ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Acum, în metrou (vă era
dor, nu?). Nimeresc la Victoriei lângă doi IT-iști. Eu știam că ăștia-s
jumătate om, (troti, dar, mă rog, să zicem om după înfățișare) jumătate
computer, dar m-am crucit.
Nu-s capabili să poarte o
discuție normală, în termeni lumești, în afara jobului. De exemplu, unul a zis
că „mama a intrat în cameră și s-a focusat…”. Cum sărăcie or vorbi cu
iubitele lor? Noroc că am coborât la Basarab.
Dar mi-am amintit o
întâmplare. Lucram într-o clădire, building, pardon, cu corporatiști. Într-o zi
mi-am scăpat telefonul în weceu. Noroc că nu apucasem să pipilesc. Îl scot, îl
scutur bine și fug cu el ca disperata afară. Impresionată de necazul meu, o
corporatistă mă conduce la colegul ei, „care sigur se pricepe la asta”. Ăla, în
loc să acționeze în viteză, ca la accidente, se întinde cu scaunul și scoate un
„ah”, de n-am știut dacă moare aparatul sau nu.
– Și ziceți că l-ați
scăpat.
– (Că doar nu l-am aruncat
intenționat, idiotule!) Da.
– În apă?
– (În ceva lichid,
idiotule, are importanță?) Da.
– În cât timp l-ați scos?
– (Întâi am studiat dacă
știe să înoate, idiotule). Imediat.
– Aha, deci a fost o
reacție rapidă!
– Da. (Frate, sunt
ardeleancă, dar am avut reacție rapidă, că e telefonul meu).
S-a mai întins o dată pe
scaun, s-a gândit, s-a uitat la telefon.
– L-am șters, îl puteți
atinge.
– Da, da… mă gândeam…
Și iar s-a pus pe gândit.
– Da, e un telefon care nu
se poate desface. Dar componentele electronice sunt compromise…
– (Da de unde știi,
idiotule?)
În sfârșit, l-a luat în
mână. Și își strigă un coleg. Vine ăla, îi spune că l-am scăpat în „vasul
toaletei” și conchide și celălalt:
-E compromis!
– (Coae, dă-l aici!) Bine,
mulțumesc. Asta este!
– Da, din păcate. Cu altă
ocazie, când aveți telefonul în buzunarul de la spate să previzionați un astfel
de eveniment.
Iau telefonul, merg la
Lidălul de lângă, cumpăr un kil de orez și-mi bag telefonul în el. Seara mergea.
Și a mai mers un an, până mi-a expirat abonamentul și mi-am luat altul.
About Post Author
