Dr. Geanina Hagimă: ESTE SARS-CoV-2 SINGURA CAUZĂ A BOLII COVID? SE PARE CĂ NU. IATĂ O DOVADĂ!

Cred că în aceste vremuri este
foarte important ca fiecare om să caute, să încerce să găsească adevărul despre
ce se întâmplă cu noi, cu lumea aceasta. Toți suntem conștienți, sau ar trebui
să fim, că evenimentele accelerate din acești ultimi trei ani vor schimba
cursul omenirii. De noi, de reacția, de implicarea noastră depinde direcția în
care permitem să evolueze această lume. Cu cât suntem mai atenți la tot ce se
întâmplă in jurul nostru, mai analitici, cu atât avem șanse mai mari de a
descoperi minciuna și de a o expune cu dovezi.

 În ce privește boala covid – factorii
etiologici și tratamentele – sunt multe păreri, variante diferite sau
combinate, chiar și printre cei care aparent luptă de aceeași parte a
baricadei. Verificarea acestor opinii / dovezi privind conținutul produselor
experimentale denumite incorect vaccinuri, compoziția aerului, a prafului magnetic
pe care-l inspiram, a apei pe care o bem,  este dificila, în condițiile in care
instituțiile publice refuză să comunice, să investigheze, iar specialiștii din
diverse domenii (genetica, imunologie, biologie, hematologie, ingineri, experți
in nanotehnologie)  parcă au intrat în
pământ. Trăiești cu sentimentul că toată lumea se teme sau este ignorantă sau a
uitat tot ce a învățat până acum. În aceste condiții nu putem decât să ne bazăm
pe noi înșine, pe informația existentă , cât mai oficială, ca să nu poată fi
combătută. Această informație trebuie însă să fie cea de la sursă, nu
prelucrata conform intereselor unora sau a altora. Informația se obține cu
efort, citind articolele, documentele originale, trecându-le prin filtrul
personal, găsind punctele forte si cele slabe ale acestora.

Știm că un tribunal din SUA a
decis ca documentele Pfizer secretizate pentru 75 de ani să fie oferite
publicului în limita a câteva mii de pagini lunar. Am răsfoit o parte din
aceste documente pe site-ul pe care aceste documente sunt expuse (https://phmpt.org/pfizers-documents/)
și am descoperit un document-articol 125742_S1_M4_4.3 munster jv 2020.pdf . Vă
supun atenției acest articol pe care l-am tradus și pe care îl consider extrem
de important, deoarece ridică mari semne de întrebare asupra relației de
cauzalitate infecție SARS-CoV-2 – boală covid.  La sfarșit, după traducerea acestui
articol,  voi expune și concluziile mele
și vă invit și pe dumneavoastră, dragi cititori să vă spuneți părerea, dacă se
poate, cât mai argumentată.

Acesta este un articol Publicat
în mai 2020 și în renumita revista Nature (https://www.nature.com/articles/s41586-020-2324-7#Sec1) despre fiziopatologia bolii covid studiată la maimuțele  macaci. În acest experiment au fost inoculați
cu izolatul SARS-CoV-2 nCoV-WA1-202014 opt macaci rhesus adulți. Macacii au
fost inoculați printr-o combinație intranazală (0,5 ml per nară), intratraheală
( 4 ml), orală (1 ml) și oculară (0,25 ml per ochi) a unei doze infecțioase de
cultură tisulară de 4 × 10 5 50% (TCID 50 ) per ml (3 × 10 8 copii ale
genomului per ml) .

 În ziua 1 post-inoculare (dpi= zile
post-inoculare), toți macacii au prezentat modificări ale respirației și ale
piloerecției, așa cum se reflectă în scorurile lor clinice. Alte semne de boală
observate au inclus reducerea apetitului, o postură cocoșată, un aspect palid
și deshidratare. Din când în când s-a auzit tuse în încăperea în care erau
adăpostiți macacii, dar nu a putut fi identificati in mod individual. Semnele
bolii au persistat mai mult de o săptămână, toți macacii fiind complet
recuperați între 9 și 17 dpi. S-a observat o scădere în greutate la toți
macacii ; temperaturile corporale au crescut brusc la 1 dpi, dar ulterior au
revenit la niveluri normale. Sub anestezie, macacii nu au prezentat o
respirație crescută; cu toate acestea, toți macacii au prezentat modele
neregulate de respirație. Radiografiile au arătat infiltrate pulmonare la
toți macacii, începând cu 1 dpi, cu infiltrații pulmonare ușoare, în
principal în lobii inferiori ai plămânilor. Până la 3 dpi, s-a observat
progresia infiltrației pulmonare ușoare în alți lobi pulmonari, deși aceste
infiltrate erau încă localizate în principal în lobii caudali ai plămânilor. La
un macac, s-au observat infiltrate pulmonare de la 1 la 12 dpi.

Analiza sângelui recoltat în
timpul examinărilor clinice a arătat o leucogramă de stres la 1 dpi la
majoritatea macacilor. Limfocitele și monocitele au început să revină la
nivelurile inițiale după 1 dpi. Neutrofilele au început să scadă la toți
macacii până la 3 dpi și au continuat să scadă până la 5 dpi; la 2 din 4
macaci, s-a observat neutropenie. S-a observat o scădere a hematocritului,
a numărului de globule roșii și a hemoglobinei la toți macacii la 1 dpi. În
plus, procentele și numărul de reticulocite au scăzut, de asemenea, până la
acest moment. La 5 dpi, 2 din 4 macaci prezentau o anemie normocitară,
normocromă, neregenerabilă (în concordanță cu anemia unei boli critice); acești
macaci nu au revenit la valorile inițiale inițiale până la 21 dpi. Biochimia  sanguină nu a evidențiat nicio valoare în
afara intervalului normal .

S-a analizat serul pentru
modificări ale nivelurilor de citokine și chemokine la diferite momente
după inoculare. Au fost observate modificări semnificative din punct de
vedere statistic doar la 1 dpi (când au existat creșteri ale IL-1RA, IL-6,
IL-10, IL-15, MCP-1 și MIP-1β) și la 3 dpi, când a avut loc o scădere mică –
dar semnificativă din punct de vedere statistic – a TGFα. Deși nivelurile unora
dintre aceste citokine s-au modificat la momente ulterioare după inoculare,
aceste modificări nu au fost semnificative din punct de vedere statistic.

Încărcături virale ridicate în probele respiratorii

Au fost recoltate probe în zilele 0, 1, 3, 5, 7, 10, 12,
14, 17 și 21 dpi din nas, gât, urogenital, rectal și din sânge. Cea mai mare
cantitate de virus a fost eliminată din nas; virusul a putut fi
izolat din probele prelevate la 1 și 3 dpi, dar nu și ulterior.
Încărcăturile virale au fost mari în tampoanele din gât imediat după inoculare,
dar au fost mai puțin consistente decât în tampoanele din nas; la un macac,
tampoanele din gât au fost pozitive la 1 dpi și la 10 dpi, dar nu și între
timp. Un macac a prezentat o eliminare prelungită de ARN viral în probele
rectale însă virusul infecțios nu a putut fi izolat din aceste probe
și nu s-a observat nicio manifestare digestivă (de exemplu, diaree). Tampoanele
urogenitale au rămas negative la toți macacii pe toată durata studiului. Pentru
cei 4 macaci din grupul care a fost eutanasiat la 21 dpi, au fost efectuate lavaje
bronhoalveolare la 1, 3 și 5 dpi. Am detectat încărcături virale ridicate în
lichidul din lavajul bronhoalveolar la toți macacii la toate cele trei
momente; virusul infecțios a putut fi izolat numai din lichidul
bronhoalveolar colectat la 1 și 3 dpi. Nu a fost detectat ARN viral
în sânge sau în urină.

Pneumonie interstițială

Două grupuri de câte 4 macaci
au fost eutanasiate (unul la 3 dpi și celălalt la 21 dpi) și s-au efectuat
necropsii. La 3 dpi, s-au observat grade diferite de leziuni
pulmonare macroscopice la toți macacii. La 21 dpi, leziunile erau
vizibile în plămânii a 2 din 4 macaci. În plus, toți macacii prezentau un
raport sporit între greutatea plămânilor și greutatea corporală  în comparație cu macacii rhesus sănătoși,
ceea ce indică edem pulmonar. Din punct de vedere histologic, 3 dintre cei 4
macaci eutanasiați la 3 dpi au dezvoltat un anumit grad de patologie pulmonară.
Leziunile reprezentau o pneumonie interstițială multifocală, ușoară
până la moderată, centrată frecvent pe bronhiolele terminale. Pneumonia
a fost caracterizată prin îngroșarea septurilor alveolare cu edem și fibrină,
precum și prin prezența unui număr mic până la moderat de macrofage și puține
neutrofile. Plămânii cu modificări moderate prezentau, de asemenea, edem
alveolar și fibrină cu formarea de membrane hialine. A existat o hiperplazie
minimă a pneumocitelor de tip II. Ocazional, bronhiolele prezentau necroză,
precum și pierderea și atenuarea epiteliului cu infiltrate de neutrofile,
macrofage și eozinofile. În cadrul leziunilor multifocale, au existat
infiltrate perivasculare cu un număr mic de limfocite care au format manșete
perivasculare și hiperplazie multifocală, de la minimă la ușoară, a țesutului
limfoid asociat bronșiolelor. Trei din 4 macaci la 3 dpi prezentau aderențe
fibroase ale plămânului la pleură. Evaluarea histologică a arătat că aceste aderențe
sunt compuse din colagen matur intercalat cu vase mici de sânge; prin urmare,
este foarte probabil ca aceasta să fie o modificare cronică și nu determinate
de infecția cu SARS-CoV-2. S-a observat o inflamație de la minimă la ușoară în
căile respiratorii superioare, metaplazie scuamoasă multifocală a epiteliului
respirator și infiltrarea cu un număr mic de neutrofile.

Imunohistochimiafolosind anticorpi monoclonali anti SARS-CoV a demonstrat prezența
antigenului viral într-un număr mic de pneumocite de tip I și II, precum și
în macrofagele alveolare. Au fost detectate macrofage pozitive la
antigen în ganglionii limfatici mediastinali la trei din patru macaci.
A fost detectat, de asemenea, un număr mic de limfocite și macrofage
pozitive la antigen în lamina proprie a tractului intestinal al tuturor celor
patru macaci. La un macac, toate țesuturile din tractul
gastrointestinal pe care le-am colectat au prezentat aceste celule mononucleare
pozitive la antigen.

Am efectuat o analiză
ultrastructurală a țesutului pulmonar prin microscopie electronică de
transmisie, care a confirmat diagnosticul histologic de pneumonie
interstițială. Spațiul interstițial alveolar era foarte destins prin edem,
fibrină, macrofage și neutrofile. Membrana bazală subepitelială nu a fost
afectată și a păstrat o grosime și o densitate electronică constantă.Am observat ocazional pneumocite de tip I separate de membrana bazală prin
edem; spațiul rezultat conținea uneori virioni. Pneumocitele de tip I afectate
erau căptușite de un număr mic până la moderat de virioni cu diametrul de
90-160 nm, cu un nucleu dens legat de o capsidă mai puțin densă. Spațiile
alveolare adiacente pneumocitelor afectate erau umplute cu un material granular,
moderat dens din punct de vedere electronic, care corespundea lichidului de
edem.

Replicarea în tractul
respirator

Toate țesuturile (n = 37)
recoltate la necropsie au fost analizate pentru a determina prezența ARN-ului
viral. La 3 dpi, au fost detectate încărcături virale ridicate în
plămânii tuturor macacilor; virusul a fost izolat din plămânii
tuturor celor patru macaci în acest moment. În plus, ARN viral a
fost detectat în alte probe din întregul tract respirator, precum și
în țesuturile limfoide și gastrointestinale. ARN-ul viral nu a fost detectat în
alte organe importante, inclusiv în sistemul nervos central. Pentru
a face distincția între ARN viral derivat din secrețiile respiratorii și
replicarea activă a virusului, am testat toate probele cu prezență de ARN viral
pentru prezența ARNm viral. Am detectat ARNm viral în toate
țesuturile respiratorii, dar nu și în țesuturile gastrointestinale (cu
excepția stomacului unui macac), ceea ce indică faptul că replicarea virusului
în aceste țesuturi este puțin probabilă – deși nu putem exclude această
posibilitate, din cauza dimensiunii limitate a eșantionului. La 21 dpi,
ARN viral – dar nu și ARNm – a putut fi încă detectat în țesuturile tuturor
celor patru macaci.

Serologie

Am analizat serul în vederea
dezvoltării de IgG împotriva proteinei spike a SARS-CoV-2 printr-un test
imunoenzimatic. Până la 10 dpi, toți cei 4 macaci au avut seroconversiela proteina SARS-CoV-2; răspunsurile neutralizante au început să
apară, de asemenea, la 10 dpi. Macacul cu cel mai mic și mai tardiv răspuns
de neutralizare al anticorpilor a fost cel care a prezentat o excreție
virală prelungită din tractul intestinal.

Discuție

Din punct de vedere clinic,
cazurile de COVID-19 variază de la asimptomatic până la manifestări ușoare sau
severe. Pacienții prezintă simptome asemănătoare gripei (cum ar fi febră și
dificultăți de respirație) și pot dezvolta pneumonie, necesitând ventilație
mecanică într-o unitate de terapie intensivă. Similar bolilor cauzate de
infecțiile cu SARS-CoV și MERS-CoV, comorbiditățile, cum ar fi hipertensiunea
arterială și diabetul, au un rol important în rezultatele adverse ale COVID-19.
Vârsta avansată și afecțiunile cronice sunt , în general, indicatori ai unui
rezultat negativ – condiții care au fost absente la macacii rhesus sănătoși din
studiu. O analiză a 1.099 de cazuri de COVID-19 din China a arătat că
aproximativ 5% dintre pacienții diagnosticați au dezvoltat pneumonie severă
care a necesitat frecventarea unei unități de terapie intensivă, 2,3% au
necesitat ventilație mecanică și 1,4% au murit. Boala tranzitorie și
moderată pe care am observat-o aici la macacii rhesus este, prin urmare, în
concordanță cu majoritatea cazurilor de COVID-19 la om. Infiltratele
pulmonare pe radiografii – un semn distinctiv al infecției umane cu SARS-CoV-2
– au fost observate la toți macacii. Modul de răspândire (shedding) observat
la macacii rhesus este în mod deosebit similar cu cel observat anterior la om.
La om, s-a observat o răspândire constantă și ridicată a SARS-CoV-2 din tractul
respirator superior și inferior; o răspândire intermediară frecventă a fost
observată din tractul intestinal; și a fost detectată sporadic prezența
SARS-CoV-2 în sânge. La fel ca la om, shedding-ul SARS-CoV-2 la macaci a continuat
după dispariția semnelor clinice și a anomaliilor radiologice. Sunt disponibile
date histopatologice limitate de la pacienții cu COVID-19. Analiza
modificărilor histopatologice observate în plămânii macacilor rhesus sugerează
că aceste modificări se aseamănă cu cele observate la macacii infectați cu
SARS-CoV și MERS-CoV2 în ceea ce privește tipul de leziune și tropismul
celular.

Răspunsurile serologice la
om nu sunt de obicei detectabile înainte de 6 zile de la debutul simptomelor;
titluri IgG între 100 și 10.000 au fost observate după 12-21 de zile. Titlurile
de neutralizare au fost, în general, între 20 și 160. Acest lucru corespunde
rezultatelor obținute în modelul nostru rhesus-macaque, în care răspunsurile
IgG au fost detectate la aproximativ 7-10 dpi. Seroconversia nu a fost urmată
direct de o scădere a încărcăturii virale, așa cum s-a observat la pacienții cu
COVID-19.

Modelul din acest studiu
rhesus-macaque este similar cu COVID-19 la om în ceea ce privește replicarea și
eliminarea virusului, prezența infiltratelor pulmonare, leziunile histologice
și seroconversia. Acest set extins de date ne permite să facem legătura între
modelul rhesus-macaque și boala observată la om și să folosim acest model
pentru a evalua eficacitatea măsurilor medicale.

COMENTARIILE MELE  (în ciuda numărului mic de macaci incluși in
studiu) susțin faptul că SARS-CoV-2 nu reprezintă decât o componenta a
agentului cauzator al bolii covid, că boala covid are un factor etiologic
combinat, iar această observație reprezintă un argument pentru premeditarea
acțiunii covid.

1.       Vindecarea macacilor a fost completă
și a fost observată la 100% dintre cazuri, între 9 si 17 zile, fară
tratament. De ce la om, în ciuda tratamentelor din protocoalele impuse, a
existat o anumită mortalitate și recuperarea nu a fost completă, o parte din
oamenii infectați rămânând cu anumite sechele pulmonare, neurologice? De ce în
studiul Pfizer realizat pe cca 40.000 de participanți au existat pe o perioada
de 6 luni doar trei decese prin covid, unul in grupul vaccinat și două în
grupul nevaccinat, de circa 10 ori mai puține decât numărul de decese covid
declarate în populația generală  https://www.activenews.ro/stiri/Dr.-Geanina-Hagima-De-ce-mortalitatea-prin-Covid-in-Romania-este-atat-de-crescuta-Raportare-exagerata-tratament-incorect-arma-binara-EXCLUSIV-170475 ? Nu ar trebui să ne punem întrebarea
că poate SARS-Cov-2 nu este singura cauză a bolii covid?

2.       Deși există o creștere a citokinelor
in prima zi, aceasta este autolimitată, tranzitorie, la toți macacii din studiu.
La om, în mod ciudat, se descriu forme severe de boala prin declanșarea unei
furtuni citokinice care duce la complicații si deces. 

3.       În probele nazale virusul a fost
izolat doar la 1 și la 3 zile de la inoculare, ulterior nu; în lichidul bronho-alveolar ARN
viral a fost izolat la niveluri ridicate la 1, 3 si 5 zile dpi, însă virusul a
fost izolat doar in zilele 1 si 3 dpi. Desi ARN-ul viral a fost
detectat din tractul gastrointestinal, virusul nu a fost izolat de la
acest nivel. De asemenea, virusul nu a fost izolat din sânge și urină.
Aceste rezultate reflectă faptul că eliminarea virusului de către macacii
infectați a fost pentru o perioada scurtă, chiar dacă eliminarea ARN-ului
neinfecțios a fost pe o perioada mai lungă, așa cum, de altfel, ne așteptam.
Concluzia este utilă și pentru a explica testele PCR fals pozitive la om dupa contactul
cu virusul, prin persistența unor fragmente de ARN, persoana nemaitransmitând virusul.
O altă concluzie importantă din aceste rezultate este că ARN-ul viral nu a
pătruns in sânge, nu a traversat bariera pulmonară. Deci virusul SARS
CoV2 singur nu are proprietăți invazive! El rămâne doar la nivelul
mucoaselor aparatului respirator și gastrointestinal.  Nu același lucru s-a întâmplat la om, unde s-a constatat,
în procente variabile, mai ales la cei cu boala severă, prezența
ARN-ului viral în probele de sânge https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7689603/. Aceasta înseamnă că boala covid la om a fost  agravată printr-un cofactor ce acționează
sincron cu virusul , cofactor ce fragilizează/ favorizează traversarea barierei
pulmonare si nu numai.
Avem deci un alt argument că doar SARS-CoV-2 nu putea determina, el singur,
boala severă și traversarea barierelor naturale ale organismului uman.

4.       Deși leziunile anatomopatologice de
pneumonie interstițială au fost prezente la toți macacii sacrificați la 3 dpi și
la 2/4 dintre cei sacrificați la 21 dpi , leziunile la macaci au fost ușoare
până la moderate. Imunohistochimia sprijină, de asemenea, ideea că la macaci
virusul nu este invaziv, deoarece ARN-ul viral este prezent doar în tractul
respirator , gastrointestinal și cel mult în ganglionii limfatici care drenează
aceste teritorii. De asemenea, la analiza ultrastructurala cu
microscopul electronic, s-a observt că membrana bazală subepitelială din
tractul respirator a fost intactă la macaci, deci VIRUSUL ESTE
NONINVAZIV și infecția cu SARS CoV2 nu
determinĂ afectarea acestor bariere !!! Atunci, cum altfel  se poate explica traversarea  acestor
bariere la om decât prin existența unui COFACTOR CARE DISTRUGE BARIERELE
NATURALE, cofactor care a acționat mai mult sau mai puțin asupra oamenilor?
Ce poate fi acest cofactor? O substanta chimica inhalatorie, nanoparticule metalice
sau grafen (ce pot ajunge în organism pe cale inhalatorie, parenterala sau
digestivă) și pot fi activate electromagnetic? De ce nu și-au pus „specialiștii” aceste întrebări? Poate pentru că, oricum ai privi
lucrurile, dacă accepți prezența acestui cofactor, accepți implicit și ideea
de premeditare a covidului.  

5.       În acest studiu se afirmă clar că și
pe piesele de anatomie patologică prelevate la 3 si 21 dpi ARN-ul viral nu a fost
depistat decât în tractul respirator, intestinal și ganglionii care drenează
aceste zone. Se subliniază faptul că ARN-ul viral nu a fost
detectat în alte organe importante, inclusiv în sistemul nervos central.Cum se explică atunci numărul mare de encefalite determinate de SARS CoV-2,
unele cu ARN pozitiv la nivel cerebral (ceea ce sugerează afectarea/traversarea
barierei hemato-encefalice) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7786155/, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8420197/?

6.       Un alt lucru important care rezultă
din acest studiu este posibilitatea de a diferenția între contaminarea unui
țesut cu ARN viral și replicarea virusului în acel țesut prin determinarea ARNm(ARN mesager) al SARS-CoV2. Dacă există această posibilitate, de ce nu s-a
creat o metodă PCR de depistare a acestui ARNm care ar fi demonstrat replicarea
virusului și nu doar contaminarea cu ARN viral, așa cum au făcut-o testele
PCR utilizate pe cale largă în diagnosticul acestei boli? Este evident că s-a
dorit obținerea unui număr mare de teste PCR fals positive, care să justifice
măsurile luate în așa-zisa pandemie.

7.       Infecția cu virus a determinat
seroconversie, inclusiv apariția de anticorpi neutralizanți. Virusul nu a mai
fost izolat după a treia zi din probele recoltate, fiind pozitiv doar testul
PCR. Rezultă astfel faptul că, încă din mai 2020 , când a fost publicat acest
studiu, se cunoștea că infecția cu SARS CoV-2 determină imunitate. Însă, în
ciuda evidențelor și chiar a studiilor oficiale, aceasta nu a fost recunoscută
de autorități, demonstrarea de către cei trecuți prin boală a prezenței
anticorpilor nefiind acceptată pentru obținerea certificatului de tristă
amintire…

Alături de
dovezile aduse de acest studiu, despre foarte probabila existență a unui cofactor
alături de SARS CoV-2 care să faciliteze traversarea barierelor naturale ale
corpului, inclusiv cea cerebrală, cred că merită citite și articolele https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34866721/ , https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8405511/ , https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36318181/ care indică o interacțiune a
proteinei spike cu grafenul și, mai mult , posibilitatea ca acest material să
influențeze proprietățile proteinei spike și interacțiunea ei cu celulele.
Aceste informații sunt ingrijorătoare având în vedere studiile avansate despre
crearea interfeței creier – mașină folosind materialul minune denumit grafen https://www.businesswire.com/news/home/20210330005388/en/INBRAIN-Neuroelectronics-Secures-17-Million-in-Series-A-Funding-for-First-AI-Powered-Graphene-Brain-Interface și aprobarea și instalarea agresivă
a rețelei 5 G. De ce există o așa mare dificultate/rezistență în a realiza
analize oficiale ale aerului, prafului, vaccinurilor anticovid pentru grafen?

Aștept părerile și propunerile dumneavoastră,
dragi cititori, atât a celor care au cunoștințe medicale, de nanotehnologie,
militare, sau a celor care pur și simplu sunteți interesați despre ceea ce se
întâmplă cu această lume sau preocupați de găsirea de explicații pentru  această oribilă abulie a majorității
populației față valul enorm de anomalii din ultimii trei ani.