Paștele mamii lor!

În seara Floriilor, Adrian
Papahagi a fost străfulgerat de un gând revoluționar: românii nu trebuie să mai
sărbătorească Învierea împreună cu ortodocșii, ci cu catolicii și protestanții.

El anunță că va iniția un„amplu demers” pentru a convinge Biserica Ortodoxă Română să renunțe la calendarul
vechi (iulian) pentru stabilirea datei Paștilor și să treacă la calendarul nou
(gregorian), așa cum se întâmplă deja în cazul Crăciunului.

Ce revelație subită l-a
pocnit pe ilustrul intelectual clujean, încât nu i-a dat pace nici în sfântă zi
de sărbătoare? Și încă atât de imperios încât a simțit nevoia să tulbure
liniștea în toată Biserica, în Săptămâna Patimilor?

Ei bine, Papahagi a realizat
că așa nu se mai poate! Că trebuie neîntârziat „să sărbătorim Învierea alături
de toată creștinătatea apuseană (incluzându-i aici, de pildă, pe ortodocșii
finlandezi) și alături de concetățenii noștri catolici sau protestanți, fie ei
maghiari, sași, români sau orice” (sic!).

De asemenea, cugetul i-a dezvăluit
că „acest decalaj de calendar e foarte supărător și pentru milioanele de români
care locuiesc în Occident, dar nu pot beneficia de zilele libere acordate de
statele de reședință pentru a sărbători Paștele alături de rudele din țară și
trebuie să-și ia zile suplimentare de concediu”.

Și alți intelectuali care nu
aveau liniște în Sfânta zi de Florii, au sărit ca la un semnal să susțină
demersul lui Papahagi.

Ceea ce pare să indice că nu e
vorba de frământări personale sau insomnii ocazionale, ci de o acțiune concertată. De un
Plan.

Pentru a pricepe ce e
cu noua Zaveră care tulbură Biserica Ortodoxă Română în vremuri și așa suficient
de agitate și periculoase, trebuie să amintim cine sunt cei cărora a început să
le pută brusc Paștele Ortodox.

Este același grup aglutinat
în jurul lui Vasile Bănescu și al Trinitas, care a susținut restricțiile și
vaccinarea în timpul Dictaturii COVID, care s-a lepădat de românii prigoniți în
Ucraina, îndemnându-i să accepte cu supunere să li se închidă bisericile și să
li se aresteze preoții.

Este același grup care a
cerut ruperea relațiilor cu Biserica Ortodoxă Rusă, după începutul Războiului
din Ucraina.

În fine, este același grup care
a susținut boicotarea artiștilor, sportivilor și intelectualilor ruși pe marile
scene și arene, și care se încadrează în siajul revoluției culturale lansate de
Kiev, unde Tolstoi, Dostoievski sau Ceaikovski sunt puși la index.

Enigma începe să se
limpezească.

„Să sărbătorim Învierea
alături de toată creștinătatea apuseană” este motivul de căpetenie invocat de Papahagi
în demersul său.

Abia apoi este vine dorința de a sărbători odată cu „concetățenii catolici sau protestanți” sau
grija față de românii din Occident.

În ce privește comunitatea
ortodoxă – singura cu adevărat importantă în această chestiune – Papahagi o
expediază cu disprețuitoare superioritate, astfel:

„N-au decât să ne urmeze
exemplul și grecii, bulgarii și ceilalți, dacă vor comuniune.”

Freud ar mustăci văzând cum Papahagi
se fereștă să îi pomenească pe ruși și ucraineni, în tentativa stângace de a-și
camufla adevăratele intenții.

Teodor Baconschi nu e atât de
prudent. Într-un mesaj de susținere a demersului lui Papahagi, fostul ambasador
la Vatican scrie abrupt:

„Culmea e că BOR nu e pe stil
vechi, deci ar putea celebra Paștele odată cu catolicii și protestanții… Cu
toate astea mergem cu rușii – și cu calendarul lor iulian, neîndreptat. Adică
taman cu cei care au sabotat unitatea panortodoxă atât prin războiul
inter-ortodox din Ucraina cât și prin neparticiparea arogantă la Sinodul din
Creta (2016).”

„Mergem cu rușii…” Acesta
este adevăratul motiv care îi deranjează pe iluștrii noștri intelectuali
„conservatori”. De aceea, vor să mute Paștele, ca să îl sărbătorim împreună cu
Papa.

Comuniunea cu rușii este
considerată o erezie.

În schimb, pare tot mai ispititoare
o comuniune cu Apusul. Sau măcar un „aggiornamento”
ecumenist, în care Potirul să devină ceva relativ, așa cum s-a întâmplat în
Pandemie cu lingurița de plastic.

În spatele dorinței unei
rupturi de Moscova nu este greu de ghicit umbra Fanarului.

A Doua Romă vrea să tranșeze
definitiv rivalitatea cu A Treia Romă, folosind Războiul din Ucraina.

Constantinopolul, teleghidat
de CIA, vrea să dea lovitura de grație Moscovei, tutelate de KGB.

Iar o mână de nemernici
încearcă să împingă BOR în acest drăcesc tontoroi geopolitic, care urmărește să
mai sfâșie o dată Cămașa lui Hristos.

Se dovedește încă o dată că
Războiul din Ucraina este în primul rând un război împotriva Ortodoxiei,
nucleul dur al Creștinismului și ciotul în care se împiedică Marea Resetare.

De aceea, Ortodoxia trebuie
anihilată. Ciotul trebuie smuls din rădăcini. Locul nivelat de tăvălugul
ecumenic globalist, pentru a construi pe el o Nouă Ordine Mondială, mult mai
arătoasă și mult mai frumoasă.

Build Back Better.

În seara de Florii, în timp
ce Papahagi și compania își lansau bomba religioasă într-un veritabil atac
terorist la adresa BOR, în biserici se oficia Denia Sfintei și Marii Luni.

Începea Săptămâna Patimilor.

„Osana” se transformă pe nesimțite
în murmur de revoltă al gloatei manipulate și apoi în „Răstignește-L”.

Mântuitorul este părăsit și lăsat singur pe Cruce.

La
poalele Crucii, Cămașa lui Hristos este jucată la zaruri.