man Model National Opinii

Bomba care a aruncat în aer Lumea se numește Prețul Mic – „mic de tot”

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Deși poate părea paradoxal, aș paria că ceea ce a distrus clasa de
mijloc în lumea întreaga a fost prețul mic, „mic de tot”.

Prețul mic a fost arma perfectă pentru a distruge economia reală.

Această armă nu poate fi deținută de oricine, pentru asta îți trebuie
putere financiară și anvergură globală.

Prețul mic, absurd de mic, al produselor, manifestat în majoritatea
domeniilor este rezultatul direct al dezvoltării tehnologiilor de vârf în
paralel cu utilizarea, în marketing dar nu numai, a uriașului volum de
informații extrase de la consumatori prin rețelele sociale.

Se înțelege cât de competitiv poți fi fără a avea acces la aceste
informații și la ce nivel trebuie să te afli pentru a le accesa.

Nu productivitatea oferită de tehnologie, așa cum s-ar putea crede,
este cauza principală a prețului mic, ci mai degrabă crearea unei „bioinginerii
economico-financiare”- obținute prin extragerea (fără etică) și alipirea unor
descoperiri din științele biologice cu arta de a manipula perspectiva
clientului.

S-a creat astfel capacitatea de a produce falsuri materiale sau
semantice la un nivel ce poate fi depistat cu dificultate.

Am două exemple foarte la îndemână:

1) Imagina-vă ce ați fi putut face în urmă cu 50 de ani cu o
imprimantă color de ultimă generație (câtă lumea ar fi putut depista atunci o
bancnotă falsificată astfel);

2) De câte ori ați „pipăit” o plantă prin mall ca să vedeți dacă e
reală?

Cum mai poți ca producător de covoare „persane” sau prosoape de
baie să te menții pe piață când apare „concurența” cu imitații sintetice
perfecte la o zecime de preț? Lucrurile stau la fel în toate domeniile,
textile, pielărie, mobilă, electrocasnice, agricultură, produse alimentare.

La primul nivel, industria agricolă și alimentară a înlocuit
fermierul tradițional pentru ca apoi acesta să nu poată supraviețui ( practic)
fără să aplice aceleași proceduri/tratamente lipsite de etică.

La următorul nivel, băcanul, dependent de fermier și de micii
producători a fost înlocuit de supermarket.

Pe lângă eliminarea producătorilor mici și mijlocii (denaturarea
lor are practic același rezultat), prețul mic la produsele de bază a mai avut
ca efect creșterea puterii de cumpărare pentru produsele industriale ale
marilor corporații, de la telefoane mobile și televizoare până la autoturisme (mai
nou electrice).

Una e să te coste 200 euro mâncarea și lucrurile de bază pe lună și
alta să te coste 800.

Economia crește, statul e mulțumit că are ce taxa, lumea are
impresia că trăiește bine pentru că trăiește comod.

Imaginați-vă ce buget v-ar rămâne dacă ați cumpăra doar produse
naturale sau bio de la tricouri și pantofi până la roșii, pâine, pește, lactate
și vin.

Nu cred să greșesc prea mult dacă consider că pentru marea majoritate
bugetul ar ieși pe minus.

În contextul actual, cu creșterea prețurilor la energie, materii
prime și a presiunii eco-climatice, se conturează tot mai clar posibilitatea ca
pentru a menține standardul „comod” de viață, lumea va trebui să accepte noi
condiții.

Printre acestea, făina de greieri și tocana de lăcuste s-ar putea
să nu fie cele mai dramatice.

Acceptarea de facto a produselor contrafăcute/sintetice, prin
utilizarea lor, ar putea să conducă la forțarea impunerii acestora ca fiind
normale.

De pildă, dacă vom afla mâine că toate produsele lactate și
derivatele lor sunt produse obținute prin sinteză din uleiuri vegetale, ce o să
facem, nu mai cumpărăm „unt” și „cașcaval”?

Asta apropo de vaca poluatoare!

Mă tem că cei mai mulți dintre noi vom acționa ca personajul ăla
din Matrix care a trădat pentru că se săturase să mănânce hrana aia care arăta
ca mucii, singura lui condiție fiind să nu-și mai amintească nimic după ce va
fi reintrodus în sistem.

Proiectul ăsta e posibil însă să fi avut o eroare. Deși grosul
profitului s-a dus unde trebuia, așa cum a fost planificat, o parte însemnată a
ajuns și la cel care a produs această aparentă bunăstare  – China.

Metodele de tâmpire a populației nu au funcționat în China, ba
dimpotrivă, sistemul de învățământ este unul foarte performant, iar acest fapt
combinat cu populația uriașă și sistemul de control impus de partidul unic au
făcut din această țară o superputere de temut.

E limpede că dacă lucrurile ar rămâne așa, va fi o chestiune de
câțiva ani până ce Chinei nu-i va mai putea rezista nimeni.

Așa că hai să creștem prețurile la energie și materii prime pentru
ca produsele de acolo să devină scumpe, în paralel cu efectul scăderii puterii
de cumpărare a consumatorilor din restul lumii ca urmare a aceleiași creșterii
a prețurilor.

Se speră astfel că noua superputere se va prăbuși sub propria
greutate, ceea ce nu cred că se va întâmpla.

De ce? Pentru că chinezi sunt azi printre cei mai inteligenți
oameni ai lumii.

(E de senzație poza aia cu echipa SUA, câștigătoare a olimpiadei de
matematică, formată din chinezi).

În schimb Occidentul și-a subminat cu acribie cea mai importantă
resursă – oamenii.

Pot să înțeleg că dacă vrei să domini trebuie să prostești/să
divizezi populația. Dar să crezi că ești capabil să faci asta la nivelul
întregii lumi este dovada unui orgoliu imens.

Orgoliu sub influența căruia am căzut și noi și ale căror
consecințe le vom suporta ca atare.

Dovada e că am ajuns să fim și să creștem copii râzgâiați și mai
devreme sau mai târziu vom fi aduși la adevăr prin vechea și unica soluție –
suferința.

Să ne ajute Dumnezeu ca această suferință să fie cauzată doar de
prețurile mari!

About Post Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *