Congresul românilor din Serbia, scrisoare deschisă către MAE: Românii în Serbia de Est sunt amenințați cu bătaie, împușcați cu arme de foc și sunt vânați de mass-media pentru că menționează Biserica Română

CONGRESUL ROMÂNILOR
DIN SERBIA

ORGANIZAȚIE ACOPERITOARE A COMUNITĂȚI ROMÂNEȘTI

Bor, Serbia 20 Feb. 2023

C ă t r e :

Ministerul Afacerilor Externe

Domnului Ministru,Bogdan Aurescu

Excelență,

Stimate domnule Ministru
Aurescu,

Cu această scrisoare, dorim să inițiem răspunsul dumneavoastră la
întrebările de mai jos, din care vom
afla mai multe despre activitățile actuale ale României oficiale și despre
implementarea acordurilor anterioare privind poziția minorității române în
nord-estul Serbiei.

Motivul specific al acestei scrisori este vizita ministrului Selaković
în România și întâlnirea cu dumneavoastră pe 27
iunie anul trecut.

De asemenea, dorim să Vă indicăm la deteriorarea continuă a poziției
noastre. Cea mai mare parte a minorității române încă nu are cele mai elementare
drepturi minoritare și ale omului, cum ar fi dreptul
de a învăța limba maternă în școli, mass-media independentă în propria
limbă, utilizarea numelor și prenumelor românești, utilizarea oficială a limbii, și libertatea confesiunii religioase.

Libertățile noastre politice sunt, de asemenea, semnificativ limitate,
iar în ultimii ani am fost amenințați
de uzurparea proprietății de către unele mari companii interne și străine,
cărora autoritățile sârbe le-au
permis să încalce legile în paguba noastră. Din punctul nostru de vedere, este
vorba despre extinderea metodelor de
asimilare prin modificarea violentă a structurii etnice a populației și
confiscarea ilegală a terenurilor
arabile și a proprietăților. Pe scenă este un exemplu evident de etnocid
împotriva acestei minorități românești. În acel timp, nici România și nici comunitatea internațională nu au reacționat.

A fost nevoie de peste un secol pentru ca exterminarea în masă a
Armenilor și Ucrainenilor să fie declarată
genocid, deși crima de genocid nu exista în dreptul internațional la acea
vreme. Având în vedere că
infracțiunea de etnocid este clar definită astăzi, cât timp va dura să se
declare etnocid asupra poporului român
în estul Serbiei? De partea cui va fi România și anumite organizații
internaționale care tac astăzi despre asta, deși sunt obligate să prevină acest lucru?

În cadrul discuțiilor d-voastre cu ministrul Selaković, în baza
conferinței de presă, a fost vorba și despre minoritatea română în Serbia și comunitățile înrudite. Între timp, nu mai existau informații oficiale.

Considerăm introducerea termenului de „comunități înrudite” o greșeală
periculoasă, deoarece este corelată
cu strategia sârbească de împărțire a comunității unice românești în mai multe
diferite. Este practic un sprijin pentru diplomatia
disputată din partea României însăși, care în prezent este insistată doar de Serbia. Aceasta ar recunoaște
situația de fapt, care ar oferi Serbiei un motiv să lucreze la o separare mai profundă a acestor două
comunități, nerecunoașterea identității sale românești, precum și aprobarea
tacită a asimilației de către România.

Trebuie avut în vedere că Serbia a creat administrativ așa-numită
„minoritate înrudită”, referitor vlahii
despre care este vorba aici, din populația românească în anul 1948. prin
redenumirea populației românești în
așa-numă vlahă. Soluția aici poate fi simplă, România ar trebui să insiste să
revină la starea anterioară. Acest lucru ar evita toate
litigiile dispute, care nu sunt în interesul nimănui.

Întoarcerea dumneavoastră la poziția actuală a trezit o mare speranță
în comunitățile istorice românești.
Având în vedere experiența dumneavoastră profesională și buna cunoaștere a
problemelor comunităților istorice
românești, cu toții ne așteptam la evoluții pozitive serioase. Din păcate,
realitatea ne neagă.

În special, dorim să cunoaștem
destinul protocolului din 2012, prin care Serbia și-a asumat
obligații în raport cu
minoritatea vlahă/română în estul
Serbiei, obținând astfel statutul
de candidat la UE.

Acest protocol reprezintă cea mai bună strategie pe care România a
avut-o până în prezent față de minoritatea
română în Serbia. După cunoștințele noastre, Serbia refuză să pună în aplicare
toate acestea dar România
nu reacționează la asta.

România nu a făcut nimic la tema minorități române din Serbia de
aproape 100 de ani. Cu toate acestea,
Serbia folosește cu iscusință acest lucru și întărește asimilarea, negând
drepturile elementare minorităților
și blocând toate eforturile comunității de a-și păstra identitatea. Rezultatele
obținute până în 2010 au fost anulate
prin preluarea Consiliului Național Român/Vlah (în continuare NSVNM* (Consiliul Național al Minorității Naționale
Române/Vlahe = CNMNV) de la sud de Dunăre de către autoritățile sârbe și Biserica Ortodoxă Sârbă* (în
continuare BOS) cu acordul tacit al României. CNMNV anulează decizia de a face limba română limba
oficială a minorității române, indiferent de denumirea acesteia, pe întregul teritoriul Serbiei. Limba sârba
este declarată limba oficială a minorității române de la sud de Dunăre. Toate proiectele și planurile care
vizează îmbunătățirea statutului minorității vlahe/române sunt oprite.

Organizațiilor
care nu se află sub controlul
autorităților și al BOS le este greu
să lucreze. În loc de română,
CNMNV introduce inexistentă „limba
vlahă”, pentru care face aluzie la standardizare.

Întrucât CNMNV nu a primit sprijinul vreunei instituții de specialitate
pentru astfel de planuri scandaloase, munca de creare a așa-numitei „limbi vlahe” a fost cedată în seama unor persoane
incompetente și necalificate apropiate BOS* (Biserica
Ortodoxă Sârbă) și partidelor politice
sârbe. Standardizarea „limbii vlahe” are loc ca o modificare a graiurilor regionale române existente în
această

parte a
Serbiei. Scopul este de a îndepărta aceste graiuri suficient de departe de
română și de a le apropia de sârbă și
de a arăta astfel că această minoritate română nu are nimic de-a face cu
românii. Această falsificare a limbii române este deosebit
de scandaloasă pentru că reprezintă o profundă umilire
a României. Însă, România nu
reacționează la acest lucru. Scopul final, însă, nu este finalizarea acestei standardizări, ci întârzierea și umilirea
întregului proces.

În ultimii 80 de ani, numărul membrilor minorității naționale române în
estul Serbiei a scăzut cu peste 90%.
Este important de subliniat că această tranziție în masă a etnicilor români la
membrii altor naționalități nu este
rezultatul voinței libere, ci a unor metode de asimilare impuse într-un mediu
social autoritar. O astfel de schimbare de identitate aici
are elemente clare de etnocid.

În plus, rezultatele recensământului din 2011. au fost destul de bune,
ceea ce nu a convenit Belgradului
oficial, iar soluția a fost găsită în falsificarea rezultatelor recensământului
menționat și în nepublucarea
apartenenței etnice.

În același timp, ne exprimăm nemulțumirea cu atitudinea MAE față de
noi. Comunicarea dintre organizațiile
minorității române în Serbia și România oficială este aproape inexistentă. Spre
deosebire de toate celelalte țări din regiune, doar România nu are organizații partenere în Serbia, nu are o strategie clară și nici nu tratează
această problemă în funcție de gravitatea ei. Este clar că fără a consulta
comunitatea noastră,
sincronizarea și politicile clare în acest context nu sunt posibile.

Însă, nu există așa ceva.
De ce este așa?

Dorim să vă reamintim că în ultimele decenii au existat mai multe
înțelegeri pe această temă, dar niciuna
dintre ele nu a fost respectată. Autoritățile sârbe înșală în mod clar
diplomația română și câștigă timp și
acționează contrar acordurilor. Intensificarea procesului de asimilare este
acoperită de un nou acord care, de
regulă, îl anulează pe cel anterior neîndeplinit. Ne insistând asupra
îndeplinirii acordului anterior,
discuțiile ulterioare sunt lipsite de sens la început. Cu o astfel de
înșelăciune politică, Serbia câștigă
runde diplomatice, România își pierde reputația, iar noi pierdem timp, care
este crucial în procesul de asimilare.

Stimate domnule Ministru, credem că problema minorităților române în
general, și nu numai în Serbia, este subestimată și neglijată în mod
nejustificat.

România are cea mai mare minoritate din țările învecinate, dintre care
majoritatea nu sunt membre UE, în
loc să investească strategic din punct de vedere politic și economic în aceste
comunități împreună cu UE și prin
intermediul acestora să promoveze și să stabilească politica UE în regiunea
dincolo de granițele sale, se
întâmplă invers. Țările învecinate asimilează românii și le impun valorile
împotriva voinței lor și apoi îi îndreaptă împotriva UE.

Pentru a-și dovedi loialitatea, membrii asimilați și îndoctrinați ai
comunității o duc în cealaltă extremă
și devin oponenți fanatici ai propriei identități, ale României și ale
valorilor UE atât în țară, cât și în
străinătate. Acest lucru este deosebit de exprimat în Serbia, care are un
interes în crearea unei stări puternice
anti-UE și anti-NATO, în primul rând ca obiect al comerțului politic perfid cu
ei. Minoritatea română abandonată de UE și România oficială
este o țintă ușoară. Astfel,
românii în Serbia,
spre deosebire de compatrioții lor de peste graniță,
oferă în prezent un sprijin
fanatic Rusiei lui Putin în Ucraina, în
ciuda politicii diametral opuse României ca matcă. Riscul de securitate pentru
România care decurge din aceasta este, de
asemenea, evident.

Pentru a clarifica de ce nu ar trebui să ne așteptăm la nimic din
procesul de aderare la UE în ceea ce privește îmbunătățirea poziției noastre, trebuie
să facem o mică
digresiune.

În timp ce România de-a lungul istoriei
sale a fost orientată cultural
și civilizațional către valorile și principiile europene
ale UE, Serbia are o atitudine fundamental opusă. Această atitudine
anti- occidentală este profund
înrădăcinată în temeliile statului sârb și nu se va schimba niciodată.
Rădăcinile sale sunt în conceptul
Serbiei ca baraj al latinității și modelului occidental de creștinism bazat pe rămășițele Bizantului. Această rezistență a fost ulterior transferată la valorile
occidentale în general.

În conformitate cu aceasta, Serbia la nivel intern se străduiește
pentru un model de autocrație monoetnică
medievală centralizată bazată pe principiul „o țară, un popor, o religie”, care
suprimă automat minoritățile ori de
câte ori este posibil și orice principii și valori ale UE ale democrațiilor
occidentale sunt în esență imposibile.

Problema noastră decurge
în general din acest concept
de statalitate al Serbiei. De aceea, orice
acord acceptat despre români în estul Serbiei este nesincer
din partea sârbească
pentru că este în contradicție cu această strategie. De
aceea este nevoie de rolul activ continuu al României în acest proces. Pe de altă parte, Biserica
Ortodoxă Sârbă pretinde
la monopolizarea absolută
a Ortodoxiei în țară, marginalizarea altor biserici ortodoxe
și preluarea credincioșilor lor. BOS* (Biserica
Ortodoxă Sârbă) își dorește un rol cheie în guvernare și în
lupta împotriva rămășițelor latinității/romanității din aceste zone. În ultimele decenii, BOS, ca o altă metodă de rezistență
la valorile occidentale, dar și la încercarea de a-și impune
punctele de vedere în general,
a încercat să ofere propria
sa versiune a Ortodoxiei sub forma „Svetosavlje”.
Acest lucru face și mai scandalos sprijinul intens pe care BOS îl primește din
partea României și a partenerilor
euro-atlantici. Acest sprijin pentru BOS este în primul rând politic, dar și financiar
prin proiecte comune cu UE și
România.

Serbia a avut oportunitatea de a adera la UE înaintea României în urmă
cu mai mult de 30 de ani, dar nu a
realizat acest lucru. Unul dintre motivele principale a fost, și este încă,
conceptul menționat mai sus, adică dezacordul fundamental al autorităților și al BOS cu principiile UE și ale democrației occidentale în general. Deși Serbia
încă își dorește oficial aderarea la UE,
în realitate, Belgradul are nevoie de
acces la UE doar ca instrument pentru a-și
atinge propriile obiective anti-UE.

În același timp, Serbia manipulează politic cu succes atât „estul” cât
și „vestul” și operează după principiul
că scopul justifică mijloacele. Astfel, implementează cu insistență politica pe
care și-a propus- o, indiferent de obstacole și costuri.

Spre deosebire de dezastrul politicii
române în Serbia, politica
sârbă are un mare succes
în România. În timp ce minorități românești
în Serbia contestă
să există minoritatea sârbă are toate drepturile
garantate în România. În timp ce românii în Serbia de Est sunt nevoiți să
meargă la Biserica Ortodoxă Sârbă și
să susțină politic organizațiile ultranaționaliste sârbe, sârbii în România au
dreptul să-și păstreze identitatea prin sistemul școlar oficial, bisericile lor, autoorganizarea politică
și chiar reprezentant în parlament. Pe această
parte, este ironic că ziua sfântului sârbesc Sfântul Sava a fost declarată
ca o sărbătoare în România,
în timp ce românii în Serbia de Est
sunt amenințați cu bătaie, împușcați cu arme de foc și sunt vânați
de mass-media pentru
că menționează Biserica
Română. De ce România și comunitatea
internațională ignoră aceste probleme?

Pe de altă parte, Serbia redirecționează cu pricepere fondurile
de preaderare ale UE către obiectivele sale anti-UE. Organizațiile românești autentice sunt eliminate din proces, iar cele proguvernamentale sunt desemnate ca
parteneri pentru partea română, al cărei scop nu este europenizarea Serbiei, ci mascarea problemelor și
crearea de fonduri pentru politica anti-UE. Un exemplu în acest sens este Biserica Ortodoxă Sârbă, care prin
proiecte comune de preaderare la UE cu România primește practic sprijin pentru politica sa anti-UE față
de noi în Serbia de Est dar și în general. Astfel, mijloacele și procesele planificate pentru întărirea
capacităților democratice ale regiunilor de frontieră ale Serbiei și României se transfer în contrariul lor.
Astfel de fenomene încalcă reputația UE și principiile acesteia în rândul cetățenilor Serbiei, iar la nivel
intern, întăresc rezistența față de UE, arătând supremația politicii sârbe asupra ideilor și planurilor UE.
Este deosebit de important a umili România și românii, care sunt cei mai de încredere aliați ai NATO și UE în
regiune. Serbia poartă un război hibrid tăcut, dar de succes, împotriva
valorilor occidentale din regiune, folosind resursele României și ale UE.

Considerăm că o mare parte din vina pentru această situație o revine
MAE, ale cărui evaluări sunt inadecvate situației, acoperind în același
timp problema noastră.
Astfel, pe această
temă, România primește continuu o „mănușă în față”
diplomatică de la toți
vecinii săi unde există minorități românești.

Serbia are interes să infiltreze interesele sale în România ca membru
important al NATO și pentru asta
folosește toate pârghiile disponibile. Recentul scandal de spionaj NIS
Petrol-Gazprom în Timișoara este doar
un exemplu. Cu alte cuvinte, în Serbia autocrată, dezvoltarea cooperării în
afaceri este strategică și condusă
spre atingerea interesului politic, în timp ce în România, care dezvoltă o
piață deschisă, este interesul companiilor și persoanelor fizice, fără niciun interes politic
față de țară mamă
a partenerului.

De aceea, Serbia infiltrează cu succes toate interesele sale în
România, iar România nu poate iniția nici
măcar pe cele convenite oficial. Poziția noastră proastă este cea mai bună
dovadă în acest sens, iar subiectul
nostru este una dintre căile pentru o infiltrare mai profundă a intereselor
sârbe în România și, prin urmare,
controlul indirect al
pârghiilor de putere românești
de către Serbia.

Stimate domnule Ministru, având în vedere politica proclamată a
României precum și importanța acesteia
în comunitatea internațională, considerăm această situație scandaloasă și
inacceptabilă și cerem o schimbare urgentă a politici fața de acest subiect.

România, însă, sprijină Serbia în drumul său către UE, indiferent de
comportamentul său evident anti-UE.
Raportul negativ recent și solicitarea Parlamentului UE de a revizui finanțarea
Serbiei din fonduri UE arată că o
astfel de politică multianuală a MAE a fost nejustificată. Am avertizat despre
acest lucru de multe ori în ultimii
15 ani.

În baza tuturor celor de mai sus menționat, așteptăm o reacție rapidă
de la dumneavoastră, precum și un răspuns la întrebările puse și problemele referitoare la statutul nostru.