Sfântului Gheorghe,
Papahagi anunță că a lansat o Petiție Online pentru modificarea datei Paștelui.

Petiția este semnată, între alți câțiva, de Andrei
Pleșu și Teodor Baconschi.

Primul este cel în casa căruia s-a organizat Grupul
de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii. Al doilea este cel care i-a fost naș de
botez „pentru că se pricepe mai bine”.

Vasile Bănescu, entuziast susținător al ideii, a
confirmat că Petiția a fost înmânată Patriarhului Daniel, fostul președinte al
Grupului de Reflecție, devenit între timp „de Acțiune”.

O decizie ar urma să fie luată de Sfântul Sinod al BOR
în luna iunie.

ULTIMA ORĂ

26 aprilie 2023 – Ziarul Lumina și Agenția Basilica publică simultan un articol vitriolant și devastator la adresa propunerii de modificare a datei Paștilor.

Autorul său, pr. prof. dr. Viorel Ioniță, este un erudit autentic, nu un ifosard.

Un autoritate teologică reală, nu un dicționar ambulant de neologisme.

Între altele, i-a fost profesor lui Teodor Baconschi, căruia îi administrează acum o lecție usturătoare.

Discuția despre modificarea datei Paștilor ar trebui să se încheie acum, cu coada băgată între picioare de zurbagiii care au tulburat Învierea.

Mă tem că nu va fi așa. Mai mult, o altă discuție se deschide.

Ziarul Lumina și Agenția Basilica aparțin ambele Patriarhiei Române. Ambele exprimă poziția Întâi Stătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Așa cum ar trebui să o facă și Purtătorul său de Cuvânt.

Lumina și Basilica sunt un fel de „bănești” tipăriți și online.

De unde atunci contradicția flagrantă între poziția lui Bănescu și cea din Lumina și Basilica?

Articolul semnat de pr. prof. dr. Vasile Ioniță este publicat cu mențiunea prudentă: „câteva comentarii personale”.

Ca și cum ar dori să nu îi supere pe Bănescu, Papahagi, Baconschi și Pleșu.

Ca și cum ar dori să îi pună la punct pe energumeni, fără a-i întărâta mai rău.

Departe de a părea gestul plin de tact duhovnicesc al unui Patriarh, el sugerează TEAMA Prea Fericitului de a nu-i supăra pe acești indivizi.

Ceea ce ridică imediat întrebarea: Cine sunt Ei, de îi inspiră frică Patriarhului?

Sunt mai mult decât niște intelectuali ratați?

Sunt ei Falanga unei puteri mai mari decât a Patriahului? Este deasupra Patriarhului altcineva în afara lui Hristos?

Este Bănescu mai mult decât un purtător de cuvânt? Este un Gardian, iar Patriarhul un Ostatic, nevoit să recurgă la tertipuri și mesaje ocolite (cum este articolul pr. Viorel Ioniță) pentru a putea comunica?

De ce tace Patriarhul și – în loc să pună lucrurile la punct, cu blândețea autoritară a unui Părinte -, recurge la mijloace piezișe, cu prudența manifestată în fața unei fiare periculoase?

De ce a tăcut Prea Fericitul și în Pandemie, când Biserica a fost atacată, și i-a lăsat pe alde Bănescu și acoliții lui să își facă mendrele?

Cine este Sluga și cine Stăpânul? 

De 33 de ani încoace, România a fost supusă unei colonizări galopante. S-au oprit Ocupanții la ușa Bisericii?

Deznodământul Bătăliei pentru Paști ne va da răspunsul.