Adevărata Față a lui Zelenski

Occidentalul
de rând, ai cărui bani din taxe se duc cu miliardele în buzunarul fără fund al
regimului de la Kiev, are dreptul să știe pe cine finanțează, înarmează și ovaționează
cu prețul prăbușirii sale.

Un
documentar realizat de blogul SpaceWorm pe Substack pe care l-am tradus pentru
cititorii ActiveNews.

*

Volodimir
Zelenski a devenit în ultimele luni un fel de erou popular al Occidentului.
Divinizat atât de Dreapta neoconservatoare cât și de cea mai mare parte a
Stângii, un cor pestriț de voci occidentale i-au ridicat osanale președintelui
ucrainean:

„Zelenski
este definiția curajului în vremurile noastre” – Karl Rove în Wall Street
Journal.

„Volodimir
Zelenski este întruchiparea tenacității” – Marguerite Ward în Business Insider.

„Refuzul
liderului ucrainean de a da înapoi este pe cât de însuflețitor pe atât de
luminos” – TomMcTague în The Atlantic.

În
vremuri de război este ușor să îi ovaționezi pe „băieții buni”, dar greu să
străpungi fervoarea populistă cu critici raționale.

Comportamentul
imoral este trecut cu vederea, deoarece primează nevoia de „victorie”.

Deși
în mod normal legea marțială și interzicerea partidelor politice
rivale sunt inacceptabile chiar și pe timp de război, exercitarea puterii de stat pentru a sugruma
opoziția nu reprezintă nimic nou pentru regimul Zelenski.

Cu
mult înainte de invazia Rusiei, numeroase grupuri internaționale de apărare a
drepturilor omului au semnalat încălcări ale libertății de expresie, a presei
și de asociere în Ucraina, adesea avându-l ca actor principal pe președintele
Zelenski.

În
timp ce continuăm să îl finanțăm, să îl înarmăm și să îl ovaționăm pe acest
Churchill modern, asumându-ne și riscurile asociate, este important să știm
pentru cine ne batem.

Promisiunile
uitate ale păcii

În
aprilie 2019, fostul comedian Volodimir Zelenski l-a învins pe președintele în
exercițiu Petro Poroșenko după ce s-a prezentat cu un program în care, potrivit BBC, „pacea în estul Ucrainei era principala sa promisiune electorală”.

Cu
un bilanț de 13.000 de morți în timpul lui Poroșenko, conflictele din estul
țării erau o temă de campanie majoră pentru ambii candidați.

Alegătorii
au dat de înțeles cu claritate că s-au săturat de război.

Promițând
în campanie că va organiza referendumuri pașnice în Est, Zelenski a câștigat
detașat, obținând 89% și 87% din voturi în Lugansk, respectiv Donețk, careîmpreună formează regiunea contestată Donbas.

O
rezolvare pașnică a conflictului ar fi dus poate la evitarea atrocităților
suferite de ucraineni anul acesta și amenințarea nucleară cu care ne confruntăm
astăzi.

Din
păcate, pacea în Est a avut soarta majorității promisiunilor de campanie.

După
doi ani de președinție a lui Zelenski, referendumurile promise nu au fost
organizate, iar ambele tabere s-au acuzat reciproc de încălcări ale acordurilor
de încetare a focului în Donbas.

Acestea
au culminat, potrivit Reuters, cu o „puternică întețire” a bombardamentelor de
către armata ucraineană în săptămânile care au precedat invazia.

În
privința Crimeii, Zelenski s-a îndepărtat și mai mult de promisiunile sale de
campanie, când, în martie 2021, și-a declarat oficial intenția de a „dez-ocupa”regiunea controlată de Rusia, neexcluzând mijloacele „militare”.

Maria
Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, a calificat
declarațiile lui Zelenski drept „amenințări de agresiune”.

Escaladarea
conflictului în Donbas și perspectiva unei acțiuni militare în Crimeea încălcau
cea mai importantă promisiune a lui Zelenski din campania electorală, și anume
de a găsi o rezolvare pașnică a tensiunilor dintre Rusia și Ucraina.

Aceste
gesturi ostile i-au atras președintelui de la Kiev numeroase ironii și critici
în presa locală.

„Ei
(regimul Zelenski) cred că este posibilă reîntoarcerea Luganskului și
Donețkului la Ucraina prin forță”, titra televiziuna ucraineană de știri Newsone în decembrie 2021. „Doar un sinucigaș sau o persoană stupidă poate
crede așa ceva.”

Tolerarea
oricărei forme de opoziție s-a dovedit a nu fi punctul forte al lui Zelenski.

Pumnul
în gură

Pe
3 februarie 2021, președintele Zelenski a ocolit Parlamentul, decretând sancțiuni împotriva a trei televiziuni bănuite a fi asociate cu
Viktor Medvedciuc, un lider al partidului Blocul Opoziției și ales în mod legalca parlamentar.

Televiziunile
au fost închise imediat, inclusiv Newsone, citată mai sus.

Mergând
și mai departe, Zelenski a sancționat compania aeriană de transport folosită de
Medvedciuc și a exercitat presiuni asupra platformelor sociale americane, ca YouTube și Facebook, să
dezactiveze conturile asociate companiilor lui Medvedciuc, lucru pe care
acestea în cele din urmă l-au făcut .

Deși
justificate parțial prin legăturile lui Medvedciuc cu Putin, gesturile au fost
totuși amplu condamnate de către ONG-uri pentru apărarea drepturilor omului din
Ucraina, Europa și din întreaga lume.

Apărători
ai libertății presei, cum ar fi Federația Europeană a Jurnaliștilor (FEJ) și
Federația Internațională a Jurnaliștilor (FIJ), care reprezintă împreună sute
de mii de ziariști din 140 de țări, au denunțat într-un demers comun decretul
lui Zelenski, calificându-l drept „o interdicție extra-judiciară, motivată
politic și un atac flagrant la adresa libertății presei, care trebuie urgent
anulat”.

Misiunea
de monitorizare a ONU în Ucraina a afirmat că decizia nu a fost luată de o
autoritate imparțială și era nejustificată și disproporționată.

Uniunea
Națională a Ziariștilor din Ucraina (NUJU), un grup care a condamnat în
repetate rânduri Rusia pentru invazia de astăzi, a criticat în mod deschis
sancțiunile din 2021:

„Privarea
cetățenilor ucraineni de accesul la presă fără un proces prealabil și interzicerea
pentru sute de ziariști a dreptului de a munci reprezintă un atac la libertatea
presei.”

Medvedciuc,
în continuare un membru al parlamentului, a participat la crearea unei noi
organizații media, numite First Independent.

Zelenski
a dizolvat-o câteva luni mai târziu în ceea ce ziarul ucrainean Kyiv Post a
numit „Whack-a-Mole Media”.

Acțiunile
forțelor legii din Ucraina au devenit și ele o problemă internațională,
discutată chiar de agențiile americane.

Un
raport din 2021 al Departamentului de Stat privind drepturile omului în Ucraina notează:

„Grupurile
pentru drepturile omului și ziariștii au acuzat ceea ce au descris ca lipsă de
reacție a guvernului în rezolvarea crimelor vinovată de apariția unei culturi a
impunității.”

„Uneori,
autoritățile guvernamentale au participat la atacuri împotriva ziariștilor sau
le-au tolerat”, continuă raportul, citând afirmații credibile conform cărora
„guvernul a dat în judecată ziariști ca represalii pentru activitatea lor”.

Prigoană
și Exil

Ignorând
reacția internațională, pe 20 august 2021, a aprobat sancțiuni ample împotriva
a diverși editori de media digitale, încă o dată ocolind Parlamentul.

Strana,
unul dintre cele mai importante organe de presă din Ucraina, cu 24 de milioane
de cititori pe lună la vremea respectivă, a fost una dintre țintele
principale ale sancțiunilor.

După
ce url-ul său inițial (strana.ua) a fost suprimat, site-ul a fost obligat să
recurgă la alt domeniu (strana.news) care este în continuare interzis în
Ucraina.

Numărul de cititori ai Stranei a scăzut cu peste 94%.

Și
de data aceasta, organizațiile pentru drepturile omului ca puțin convingătoare
justificarea cu „legăturile pro-ruse”.

Organizațiile
de ziariști menționate mai sus, FEJ, FIJ și NUJU, au dat pulbicității o declarație comună,
numind decretul lui Zelenski o „acțiune extrajudiciară” și criticând-o drept o„amenințare la adresa libertății presei și a pluralismului media din țară”.

„Strana.ua
este unul dintre puținele organe de presă de opoziție din Ucraina”, arată FEJ.

„Într-o
țară democratică, îngrijorările legate de presă trebuie tratate într-un mod
legal, care să garanteze și pluralismul media. Facem apel la autoritățile
ucrainene să găsească soluții judiciare mai bune față de pretinsele amenințări
la adresa securității naționale”, a adăugat secretarul general al FEJ, Ricardo
Gutierrez.

Freedom
House, o organizație americană pro-democrație, odinioară prezidată de Eleanor
Roosevelt, l-a îndemnat pe președintele Biden să adopte o poziție mai fermă
împotriva acțiunilor lui Zelenski.

„Președintele
Zelenski continuă să folosească puterea executivă, fără control judiciar,
pentru a sancționa presa, platformele tehnologice, jurnaliștii și site-urile
web sub pretextul luptei împotriva dezinformării”, a declarat Freedom House
într-o scrisoare deschisă adresată președintelui american.

Ținta
cea mai importantă a sancțiunilor din august 2021 este probabil Anatoli Șarij,
un ziarist și blogger născut la Kiev, cu o bază de fani devotați, care au întemeiat un partid politic în numele său, în 2019.

„Partidul
lui Șarij” a obținut aproape 10% din voturi în unele localități, în cadrul
alegerilor ucrainene din 2020, mai mulți candidați fiind aleși la nivel
municipal și regional.

Șarij
a fost nevoit să fugă de persecuția guvernului Ianukovici, aliat al lui Putin.

Departe
de a manifesta sentimente „pro-ruse”, Șarij a condamnat ferm în invazia lui
Putin, declarând într-un interviu din mai pentru publicația spaniolă El
Independiente:

„Războiul
este o agresiune și o invazie a Rusiei împotriva poporului ucrainean.”

Organizația
CAP Liberté de Conscience afiliată la ONU a investigat sancțiunile împotriva
lui Șarij în luna martie și a ajuns la concluzia că „Șarij este descris în mod
eronat de autorități ca un ziarist pro-Kremlin, pro-Putin, pro-Federația  Rusă”.

Anul
trecut, la o conferință de presă de la Bruxelles, Șarij a afirmat că „în
calitate de cetățean ucrainean, poziția mea este că Crimeea este parte a
Ucrainei”, adăugând că are sentimente similare în legătură cu regiunea Donbas,
dar se află în dezacord cu Zelenski în ce privește abordarea conflictului.

Ca
răspuns la faptul că a fost descris ca simpatizant al rușilor, Șarij a spus:

„Guvernul
ucrainean folosește cu ușurință asemenea etichete împotriva oricui exprimă
critici la adresa lui… Am dreptul să critic corupția președintelui și a
guvernului.”

„Partidul
lui Șarij” s-a aflat printre cele câteva formațiuni politice desființate prin
decret prezidențial de Zelenski, la începutul războiului cu Rusia, o decizie confirmată de Curtea Supremă a Ucrainei, fără posibilitate de recurs.

În
decembrie 2021, Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a condamnat cu
fermitate bilanțul lui Zelenski în materie de „libertăți fundamentale”.

„În
Ucraina, libertățile fundamentale au fost restrânse”, se arată în articolul ONU, care adaugă că consiliul „a documentat 29 de incidente având ca subiect
ziariști, profesioniști din presă, bloggeri, persoane care au criticat guvernul
sau «discursurile oficiale», între noiembrie 2019 și octombrie 2021.”

Cum
este văzut Zelenski în Ucraina

O
perspectivă locală a relației lui Zelenski cu presa este oferită de publicația
ucraineană, devenită acum familiară multor occidentali, Kyiv Independent, al
cărui cont de Twitter a explodat, de la numai 11.400 de urmăritori în
săptămânile dinaintea invaziei, la peste 2,2 milioane, datorită faptului că
furniza vorbitorilor de limbă engleză din lumea întreagă informații proaspete
despre război.

Elogiată de Forbes în acest an pentru relatările sale despre crimele de război ale
rușilor și editorialele care cereau sancțiuni occidentale împotriva Rusiei, cu
greu această publicație poată fi etichetată drept una pro-Putin.

Înaintea
invaziei, în ianuarie 2022, Kyiv Independent a publicat un articol cu titlul „Cum acționează administrația Zelenski pentru a distruge libertatea presei în
Ucraina”, care documentează caz cu caz peste 10 încălcări recente ale independenței
presei.

„În
ultimele patru luni, am asistat la o creștere a tentativelor de a controla
presa”, scria Kyiv Independent, subliniind modelul de comportament al
guvernului, caracterizat prin „amenințări cu punerea sub acuzare a organelor de
presă și a ziariștilor”.

Descriind
președinția lui Zelenski într-o singură frază, autorul a scris:

„În
loc să își îmbunătățească relația cu presa, guvernul Zelenski a decis să
abordeze o cale diferită: să dea satisfacție suporterilor și să pună pumnul în
gură criticilor.”

Oficialii
și alegătorii din Statele Unite ar trebui să țină cont de acest contrast
frapant între Zelenski, așa cum este el descris în presa occidentală, și
Zelenski, așa cum este văzut el de propriii cetățeni, atunci când evaluează
dacă a sprijini revendicările sale asupra Crimeii și Donbasului merită o
eventuală confruntare nucleară cu Rusia.