Teodosie Omul Nostru

„Fost-a om
trimis de la Dumnezeu… ca să mărturisească despre Lumină.”

Când
Patriarhul și Biserica toată s-au clătinat, fiind pe punctul de a accepta
grozăvia Linguriței de Plastic, și-a ridicat glasul.

A zis ceea
ce orice elev de seminar și orice babă de la pangar știe: că NU te poți INFECTA
de la Sfântul Potir pentru că ACOLO este Iisus Hristos.

Când s-au
închis bisericile și Sfânta Lumină a fost adusă de Poliție cu sirene și
girofaruri, când Ierarhia a acceptat supusă mârșava complicitate, tot vocea lui
s-a auzit strigând în pustiu: că așa ceva nu s-a petrecut niciodată în istoria
bisericii – nici când au fost ciumă și holeră, nici când au fost războaie, nici
în timpul comunismului.

Când s-au
redeschis bisericile, a marcat momentul așa cum se cuvenea: ca pe o „A Doua
Înviere”, dând lumină și speranță credincioșilor că întunericul nu poate
învinge.

Când s-a
încercat transformarea preoților în agenți sanitari care să îl propovăduiască
nu pe Dumnezeu ci un ser dubios făcut din sângele pruncilor avortați, a refuzat
declarând că nu există vaccin mai puternic decât Sfânta Împărtășanie.

Când
polițiștii au făcut razie într-o biserică din eparhia sa vânând credincioșii
fără mască și întrerupând Liturghia, și-a ridicat din nou glasul și toiagul să
își apere turma, ca un păstor vrednic de acest nume.

Când
guvernul a vrut să interzică pelerinajul la Peștera Sfântului Andrei, a sfidat
orânduirea pe un ton care amintea de discursul mucenicilor:

„Ce veți
face? Ne veți bate, ne veți amenda, aresta și executa pe toți cei care vom
merge să ne rugăm la Mănăstirea Peștera Sfântului Andrei, în ziua prăznuirii
sale?!? Veți asmuți justiția și forțele de ordine împotriva propriilor frați și
surori pentru a vă atinge scopurile fixate?”.

După care a
tunat, amintind de momentele astrale din urmă cu trei decenii:

„Nu
subestimați dorința oamenilor de a striga din nou la Constanța și în alte părți
ale țării «Cu noi este Dumnezeu», pentru a se putea ruga și trăi liber, fără o
nouă dictatură.”

Gesturile
sale nu i-au întărit doar pe credincioși, ci și pe Patriarh însuși, care, după
puțin timp, la pelerinajul ostracizat de Sfântul Dimitrie, într-un gest de
curaj fără precedent, a amenințat și el puterea lumească, amintind de căderea
lui Ceaușescu: „Dumnezeu nu se lasă batjocorit”.

*

Dracii au
înțeles de unde vine pericolul. Împotriva ierarhului care nu înțelegea să se
plece în fața vântului rece al Resetării seculariste s-a pornit urgia.

False
indignări, ironii, bancuri proaste, calomnii, trădări… Nimic nu a lipsit din
arsenalul lui Iuda.

Politruci și
propagandiști ratați, atei și sferto-credincioși, analfabeți și indivizi cu
carte, teologhisind fin din vârful despicat al limbii s-au îmbulzit să dea cu
piatra.

Au râs când
omul nostru a adus Lumina Învierii cu barca de pe mare, ca și când Sfinții
Apostoli Andrei și Filip ar fi venit pe meleagurile Dobrogei cu elicopterul
SMURD.

Au hăhăit
când era să cadă de pe o cisternă, ca și cum s-ar fi poticnit venind aghezmuit
de la cârciumă, nu sfințind apele Bobotezei.

L-au pus la
zid pentru Zădărnicirea Combaterii… pentru că nu purta mască și nu păstra
Distanța Socială, binecuvântând, îmbrățișând și îndemnându-i și pe alții să nu
se supună.

Au râs când
a ieșit cu icoana pe câmp să se roage pentru ploaie. Când a venit ploaia, le-a
înghețat râsul pe buze.

L-au atacat
și umilit pentru că nu ostenește să ceară ridicarea Dobrogei la rangul de
Mitropolie (cuvenit de drept ca tărâm de unde a început creștinarea întregii
Dacii), insinuând că vrea să se urce în scaunul de Patriarh.

L-au făcut
„putinist” pentru că a îndrăznit să spună că liderul rus nu este Răul Absolut
și că Dracul nu zidește biserici, așa cum face Putin.

Au reactivat
un fals călugăr, puțin la minte dar ticălos și pervers, cu misiunea de a-l
mânji cu toate scârbăvniciile pământului. Impostorului i s-a pus la dispoziție
cu generozitate spațiu de emisie la toate televiziunile pentru a-și vărsa zoaiele,
dar tot ce a izbutit a fost să se încurce în lațurile propriilor minciuni.

*

După COVID,
se pregătește Etapa a II-a: foame, sărăcie, întuneric, frig. Apoi, confiscarea
proprietăților celor care nu își vor putea plăti facturile.

Ca și în
pandemie, deși Turma este din nou atacată, Biserica tace.

Cu o singură
excepție: Omul Nostru.

„Restricțiile
la curent și căldură tulbură firea oamenilor. Nu este o logică în aceasta. Nu
înțelegem: au dispărut sursele de curent, de căldură? Sunt interese… Să ne
rugăm ca Dumnezeu să dea lumină curată în mintea și conștiința cârmuitorilor,
începând de la cei care sunt în vârful conducerii europene și mondiale.”

Un ierarh
eurosceptic și antiglobalist? Era prea mult. Popa ăsta amenința să compromită etapa
a II-a cum a compromis etapa I și am rămas țara cea mai nevaccinată din Europa.

A doua zi
după ce imaginile cu sfertul de milion de crendicioși de la Iași au zgâlțâit
România inertă, focul a izbucnit la reședința Inamicului Public Numărul Unu.

E vremea
sabotajelor. Sar în aer conducte, poduri, fabrici de alimente, depozite de
combustibil.

Focul a
devenit arma supremă. Arma Dracului. Firesc, în aceste timpuri apocaliptice.

Au vrut
Spitale nu Catedrale. Spitalele au ars. A venit vremea Catedralelor. Și a Muceniciei.

Nimic nou
sub soare.

Explozia
Creștinismului a început ca într-un tainic creuzet cu Marele Foc pus de Nero.

Mizeriile și
impuritățile s-au topit. A rămas Lamura.

Noi am mai
fost în catacombe. Am rămas strânși în jurul Oamenilor Noștri. Puțini, câți erau, și curajoși. 

Și de acolo am ieșit Schimbați la Față. Strălucind orbitor.