Marea Resetare: Cum este Omenirea târâtă înapoi în Sclavagism

Prin cocteilul
diabolic Molimă – Foamete – Frică occidentalii sunt condiționați să renunțe de
bunăvoie la tot ce au și să se bucure de noile Lanțuri.

O analiză cu
totul excepțională a lui J.B. Shurk de la Gatestone Institute pe care am
tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Cum devine o
țară bogată? Multe sunt binecuvântate cu resurse naturale din abundență. Unele
cuceresc teritorii. Altele se specializează în abilități comerciale sau manufacturiere
unice.

Națiunile au
dobândit bogății uriașe printr-o mulțime de mijloace: lemnul, exploatările
miniere, pescuitul, zahărul, romul, stupefiantele, bumbacul, mătasea,
agricultura, cuceririle, sclavia umană, manufactura, petrolul, industria,
sistemul bancar ș.a.m.d. – în funcție de secol și de regiune.

Remarcați că
nici o țară nu a reușit să prospere doar prin tipărirea de bani sau prin
impozitarea cetățenilor săi.

Adevărata
bogăție nu se poate obține din nimic. Trebuie să existe o cantitate de valoare
recunoscută în ceea ce o națiune și cetățenii ei dețin.

Totuși,
există o sursă de bogăție care este mai presus de toate celelalte: inovația.

Capacitatea
spiritului omenesc de a crea ceva nou și prețios oferă unei societăți
posibilitatea unor bogății nesfârșite.

Spre deosebire
de relaxarea cantitativă sau alte instrumente (sau trucuri?) monetare, creierul
este o mașină de tipărit bani adevărați.

Fie că un
inovator modifică tehnicile agricole, miniere sau de fabricație existente
pentru a face producția mai puțin scumpă și mai eficientă, fie că un inventator
concepe ceva absolut unic, apare o valoare nouă, care până ieri nu exista.

Inovația
este soluția magică pentru a genera bunăstarea.

Dar dacă inovația produce bunăstare, de ce nu sunt toate țările bogate?

Pentru că
prea multe națiuni nu îi apreciază suficient pe inovatori sau nu încurajează
inovația. Fără dreptul de proprietate garantat, fără instituții sociale solide
și un sistem juridic fiabil, potențialii inovatori au prea puțini stimuli
pentru a construi ceva nou.

Oamenii care
se zbat pentru supraviețuire nu pierd timpul, eforturile sau resursele în
proiecte care nu oferă nici o perspectivă de recompensă viitoare.

Oamenii care
lucrează ca slugi la Stat, în economii controlate de la centru, nu au nici un
interes să inoveze.

Doar atunci
când proprietatea privată se asociază cu libertatea personală, inovația umană
poate prospera.

Libertatea
este ingredientul secret pentru ca inovația să poată spori bunăstarea.

Atunci când
economiștii calculează cifra Produsului Intern Brut pentru a vedea dacă
economia unei țări se află în creștere sau în scădere, este cuantificată măsura
inovației.

În acea
cifră se află integrat ceva care rezumă ingeniozitatea umană, libertatea
personală și proprietatea.

Inovația
economică este cea care reflectă direct condiția umană din orice moment. Ea oferă
o măsură a libertății unei națiuni.

„Liberalismul”,
în înțelesul său clasic – ca filosofie politică înglobând drepturile naturale,
guvernarea limitată, piețele libere, libertățile politice și religioase și
libertatea de expresie – a înțeles de la bun început acest adevăr fundamental.

Libertatea
și dreptul de proprietate dau naștere creativității.

Acolo unde
ambele sunt recunoscute și apreciate cu adevărat, mari scriitori, artiști și
inventatori creează valori noi, care altminteri nu ar exista.

De aceea
Florența medievală a dat naștere deopotrivă sistemului bancar modern și
Renașterii europene.

Libertatea
personală de a crea, de a construi, de a investi și de a poseda bunuri
generează o formidabilă inovație și bogăție națională.

Invers,
atunci când planificatorii centrali de azi pledează pentru un control
socializat asupra piețelor și pentru înlocuirea „drepturilor individuale” cu
„drepturile colective”, numind asta „liberalism progresist”, își însușesc
fraudulos și pervertesc înțelesul istoric al liberalismului.

De la
această recunoaștere, că libertatea unei națiuni influențează în mod direct
bunăstarea ei, rezultă un alt adevăr, și mai important :

O națiune
ale cărei instituții nu respectă dreptul de proprietate va fi mai săracă din
această cauză.

O țară ale
cărei instituții nu respectă dreptul de proprietate sau ale cărei tradiții nu
prețuiesc libertatea va rămâne un deșert arid pentru inovația umană.

Astfel,
națiunile au un stimulent istoric pentru liberalizare. Dacă nu o fac, devin
rapid vulnerabile, financiar și militar, în fața națiunilor mai inovative și
mai bogate.

Observând
acest adevăr simplu, liberalii clasici au văzut întotdeauna piețele libere drept
o cale spre emancipare.

Cu alte
cuvinte, interesul economic personal conduce în cele din urmă la lărgirea
drepturilor și libertăților omului în lumea întreagă.

Având în
vedere această perspectivă, descrisă sumar aici, cum se face că există astăzi
entități precum Forumul Economic Mondial (FEM) care promovează o „Mare Resetare” radicală a societății occidentale?

Care promite
să pună cătușe piețelor libere prin reglementări economice, concentrând puterea
în mâinile unei mici coaliții internaționale de planificatori economici centrali
– mai cu seamă „ai lor”?

Cum poți
crede că un viitor în care „oamenii nu vor deține nimic și vor fi fericiți” poate fi propice pentru o societate liberă și productivă – ba chiar și
fericită?

Cum un
viitor în care toată energia este controlată de organele directoare
internaționale și de societățile multinaționale le-ar putea oferi indivizilor
elementele instituționale de bază pentru o inovație continuă?

Cum ar putea
fermierii susține populații tot mai mari și mai prospere când guvernele
occidentale sufocă încontinuu producția agricolă prin reglementări și
exproprieri?

Întrebările
sunt retorice. Agenda FEM promovează programe radical anti-liberale, cum ar fi utilizarea inteligenței artificiale, pentru a cenzura vocile disidente, pentru
a reglementa libertatea de expresie, și chiar pentru a șterge idei de pe
Internet.

Eforturile
sale represive de a controla toată energia produsă din hidrocarburi și șeptelul
și culturile agricole vor sufoca inovația umană în primul rând prin privarea
occidentalilor de abilitatea lor de a crea, de a inventa și de a produce hrană.

Agenda FEM
trădează mileniile de progres civilizațional occidental, înlocuind respectul
față de alegerea individuală și de liberul arbitru printr-o gestionare
decadentă a activității umane cu ajutorul instrumentelor contondente ale forței
și coerciției.

Motivațiile
sale sunt indiscutabil anti-umane prin însăși esența lor, deoarece fiecare
viață omenească individuală este tratată prin prisma unei mașinării sociale
controlate într-o manieră centralizată.

Când
occidentalii sunt reduși la condiția de 1 și 0, triați și manipulați de
codurile programului social al FEM pentru un „viitor mai bun”, lucrătorii se
supun dar nu mai creează.

În timp ce
libertatea personală eliberează spiritul uman și generează o uriașă
prosperitate, promovarea de către Forumul Economic Mondial a unui sistem
economic controlat de la centru va zdrobi drepturile, va înnăbuși creativitatea
și va produce sărăcie și servitute în masă.

De fapt,
partizanii FEM par hotărâți să recurgă la folosirea unei combinații de pandemie, foamete și frică pentru a centraliza puterea în mâinile lor.

Ca să îi
convingă pe occidentali să renunțe la mult și să se mulțumească cu puțin, FEM
și acoliții lui globaliști le promit o utopie în viitor.

Totuși, la
fel ca toate minciunile de acest gen, debitate de-a lungul timpului pentru a
justifica acumularea extraordinară de putere, și acestea vor eșua.

Nici o
societate nu a părut mai promitătoare – pentru ca apoi să se prăbușească atât
de jos – decât cea descrisă în Constituția URSS din 1936 a lui Stalin.

Deși susține
contrariul, acțiunile și programele FEM blochează intenționat și întorc
societatea occidentală din drumul către o mai mare libertate umană, o mai mare
mobilitate și o mai mare bunăstare accesibilă – și în geneneral spre tot ceea
ce, în alte vremuri, ar fi fost considerat un veritabil progres liberal.

Deși FEM și
organizațiile sale pretind că „salvează planeta”, eforturile lor par să indice,
mai degrabă, un plan de a CONTROLA planeta.

Până la
urmă, energia „verde” este energie CONTROLATĂ. Și cu cât energia este mai
controlată de guvernele centralizate, cu atât mai mult piețele – odată libere –
devin și ele mai controlate de la centru.

Dacă fiecare
antreprenor potențial trebuie să primească mai întâi permisiunea de a utiliza
electricitate înainte de a produce ceva nou, atunci înseamnă că nici un
antreprenor nu poate prospera fără binecuvântarea autorităților centrale.

Dacă orice
operațiune manufacturieră este văzută ca o „amenințare pentru planetă”, atunci nici
un start-up independent nu va putea inova și produce bunăstare fără a fi obligat
mai întâi să ceară și să obțină aprobarea guvernamentală.

Dacă
consumatorilor li se interzice să cumpere ceva ce nu a fost aprobat înainte,
atunci piețele libere sunt transformate în piețe CONTROLATE.

Ducând
această tendință la concluzia sa logică – și comunistă -, proprietatea privată
intră într-o contradicție fundamentală cu scopurile statului.

Observăm
deja subminarea îngrijorătoare a proprietății private prin așa-numitele norme ESG (de mediu, sociale și de guvernanță), folosite pentru a impune obiectivele
industriei și a manipula piețele libere.

Deoarece
controlul asupra informațiilor face mai ușor controlul asupra piețelor, cu cât
incertitudinea economică rezultând din manipularea piețelor este mai mare, cu
atât cenzura va fi mai aspră.

De curând, până
și un economist important care a afirmat în mod corect că economia Americii a
intrat în recesiune s-a trezit că analiza sa este „verificată” și „corectată” pe
Facebook de prietenii guvernului SUA.

Când piețele
libere sunt în pericol, implicit, și libertatea de expresie este în pericol.

Binefacerile
individuale ale liberalismului nu pot fi excizate din corpul politic fără a
provoca moartea liberalismului, ca ansamblu.

„Schimbarea
climatică” sau „COVID-19” sau „aprovizionarea sustenabilă cu alimente” pot fi declarare
marile probleme de azi.

Dar,
indiferent care este problema oficială, ea nu pare niciodată să fie mai mult decât
o campanie de PR pentru prostirea maselor.

Un pretext
subțire pentru a-i înșela pe occidentali să acorde unei mici cabale a
„elitelor” puterea și controlul asupra tuturor celorlalți membri ai societății.

A convinge
omenirea să creadă că piețele libere duc la un soi de apocalipsă pare a fi singurul
obiectiv politic care contează.

Este poate trucul cel mai diabolic din istorie pe care cei care au puterea l-au folosit
împotriva celor care nu au puterea.

Frica este
utilizată cu abilitate ca un instrument de tortură pentru a convinge
occidentalii să renunțe de bunăvoie la propria lor libertate.

Mantra
nevinovată susurată în urechile lor este simplă:

„Aveți
încredere în noi, oamenilor, vă vom salva.”

În
realitate, mesajul este mult mai sinistru:

„În
interesul vostru, ați face bine să vă bucurați de noile voastre lanțuri.”

Nu uitați
că, pentru ca Forumul Economic Mondial să reușească în misiunea sa, trebuie să
distrugă suveranitatea statelor națiuni.

De ce?

Pentru că,
așa cum am explicat mai sus, națiunile liberale care adoptă libertatea de
expresie, libertatea de gândire și libera inițiativă de piață favorizează
inovarea și bunăstarea.

Orice țară
care nu este împovărată cu interdicțiile de piață ale FEM va continua foarte
probabil să prospere. Iar țările care sunt încătușate de „Marea Resetare” vor
stagna.

De aceea
politicienii occidentali au făcut eforturi atât de mari pentru a promova ideile
„Build Back Better” în răspăr cu voința cetățenilor care i-au votat.

Națiunile
libere și bogate sunt o amenințare pentru Noua Ordine Mondială a FEM.

Dacă este
nevoie de cenzură pentru a controla „narativul”, atunci așa să fie!

Dacă cetățenilor trebuie să li se refuze libertatea de mișcare sub masca „urgenței sanitare”, nici o problemă!

Dacă conturile bancare private trebuie blocate pentru a-i intimida pe protestatari, atunci
astfel de amenințări sunt prețul care trebuie plătit pentru a garanta
supunerea.

În acest
mod, planurile FEM pentru o economie controlată răstoarnă intenționat secole de
progres liberal.

Astăzi,
liderii politici duc Occidentul înapoi în trecut.

Mai întâi,
libertățile individuale vor continua să dispară.

Apoi, cel
mai mare motor economic dintre toate, inovația, se va gripa.

În fine,
bogăția va merge exclusiv în mâinile unei mici minorități din „pătura
conducătoare”.

ACESTA este
viitorul pe care Forumul Economic Mondial îl numește „progres”.

Nu este
progres. Este doar o rețetă pentru Sclavia Umană.