O răspântie. Trei drumuri. O stea. Craii
intră pe rând.
Melchior
(vine prin dreapta și vede pe Baltazar care
vine prin stânga)
Cine ești? De unde vii?
A cui cale o ații?
Baltazar
Eu sunt Baltazar,
Rege, nu tâlhar,
Și la Babilon
Este al meu tron.
Melchior
De-i adevărat,
Că ești împărat,
Ce cauți pe drum,
La ceasul de-acum?
Baltazar
Astă noapte ‘n vis,
Cerul s’a deschis,
Și-am văzut o stea,
Pe care scria,
În cruce frumos:
„Iisus Hristos”.
Neștiind aste semne
Ce puteau să’nsemne,
Plecai după stea,
Poate voiu afla.
Dar tu cine ești
Care mă oprești?
Melchior
Eu sunt craiul Melchior,
Împărat și vrăjitor
Și Mag foarte învățat,
Ce dă tuturora sfat,
Și care citește ‘n stele,
Faptele bune și rele.
Fiindcă orice faptă ‘n lume,
Nu rămâne fără urme.
Și pentru toți cei ce se nasc și pier.
S’aprinde și se stinge o stea în cer.
Visul tău mi se pare tare ciudat,
Ceva la fel mi s’a ‘ntâmplat.
Pierdut în visurile mele,
Mă rătăcisem printre stele,
Și ‘ncercam cu ochianul meu
Să străbat pân’ la Dumnezeu;
Când, deodată, ‘n cer iscoadă,
Văzui o mândră stea cu coadă,
Care cobora spre pământ,
Mânată par’că de un vânt!
Steaua pe cer se oprea lin,
Deasupra, la Ierusalim.
Am priceput atunci îndat’
Că s’a născut un împărat,
Puternic, sfânt și înțelept,
Ocrotitor al celui drept.
Am pus deci smirnă ‘ntr’un ulcior
Și luai cărarea la picior
Să-l caut și să-l găsesc,
Să mă ‘nchin lui și să-l cinstesc.
Baltazar
Ochii mei par’că s’au deschis,
Cred că ne potrivim în vis.
Steaua ce ni s’arată sus,
E semn că s’a născut Iisus!
Melchior
Nu vrei să mergi atunci cu mine,
Să-l găsim?
(se aude un sgomot)
Baltazar
Ba vreau!
Melchior
Dar ia stai! Cine vine?
(Gaspar intră prin stânga)
Gaspar
V’am ascultat vorbind
(către Melchior) Mă
iartă!
Și eu sunt rege, dar de șatră
Și-alerg cerșind din poartă ‘n poartă,
Că sărăcia nu mă iartă.
Neștiind unde mă mai duce,
Poposii colea la răscruce.
Și-am dat în bobi cu linte fiartă,
Să-mi aflu soarta ‘n oala spartă.
Când colo, ‘n loc să se încurce,
Bobii s’au risipit în cruce.
Am stat mult timp la ‘ndoială,
Ce ‘nseamnă aiastă rânduială?
Însă când v’am auzit,
Gândul mi s’a limpezit,
Și din graiul vostru-ales,
Semnul sfânt am înțeles:
Undeva pe lume,
S’a născut anume,
Un mândru fecior,
Domn mântuitor,
Care s’a întrupat,
Astăzi minunat,
Și pentru sărac,
Și pentru bogat,
Și pentru țigan,
Și pentru ‘mpărat,
Să scape de chin,
Pe orice creștin.
(tainic, către ceilalți, care se apropie
de el)
Dar aici i-un cui,
Pe care vi-l spui:
Ca să-i mântuiască,
Au să-l răstignească!
Baltazar
(se dă înapoi înspăimântat)
Vai, dar cum se poate?
Melchior
(acelaș joc)
Vorbești fără șir!
Cum poate fi pruncul, rege și martir?
Gaspar
(tainic, apropiindu-i iarăș)
Asta-i o minune,
Ce nu v’o pot spune.
Hai să-l căutăm,
Poate că aflăm.
(Se aprinde steaua pe cer).
Baltazar
Uite steaua, s’a mișcat!
Melchior
Par’că s’a și apropiat!
Gaspar
Uite steaua! Ce mai stea!
Hai degrabă după ea!
(Pleacă prin fund, spre stânga și în
timp ce se schimbă scena,
se aude cântând: „Trei păstori se întâlniră”).
SCENA II
Un palat. Două tronuri. O straje. Irod
și Irodiada stau pe tron.
Soldatul stă la dreapta în fața tronului.
(Se aude sgomot mare afară).
Irod
Irodiadă, Irodie
Cine face atâta gălăgie?
Soldatul
Ce să fie stăpâne? Au venit
Trei Crai de la Răsărit.
Prin tot târgul au umblat
Și pe toată lumea au întrebat:
Unde s’a născut un împărat?
Irodiada
Cine să fie oare, cine?
Nu ești tu regele? Nu se cuvine
Să se închine toti întâi la Tine?
Ce alt împărat s’a născut? De unde vine?
Irod
Aduceți-i aici degrabă,
Vreau să știu cu ce fel de treabă
Au venit? Și cine vrea să fie
Stăpân la mine în împărăție?
Soldatul
Iată-i!
(Magii vin, se închină lui Irod).
Irod
(către Magi)
Trei crai de la Răsărit,
Care pân’aici ați venit,
Sunteți chipuri pământești,
Sau năluci mari îngerești?
Spuneți-mi ce căutați,
Și ‘ncotro Vă îndreptați?
Baltazar
Am plecat din Assiria,
Melchior
Pertida,
Gaspar
Etiopia,
Melchior
Ca să aflăm pe Messia,
Gaspar
Cel prezis de Eremia.
Melchior
Semn în cer s’a arătat,
Că se naște-un împărat.
Gaspar
Și din fund de Răsărit,
Spre stea am călătorit,
Melchior
Să-l aflăm și să-l urmăm.
Și lui să ne închinăm.
Gaspar
Dar aici dac’am ajuns,
Steaua ‘n nor ni s’a ascuns
Melchior
Semnul dacă-l știi ceti,
Domnul s’a născut aici.
Irod
Eu sunt Irod împărat,
Și aici e-al meu palat,
Domnesc în țara peste care am fost așezat,
Și cred în zeii pe care i-am apucat,
În zeii zeilor,
Ai fariseilor,
Ai cărturarilor,
Și-ai Saducheilor.
Dacă în pasul vostru nu e viclenie,
Împăratul căutat sunt eu,
Și trebuie să Vă închinați mie!
Gaspar
Prea luminate împărate,
Și noi suntem stăpânitori de gloate.
Dar dacă proorociile,
Își au toate tăriile
Domnul căruia ne ‘nchinăm,
E un prunc neștiut, și pe el vrem să-l aflăm!
Irod
Ce mă tot amăgiți cu proorocia?
Una știu. Că sunt singur Împărat,
Aici. Și că-i a mea toată moșia,
Pe care o ați călcat, în lung și’n lat,
Vorbind fără de cuviință,
De lucruri despre care n’aveți știință,
Baltazar
Pentru asemenea știință,
Mai trebuie și credință.
Irodiada
De ce știință și de ce semne
vorbiți?
Irod
Eu știu ce-am apucat,
Și degeaba încercați să mă zăpăciți,
Cu vorbe pe care numai voi le ghiciți.
Irodiada
Regele ‘n văzul tuturor e uns;
De ce ar fi Regele vostru ascuns?
Irod
Una să știți: Eu apăr ce-am preluat,
Și dacă ridicați alt împărat,
Aflați că a mea urgie,
Îl va lovi cu strășnicie.
Melchior
Chiar de vei cuteza, să știi că-i greu,
Să te împotrivești lui Dumnezeu.
Irod
(poruncitor, către ostaș)
Soldați înarmați! Degrabă îi luați,
Și’n temniță îi băgați!
(Soldatul se repede spre Magi.
Dar îngerul îi taie calea. Se aud tunete și se vad fulgere).
Irod
Ce semne ciudate!
Magii ăștia umblă cu puteri necurate.
Irodiada
(pentru sine)
Dar dacă vor fi având dreptate?
Ei în temniță pot pieri,
Și împăratul nou tot se va ivi!
(către Irod)
Împărate, Prea luminate,
Ascultă-mă, fă bunătate,
Oaspeții tăi îi cinstește,
Cum e de cuviință bătrânește.
Și cu puțină viclenie,
Poți afla mai mult decât cu strășnicie!
Irod
(reculegându-se, către Magi)
Voi zeii zeilor,
Și fariseilor,
Și cărturarilor,
Care căutati în stele,
Și vă amestecați în treburile mele,
Dacă ce spuneți voi e adevărat,
Și dacă s’a născut un Împărat,
Căutați-l și dacă-l găsiți,
Și pe mine să mă vestiți,
Că vreau și eu să vin
La el și să I mă închin.
(Magii ies)
(către soldați)
Soldați înarmați,
Degrabă să-i urmați,
Și ‘n orice casă se vor duce,
Faceți pe ușă câte-o cruce.
La noapte, pe ‘ntuneric, peste tot intrați,
Și toți pruncii mai mici de un an îi înjunghiați.
Plecați, marș, și executați!…
(către Irodiada)
Acum, cu toată știința lor,
Tot eu o să rămân stăpânitor!
(în timp ce se schimbă scena,
se aude cântând: „O puternice Iroadel”).
SCENA III
La ieslea din Vicleim. Întunerec. Magii dorm sub
stele. Lumina lor palidă îi luminează numai pe ei. Se aude cântând: „Dacă
Magii au plecat!”
Baltazar
(deșteptându-se)
Credeți că mai avem mult de umblat,
Pân’ să aflăm pe-al lumii Împărat?
Melchior
(la fel)
De când am fost plecați de la Irod,
Nu a rămas necercetat un colț de pod.
Gaspar
(urmând)
Dar steaua de sub nori nu vrea să iasă,
Și noi degeaba căutăm din casă ‘n casă
(Se aprinde steaua deasupra, luminând și pe
înger, care apare în fața lor.
Lumina ieslei se aprinde într’ o parte).
Îngerul
Voi, trei Crai de la Răsărit,
Ce spre stea ați călătorit,
Pruncul atâta căutat,
Nu s’a născut într’un palat.
Cel ce va scăpa lumea de nevoi,
S’a născut într’un staul printre boi.
În jurul lui, păstori și îngeri cânt:
Domnului slavă, pace pe pământ.
Magii
(cad în genunchi și cântă: „O ce
veste minunată!”)
Baltazar
(înaintând spre lumină)
Stăpâne, eu sunt craiul Baltazar,
Și ți-am adus un bulgăre în dar,
Scos din pământ, dar fața-i lucitoare,
Pare că fură razele din soare.
Melchior
Eu smirnă ti-am adus.
Gaspar
Și eu tămâie,
Ca mirosul ei bun să te mângâie.
Îngerul
(către Magi)
Trei Crai de la Răsărit.
Care bine ati venit,
Întoarceti-vă acum,
Însă luați-o pe alt drum,
Pentru că Irod Împărat,
A pus gând rău pruncului minunat.
(către mumă)
Iar tu Iosife și Mărie,
Fiți gata de călătorie,
Puneți pruncul pe o asină,
Și fugiți în țară streină!
(în timp ce se schimbă scena, se aude
cântând: „Nouă azi ne-a răsărit”)
SCENA IV
Palatul lui Irod din scena a II-a. Irod și
Irodiada stau pe tron.
Soldatul stă în fund, la dreapta, îngerul la stânga tronului.
(Se aude din nou cântând: „O puternice Iroade”)
Irod
Soldați fără minte, ce-ati făcut,
Urma celor trei Crai de ați pierdut?
Soldatul
Stăpâne, porunca ți-am ascultat
Și pe toți copiii din țară i-am înjunghiat!
Dar pe Magi i-am căutat în zadar.
Dumnezeu a scăpat pe cel cu har.
Un înger a șters urmele lui,
Să-l prindă n’a fost cu putință nimănui.
El a plecat în Eghipet departe,
Și acum, un pustiu de el te desparte.
Irod
(deznădăjduit)
Așadar, e viu, Împăratul, viu!
Ce să fac să-mi scap tronul, nu mai știu.
Ajutați-mă, ajutați-mă ostași!
Am ajuns în zadar un ucigaș.
Soldatul
(aspru)
Nu-ți mai putem ajuta cu nimic.
Noi te putem apăra de inamic,
Dar de cugetul tău, nu putem
Să te apărăm, chiar dacă vrem.
Irod
(rugător și sfâșietor)
Irodiadă, vino-mi tu în ajutor,
Simt că ard, că mă prăpădesc, că mor!
Irodiada
(ca de piatră)
Nici eu nu am nici o putere să-ți ajut.
Ai rămas singur, cu răul pe care l-ai făcut.
(Se aud afară țipete de copii)
Irod
Vai de mine, vai ce viată amară!
De acum eu nu mai pot privi afară,
Fără să aud țipetele celor înjunghiați.
Astupați-mi urechile…Astupați!
De-acum nu-mi voiu mai putea găsi somnul
Îngerul
(luminându-se, deodată, către Irod)
Așa e, dac’ai mâniat pe Domnul!
El singur te mai poate ajuta
Și numai dacă te căiești de fapta ta!
Când lumea se va mântui prin jertfa Lui,
Domnul va șterge lacrima oricui.
Iar vaietele pruncilor spre cer,
Se vor preface ‘n cântece de Ler’.
Irod
Doamne, credeam că rostu-mi pe pământ
Este să apăr vechiul legământ
Orbit am fost să nu văd slava Ta,
N’am drept la milă. Fie voia Ta!
Îngerul
(întorcându-se spre lumea care privește)
Iar voi, care astă-seară ascultați,
De la ce vedeți acum, pildă să luați
Voia lui Dumnezeu în toate să ‘mpliniți,
Dacă voiți să trăiti fericiți.
(Se stinge lumina și se aude cântând:
„Astăzi s- a născut Hristos!”)
sfârșit
About Post Author
