Noua Lege a învățământului preuniversitar: introducerea Cardului Național de Elev cu cip, pe baza tehnologiei electronice, și „transformarea digitală a sistemului preuniversitar” – integrarea educației în gulagul digital

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

Noua Lege a învățământului preuniversitar vine cu anumite noutăți, semnalate de scriitorul Mircea Platon, menite să integreze sistemul de educație din România unui sistem digital de monitorizare și control, dar și să-l transforme într-un sistem de reeducare inclusiv a părinților, în spiritul unei agende străine, a tehnocraților și oengeurilor – agenda digitalizării și a îndoctrinării neomarxiste, a abolirii școlii clasice.

Astfel, în articolul 14 paragraful (3) se reintroduce „educația parentală”:

„Art. 14 (2)

Statul sprijină părinții sau reprezentantul legal în vederea exercitării responsabilităților privind creșterea, îngrijirea, dezvoltarea și educarea copiilor. În acest scop, în unitățile de învățământ se organizează cursuri de educație parentală pentru formarea și dezvoltarea abilităților parentale pentru părinți și reprezentanți legali sau viitori părinți. (3) Pentru punerea în aplicare a alin.(2), Ministerul Educației inițiază Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Strategiei Naționale pentru Educație Parentală, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”

„Cu alte cuvinte, de vreme ce se introduce și obligativitatea «învățământului preșcolar» începând de la vârsta de 3 ani/de la grădiniță, acest lucru înseamnă că statul, adică tehnocrații și oengeurile și rețelele care acționează prin intermediul statului român ignorând cultura română și dorințele și interesele pe termen lung ale cetățenilor români, își atribuie prin această lege dreptul de a (re)educa întreaga celulă familială, de vreme se vor îndoctrina atât copiii, de la o vârstă fragedă, cât și părinții”, scrie Mircea Platon.

Un alt punct demn de atenție este cel referitor la introducerea Cardului Național de Elev:

„Art. 81 (1)

Începând cu învățământul primar, elevii primesc Cardul Național de Elev. (2) Cardul Național de Elev este nominal și atestă că titularul cardului are calitatea de beneficiar al tuturor facilităților prevăzute în prezenta lege sau al altor facilități adresate elevilor cuprinse în legi speciale. (3) În baza Cardului Național de Elev, operatorii economici pot oferi, atunci când nu sunt obligați de lege, facilități elevilor. (4) Cardul Național de Elev se distribuie gratuit elevilor, prin unitățile de învățământ, la începutul fiecărui ciclu de învățământ. (5) Metodologia de operaționalizare a Cardului Național de Elev, precum și elementele acestuia se stabilesc prin hotărârea Guvernului, inițiată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Ministerul Educației, în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

„De ce «Cardul Național» și nu carnetul de note? Să înțelegem că sistemul de educație va fi integrat unui sistem de monitorizare și control, unui gulag digital? Va fi sistemul de educație o verigă a unui sistem de Credit Social?”, se întreabă, pe bună dreptate autorul cărții „Deșcolarizarea digitală”.

De asemenea, în articolele 127 și 128 se prevede explicit „transformarea digitală a sistemului preuniversitar” și apariția a ceva numit „Sistemul Integrat de Management al Școlarității”.

Scriitorul cere respingerea în totalitate a noii Legi a învățământului preuniversitar, întrucât acest proiect de lege este „fructul unui arbore otrăvit” și nu este în beneficiul copiilor și nu va duce decât la degradarea și mai accentuată a drepturilor și libertăților cetățenești și a societății românești.

„Despre «transformarea digitală» a școlii am scris, am inițiat și depus o petiție acum doi ani și am publicat în cele din urmă și o carte încercând să elucidez ițele afacerii. Digitalizarea educației (adică transformarea procesului educațional într-unul în care elevii și profesorii acționează cu degetele o aparatură electronică sau de control) este o altă operațiune pusă la cale de lobbyul Big Tech/IT la nivel de UE și apoi introdusă cu forța și în România pe calea agendelor/documentelor UE pe care guvernanții României le semnează în neștire fără a negocia nimic și, de multe ori, fără a pricepe ce semnează. Transformarea digitală a școlii trebuie oprită pentru că este un experiment extrem de periculos. După cum am arătat în cartea Deșcolarizarea digitală, studiile de bază care stau la baza introducerii orizontului digital în sistemul de educație EUropean au fost plătite de mari corporații din IT. Sunt, cu alte cuvinte, studii viciate de conflict de interese. Sunt nule. În schimb, literatura care contestă transformarea digitală a școlii este produsă de experți independenți care au atras atenția asupra urmărilor nefaste ale expunerii copiilor la ecrane și, acum încă și mai rău, la scufundarea lor în scop educativ, cum altfel!, în Realitatea Virtuală. La noi nu s-a discutat deloc la nivel ministerial, parlamentar sau jurnalistic despre aceste semnale de alarmă. Mergem triumfalist pe un drum care nu este al nostru, care nu este în beneficiul copiilor și care nu va duce decât la degradarea și mai accentuată, poate până la pierderea definitivă a drepturilor și libertăților cetățenești, a societății românești”, avertizează Mircea Platon, pe site-ul său „Școala clasică”.