Propagandiștii homosexuali intră oficial în școlile din România printr-un „Manual pentru predarea și integrarea la clasă a egalității de gen”, recomandat de Ministerul Educației Naționale cadrelor didactice. PROTESTUL SOCIETĂȚII CIVILE ROMÂNEȘTI

Stimată
Doamnă Ministru

Stimate
Domnule Secretar de stat

Stimate
Domnule/Stimată Doamnă Inspector General

Alianța Părinților este o organizație
neguvernamentală cu reprezentare națională, având drept scop apărarea,
promovarea și întărirea drepturilor părinților din România, prin implicarea
decisivă și responsabilă în procesul educației copiilor și tinerilor, conform
valorilor morale, filozofice și de credință ale părinților acestora.

 De
asemenea, Alianța Părinților apără relația unică părinte-copil, în scopul
dezvoltării armonioase a copilului în cadrul familiei și societății.

Alianța Părinților și ceilalți semnatari ai
prezentei scrisori au luat cunoștință de conținutul adresei cu Nr. 10726/20.10.2022,
emisă de Inspectoratul Școlar Județean Iași, prin care toate unitățile de
învățământ preuniversitar din județul Iași sunt informate despre posibilitatea
cadrelor didactice de a utiliza în cadrul orelor de consiliere și orientare Manualul
pentru predarea și integrarea la clasă a egalității de gen, elaborat în
cadrul proiectului EGALIS.

Conform afirmațiilor uneia dintre
autoare, Irina Ilisei, manualul menționat a fost primit de către toate inspectoratele
școlare din țară[1],
iar Coaliția pentru Egalitate de Gen l-a pus la dispoziția cadrelor didactice
și în format PDF. (Titlul complet: Egalitatea de gen. Predarea și integrarea în învățământul
preuniversitar). Aceeași co-autoare afirmă că el a fost testat la clasă de două cadre
didactice (din județele Sălaj și din Suceava) și că au fost organizate ateliere
de lucru la care au participat cadrele didactice.

Recomandarea acestui material în vederea utilizării la
clasă reprezintă o tentativă de îndoctrinare timpurie a elevilor cu ideologia de gen. Întrucât titlul
manualului induce în eroare, lăsând impresia că ar fi vorba despre egalitatea
dintre femei și bărbați, facem următoarele precizări:

Ideologia de gen folosește
un limbaj manipulator, generator de confuzii și operează cu concepte precum: identitate de gen, egalitate de gen, stereotipuri de
gen, roluri de gen.

Conform acestei ideologii, „genul” nu este sinonim cu„sexul biologic”.  Omul s-ar naște ca
ființă neutră, care pe parcursul vieții poate să-și aleagă și să-și schimbe „genul” după cum dorește, deoarece
genul ar fi un construct social, independent de sexul biologic al persoanei.

În manualul pe care l-ați recomandat găsim următoarea
definiție:

 „Gen. Totalitatea caracteristicilor sociale și culturale care
împart oamenii, de obicei, în două categorii: bărbați și femei”.  (pag. 58)

Tot la pag. 58 găsim și următoarele afirmații:

„Există, de
asemenea, persoane non-binare, care se consideră pe spectrul
masculin-feminin, fără a se încadra
într-un singur gen. […]. Dacă
sexul este înnăscut, genul este atribuit social și cultural (!), acesta se
construiește în timp (!) în funcție de normele și cutumele societății (!),
astfel că putem vorbi de fluiditatea genului (!) în timp și spațiu”.

Menționăm că până în martie 2019, promotorii
ideologiei de gen „descoperiseră” nu mai puțin de 114 „genuri”. Binecunoscutelor LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender) li
s-au adăugat Genderqueer, Genderfluid,
Demisexual, Transsexual, Omnigender, Pangender, Two-spirit, Intersex, Queer,
Questioning, Genderneutral, Asexual, Allies, Pansexual, Polyamorous…etc,
etc,  până la 114, iar lista continuă să se îmbogățească pe măsură ce „se descoperă”
noi „genuri”.

În manualul menționat, recomandat pentru a fi folosit începând cu clasa a
V-a,  acronimul LGBT apare de 30 de ori. La paginile 123 și 124 copiilor li se
oferă explicații mai detaliate, pentru a se putea descurca în hățișul de
„genuri”. Ex:

„O femeie trans este o persoană care la naștere a fost
identificată ca fiind de sex masculin și care se identifică drept femeie (gen).
Include persoane care au început sau nu procesul de tranziție medicală (terapie
hormonală, operație de schimbare de sex, etc)”

„B = bisexual (atracția estetică și sexuală a unei persoane atât față de femei, cât și
față de bărbați, bisexualitate)

T = transgen (persoană care are o identitate de gen diferită/ care își exprimă
identitatea de gen în mod diferit față de sexul din naștere)

Q = queer (termen umbrelă care cuprinde minoritățile sexuale, care include persoane
non-binare și/ sau cu identitate fluidă și/sau orientare sexuală non-hetero)

I = intersex (persoană care
prezintă caracteristici sexuale atât masculine, cât și feminine.

A = asexual și/sau A =
aromantic – (o persoană care nu simte atracție sau dorință sexuală și/sau
romantică față de alte persoane, indiferent de sexul acestora)

A = agender –  persoană care
consideră că nu are gen sau nu se identifică cu niciun gen

Ally/ aliat = persoană care este
aliată a comunității LGBTQIA+ „+” = Semnul plus se referă la alte
orientări sau identități sexuale minoritare care nu sunt definite de
categoriile de mai sus. De asemenea, simbolizează și faptul că în interiorul comunității există o diversitate
de experiențe și identități”.

La pagina 55 li se
oferă copiilor această explicație:

„Non-binaritatea cuprinde acele identități care se
situează în afara celor tipic masculine sau feminine. De exemplu, o persoană
non-binară poate simți că nu este nici femeie, nici bărbat sau că este ambele
într-o mai mică sau mare măsură (!)”.

La pagina
124, identitatea de gen este
definită drept „genul cu care o persoană se identifică”, adică pe care și-l alege.

Egalitatea de gen nu se
referă, deci, așa cum s-ar putea crede, la egalitatea dintre femei și bărbați,
ci are în vedere o multitudine de „genuri” care pretind recunoaștere la nivel social.

La pagina
55 manualul precizează: „Este important de notat că – într-o accepțiune mai largă a conceptului – egalitatea de gen include și persoanele cu o identitate de gen minoritară,
persoanele transgender și persoanele non-binare, dar și alte
persoane din rândul comunității LGBTQ”.

În manual recunoaștem cu ușurință
clișeele propagandei ideologiei de gen, care sunt în același timp și ale
propagandei LGBTQ+: se invocă nondiscriminarea, „celebrarea diversității”,
necesitatea incluziunii, egalitatea de șanse, persecuții imaginare, prezentarea minorităților sexuale (de orice fel)  drept victime ale opresiunii și discriminării
din partea majorității.

La paginile 195-196[2]sunt propuse activități menite să conducă la recunoașterea violenței de gen.
Iată, spre exemplu câteva dintre formele de violență pe care elevii sunt
îndemnați să le discute în fața clasei:

„Sânziana e într-o
relație cu Claudiu de câteva luni și are încredere în el. În timpul unei certe
Claudiu o amenință că dacă se despart îi va face publice fotografiile în
momente intime pe rețelele de socializare ale școlii”

„Tudor și Andreea
sunt împreună de 3 ani. Cristina nu e pregătită să își înceapă viața sexuală.
Într-o seară Andreea consumă mai mult alcool și Tudor întreține relații sexuale
cu ea, deși aceasta nu e capabilă să spună nu.”

„Marius o lovește
pe iubita lui atunci când aceasta consumă alcool pentru că îi spune că o femeie
nu ar trebui să facă niciodată asta”.

De remarcat că toate
personajele din exemple, în general elevi, „sunt împreună”, „au un iubit/iubită”, „sunt într-o relație”, consumă
alcool, au poze făcute „în momente intime”; în niciun exemplu nu sunt
căsătoriți. Exemplele de mai
sus (și multe altele) promovează promiscuitatea, libertinajul, lipsa de implicații morale ale actului intim. Această
„viziune educativă”, vulgarizantă și hedonistă, poate produce adânci traume
emoționale și psihice elevilor de gimnaziu și de liceu cărora li se adresează,
sau îi poate direcționa spre un mod de viață nesănătos și periculos.

La pagina 123, sintagma „ideologie de gen” este prezentată
ca fiind o invenție a unor „grupuri ultra-religioase și
ultra-conservatoare”, ale căror principale temeri sunt că: ”copiii
vor fi induși în eroare cu privire la genul lor, homosexualitatea va fi promovată și
acceptată de tot mai multe persoane”.

Exemplele de la pag 195-196
confirmă exact faptul că manualul promovează homosexualitatea și modul de viață
LGBTQ+  și le
prezintă ca fiind normale:

„Laura a înjurat-o pe iubita ei atunci când aceasta a ieșit
în oraș cu altă fată.”

„Teo se prezintă
ca fiind o persoană non-binară. De
atunci primește amenințări cu bătaia de la vecinii de bloc.”

 „Cristiîi interzice iubitului lui să
iasă în oraș cu prietenii lui sau să
meargă la petreceri fără el.”

Un activist LGBT, Daniel
Villarreal, recunoștea deschis în 2011 că „a venit momentul ca lobby-ul
homosexual să recunoască faptul că urmărește să îndoctrineze școlarii ca să
accepte

homosexualitatea”. „Vrem ca
educatorii să învețe generațiile viitoare de copii să accepte sexualitatea non-heterosexuală”[3] . Exact
la acest lucru asistăm.

În introducerea „De ce este relevantă abordarea egalității de gen în
învățământ”, autoarele recunosc faptul că
tânăra generație este ținta:

„Educația, încă de la vârste fragede,
joacă un rol esențial în cultivarea
respectului pentru diversitate.”

„Totodată,  școala
are un rol esențial în combaterea rolurilor de gen patriarhale, a violenței
de gen și a discriminării, menținându-se ca principalul mediu în care se poate
asigura transmiterea principiilor egalității de gen în rândul viitoarelor
generații”.

Textul abundă în
eufemismele obișnuite ale propagandei LGBT, menite să evite spunerea
lucrurilor pe nume. Ex: în „cultivarearespectului pentru
diversitate și nediscriminării”, „diversitatea” se referă la
„diversitatea de genuri”, iar „nediscriminarea” se referă la acceptarea
faptului că lucruri anormale ar trebui privite ca normale. „Educația, încă de la vârste
fragede” se referă în acest caz la îndoctrinarea cât mai timpurie.

Manualul conține și  atacuri la
adresa valorilor creștine,  prezentând
mersul la biserică sau postul ca pe niște corvezi, denaturând în mod grosolan
sensul acestor practici creștine și transformându-le în exemple de violență și
abuz:

„Sabina îl
amenință pe iubitul ei, Alin, că va fi pedepsit de Dumnezeu dacă nu merge la
biserică.”

„Mara
îi aruncă iubitului său mâncarea ce conține carne/ ouă/ lactate în timpul
Postului Paștelui și încearcă să o oblige să respecte aceleași reguli
bisericești pe care le respectă ea.”

Extrem de manipulatoare este și modalitatea în care
manualul descrie caracteristicile oamenilor„care se regăsesc în paradigma tradiționalistă sau conservatoare”. Aceștia ar fi „ tributari ai
normelor și valorilor tradiționale care definesc cum trebuie să fie și să se
comporte femeile și bărbații. Dintr-o astfel de perspectivă, bărbații ar trebui
să fie competitivi, combativi sau conflictuali (!), să-și manifeste emoțiile
negative prin furie (!), să-și ascundă vulnerabilitățile și să transmită putere
fizică”. Toate acestea sunt descrise ca „atitudini
tradiționaliste”. (pag131)

În schimb, „cei care se regăsesc în paradigma modernă sau progresistăsunt, de regulă, de părere că trăsăturile etichetate drept masculine sau
feminine sunt un construct social (!) și că oamenii au, de fapt, un mix de
trăsături feminine și masculine (!). Progresiștii [……] pot fi, de asemenea,
susținători ai diversității și incluziunii, fiind adesea membri sau susținători
ai comunității LGBTQ+” .( pag130)

Se precizează, deci, fără echivoc la ce se referă „diversitatea” și
„incluziunea”.

Manipularea este prezentă în tot cuprinsul manualului, care include și
aspecte inofensive, pentru a estompa impactul a tot ceea ce ar putea fi șocant,
ori care ar putea constitui semnale de alarmă.

Un
concept fundamental în discurs îl reprezintă „stereotipurile de gen”, pe care
această ideologie își propune să le elimine. Acestea ar fi „opiniile percepțiile și pre­judecățile
în legătură cu atribuțiile și caracteristicile, precum și rolurile pe care le
au sau ar trebui să le îndeplinească femeile și băr­bații”.

Deci, copiii nu ar trebui să mai
învețe „stereotipuri de gen”, precum, de exemplu, acela că intră în rolul unei
femei să nască (pentru că „și bărbații transgen pot să nască”),să-și crească copiii și să-i educe, ori acela că intră în rolul unui bărbat
să-și ocrotească familia, să-i confere sentimentul de siguranță, să asigure
copiilor lui un mediu sigur de dezvoltare, să le dea sentimentul de echilibru
prin rolul său de apărător al familiei.

Cu alte cuvinte, copiii trebuie
„sensibilizați” în sensul eliminării convingerilor despre ceea ce credem, în
general, că reprezintă rolul femeii și al bărbatului în familie și societate. În
logica aceasta, căsătoria, ca regulă, dintre un bărbat și o femeie devine o
chestiune de tradiție, bazată pe un comportament stereotip, iar valorile
transmise în mod tradițional, în interiorul familiei, ar trebui să fie
revizuite și înlocuite, fiind considerate perimate.

Noțiunea de roluri de gen implică ideea că orice „gen” poate „juca”
orice „rol” ar alege să joace (o persoană este o femeie doar pentru
că își asumă rolul de femeie, sau este mamă doar pentru că „joacă” rolul de
mamă). Adică,
ești femeie sau bărbat în funcție de ce
alegi să fii și ce rol dorești să-ți asumi.

Prin definirea genului ca fiind o alegere și prin negarea
distincției naturale dintre bărbat și femeie, ideologia de gen a
creat realități juridice cu care se
confruntă familia și școala în multe țări care au acceptat aberația existenței
unei multitudini de „genuri”.

Din
anul 2000 până în 2017, în 17 țări a devenit recunoscut juridic faptul că
există și alte « genuri »decât « femeiesc » și « bărbătesc ». Aceste țări au
ajuns să emită documente oficiale (certificate de naștere, acte de identitate,
permis de conducere etc.) pe care,
la rubrica „sexul” există o a treia opțiune. Astfel se recunoaște oficial,
juridic, existența unor genuri
non-binare pentru cei care se consideră altceva decât femei sau bărbați. În multe țări „genul” poate fi
schimbat în documentele oficiale pe baza unei simple declarații personale, fără
a se solicita documente medicale sau consiliere psihiatrică prealabilă.

Dacă există o multitudine de „genuri”, există și o multitudine de asocieri
între acestea, asocieri care au obținut deja statut de familie în multe țări, cu toate drepturile care decurg din
acest statut, în primul rând adopția. Există așadar „mariaje” între doi
bărbați sau două femei, există și „mariaje” între un trans-sexual și o persoană
care-și recunoaște sexul biologic, cel cu care s-a născut, există cupluri de
trans-sexuali în orice combinație (ex: doi bărbați care se consideră femei, sau
două femei care se consideră bărbați). Ca
urmare, asistăm la devalorizarea și coborârea în derizoriu a instituției
căsătoriei prin redefinirea familiei și înlocuirea sa cu niște parodii fără
utilitate socială.

Persoanele care se consideră
altceva decât femei sau bărbați pretind nu numai recunoașterea de către
societate a ceea ce-și închipuie că sunt, ci și drepturi care sfidează orice logică și bun
simț.Negarea caracterului natural al genului
ca sinonim cu sexul biologic și relativizarea diferențelor dintre bărbați și
femei au determinat transformări monstruoase la nivel social.

Astfel, femei care se cred bărbați au obținut
înregistrarea lor în acte drept tații copiilor pe care i-au născut. Bărbați care se cred femei au fost înscriși în
programe de screening desfășurate în vederea depistării cancerului de col
uterin, col pe care nu-l au.

Bărbații gay (categorie cu risc crescut
pentru HIV-SIDA) au obținut posibilitatea de a dona sânge după o perioadă de
abstinență declarată pe răspundere proprie și imposibil de controlat, punând în
pericol sănătatea și viața celor care au nevoie de transfuzii.

Transgenderii au obținut amendarea persoanelor care li
se adresează cu apelativul/pronumele personal pe care ei/ele nu-l consideră potrivit;
în Olanda au obținut, de asemenea efectuarea de implanturi mamare decontate de
la bugetul de stat, având prioritate în fața femeilor operate pentru cancer de
sân.

Educația bazată pe ideologia de gen a dus, în țările în care această ideologie a fost
implementată, la tragedia apariției unei generații de copii confuzi, dezorientați
și rupți de firescul lucrurilor. Tot ideologia de gen a legitimat abuzuri
medicale cu consecințe ireversibile asupra a mii de copii.

Transgenderismul a devenit o modă; copiilor li se induce abil
nesiguranța cu privire la „genul” propriu. Numai în anul 2018, într-o clinică
de profil din Anglia – Gender Identity Development Service – Tavistock Centre
-, 2159 de copii au fost supuși unor operații de schimbare de sex și tratamente
hormonale.

Portalul Curcubeual guvernului german îi sfătuiește pe copii să-și blocheze pubertatea pentru
a-și schimba „genul” folosind hormoni care împiedică dezvoltarea de caractere
sexuale secundare. Portalul nu le oferă și informații despre efectele secundare
dramatice: probleme psihice severe, cancere,  osteoporoză, infertilitate pe termen lung sau
chiar permanent. În unele țări, aceste medicamente sunt utilizate pentru
castrarea chimică a infractorilor sexuali.

Acolo unde ideologia de gen a
devenit politică de stat, ea a dus la aplicarea de sancțiuni părinților care nu
au acceptat să le fie îndoctrinați copiii în școală, sancțiuni mergând de la
amendă până la pierderea locului de muncă sau închisoare, toate acestea pe
lângă pierderea libertății de exprimare și a celei religioase. 

Medicii au fost obligați să nege evidențe științifice
deoarece, dacă îndrăznesc
să vorbească despre rolul major al
îndoctrinării în apariția disforiei de gen (nesiguranței cu privire la
sexul propriu), sunt discreditați, marginalizați, sau își pierd
serviciul. 

Pentru minoritățile sexuale, care sunt
veșnic ofensate de tot ce este normal, orice referire la normalitate reprezintă
un „discurs al urii” și este sancționată, oricât de absurd ar fi motivul. 

De
exemplu, în școli se afirmă că elevii care vin din „familii” de homosexuali sunt discriminați atunci când ceilalți
copii vorbesc despre părinții lor numindu-i „mamă” și „tată”, pentru că ei nu
au o mamă și un tată. Soluția impusă? Interzicerea folosirii cuvintelor „mamă”
și „tată”. Nu se pune nici măcar
pentru o clipă problema că, de fapt, cei discriminați sunt aceia cărora li se
refuză dreptul de a-și numi părinții „mamă”
și „tată”.

Este limpede faptul că există un program asumat,
care urmărește nu numai acceptarea de către societate a orientărilor LGBTQ+, ci
și convertirea, în special a copiilor, la acest mod de viață.

Corectitudinea politică – adică poliția gândirii, a simțirii
și a libertății de expresie – vâră pumnul în gură  majorității heterosexuale, iar societatea este obligată să se prefacă în mod
ipocrit că toate acestea sunt normale.

Trebuie să menționăm faptul că între partenerii
proiectului EGALIS, proiect care a produs manualul în discuție, se numără și
asociația Sexul vs. Barza, un ONG a
cărui viziune „educațională” a stârnit revolta părinților români prin
conținuturile promovate. Iată, spre exemplu, câteva pasaje  din lecțiile despre sexualitate, puse la
dispoziția copiilor din 2013, pe platforma online www.sexulvsbarza.ro:

 „…e important sa retinem ca unora le plac
fetele, altora baietii, altora ambele sau persoane transgender, unora le plac
fetele cu parul scurt, altora, nu. Cu alte cuvinte, suntem diferiti si avem
preferinte diferite, o caracteristica super tare a oamenilor, zic eu.”

 „OK, la ce va gândiți când va gândiți la sex? [……]
fix la relatii sexuale, la penis în vagin. Mai puțin la sexul dintre două fete
și doi bărbați, nu? Mda, aflați ca asta e cam nedrept.”[4]

Laura Grunberg(co-autor al manualului „Egalitatea de gen”) face parte din aceeași familie de
spirite. La începutul anului școlar 2018 – 2019, Laura Grunberg a stârnit protestele părinților prin includerea
textului său cu titlul „Vizita lui Dadece”într-un auxiliar al manualului de română  („Să dezlegăm tainele textelor literare”, clasa
a III-a semestrul II,  Editura Carminis, autori
Carmen Iordăchescu și Luminița Minca).

Din textul[5]respectiv copiii de clasa a III-a aflau că o
fetiță se poate numi Matei și că poate alege să fie tată, dacă vrea. În
urma reacției prompte a părinților din România[6],textul respectiv a fost retras. A fost, evident, tot o încercare de
îndoctrinare timpurie.

Solicităm Inspectoratelor Școlare ale județelor Sălaj
și Suceava să ne comunice dacă părinții copiilor din clasele la care manualul a
fost testat au fost informați în mod corect cu privire la conținutul manualului
și dacă și-au dat acordul în scris.

În conformitate cu
prevederile Art. 29 din Constituția României, „părinții sau tutorii au
dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori
a căror răspundere le revine”. 

Educația bazată pe conceptele ideologiei de gen nu corespunde
convingerilor și valorilor noastre morale, ci constituie un abuz care afectează sănătatea psihică a copiilor
noștri, punându-le în pericol dezvoltarea normală din punct de vedere emoțional,
afectiv, mental, social, moral și spiritual.

Din informațiile pe care le avem, Coaliția Pentru
Egalitatea de Gen desfășoară ample activități de îndoctrinare a profesorilor, psihologilor și consilierilor școlari,
prin organizarea de sesiuni de formare[7].

Din generoasele granturi norvegiene se asigură, pe
lângă curs, masă și cazare (dacă este cazul), precum și certificat de
participare la 12 ore de formare.

Tot în cadrul proiectului EGALIS, Coaliția pentru Egalitate de Gen organizează evenimentul „Cum
(n)avem orgasm/bani/copii”[8],
postarea de pe pagina de facebook a organizatorilor nemaiavând nevoie de alte
comentarii.

Trebuie
menționat faptul că evenimentul de mai sus este organizat de Centrul Național
al Dansului București, Coaliția pentru Egalitate de Gen și SEXUL vs BARZA.

Sigur, profesorii pot face ce doresc cu timpul lor,
dar dacă ideologia de gen a devenit politica adoptată de Ministerul Educației,
solicităm să fim urgent informați. Nu ne dorim pentru copiii noștri profesori
care aderă la această ideologie și, în acest caz, vom căuta soluții alternative
și ne vom retrage copiii din sistemul public de învățământ care le periclitează
integritatea psihică și morală.

În concluzie, cerem să retrageți din școli manualul cu
titlul „Egalitatea de gen. Predarea și integrarea în învățământul preuniversitar”, care a fost introdus fără consultarea părinților și fără acordul lor
expres.  Nefiind
vorba despre un manual pentru una dintre disciplinele aflate în programa
școlară, ci despre un material care poate afecta dramatic viitorul copiilor
noștri, deformându-le imaginea despre normalitate, considerăm inacceptabilă
utilizarea acestuia fără acord parental scris, după informare corectă și
completă cu privire la conținut.

Știm că s-au făcut eforturi pentru diseminarea
manualului prin mesaje transmise profesorilor prin Casele Corpului Didactic din
fiecare județ[9],fără ca noi, părinții, să ne dăm acordul pentru expunerea copiilor noștri la
informațiile conținute în el. Solicităm, de asemenea, ca tot prin C.C.D.-uri
profesorii să fie informați despre poziția noastră și retragerea manualului.

Solicităm număr de înregistrare
și răspuns pe adresa: contact@aliantaparintilor.ro

30 oct 2022

Semnatari:

Alianța Părinților – București – prin
Președinte Cristian Filip

ASOCIAȚIA
pentru APĂRAREA FAMILIEI și COPILULUI, prin
Președinte Virgiliu Gheorghe biofizician, doctor în
bioetică

Institutul de Cercetări
Psihosociale și Bioetice – prin Președinte prof. Gabriela Alexandru.

Asociația Juriștilor
pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților – București, prin Președinte avocat
Marina-Ioana Alexandru

Fundația Pentru
Stiință și Sănătate – prin Președinte Dorian Vorel

„Este limpede
faptul că există un program asumat, care urmărește nu numai
acceptarea de către societate a orientărilor LGBTQ+, ci și
convertirea, în special a copiilor, la acest mod de viață.”, se arată în Scrisoarea-avertisment a mai multor organizații ale societății civile românești adresată ministrului Educației, Ligia Deca, după apariția unor recomandări oficiale (document AICI) pentru folosirea manualului „Manualului pentru predarea și integrarea la clasă a egalității de gen”.

Maculatura numită pompos „Manual”, pe care o puteți descărca PDF de AICI, este de fapt o broșură de propagandă homosexualistă, după cum stă dovadă cuprinsul ei. Astfel, la
pagina 123, sintagma „ideologie
de gen”
este prezentată ca fiind o invenție a unor
„grupuri
ultra-religioase și ultra-conservatoare”,
ale căror principale temeri ar fi sunt că, potrivit autorilor, „copiii
vor fi induși în eroare cu privire la genul lor, homosexualitatea
va fi promovată
și acceptată de tot mai multe persoane”.
Exemplele de la pag
195-196 confirmă exact faptul că manualul promovează
homosexualitatea și modul de viață LGBTQ+ și le prezintă ca
fiind normale:

„Laura
a înjurat-o pe iubita
ei
atunci când aceasta a ieșit în oraș cu altă fată.”„Teo
se prezintă ca fiind o persoană non-binară.
De atunci primește amenințări cu bătaia de la vecinii de bloc.”
„Cristi îi
interzice iubitului
lui
să iasă în oraș cu prietenii lui
sau
să meargă la petreceri fără el.”

Un
activist LGBT, Daniel
Villarreal,
recunoștea deschis în 2011 că „a
venit momentul ca lobby-ul homosexual să recunoască faptul că
urmărește să îndoctrineze școlarii ca să accepte homosexualitatea”, arată Scrisoarea, pe care o publicăm integral mai jos: