
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Părintele Nicodim Măndiță s-a născut la 28 octombrie 1889, în Bunești, județul Argeș. A urmat școala primară din satul natal (1896-1901).
În 1911 a fost incorporat în Regimentul 6 Artilerie Pitești. În 1913, a fost mobilizat pentru campania din Bulgaria apoi, până în 1919, transferat la Divizionul 1 Artilerie ușoară Curtea de Argeș, cu gradul de sergent. Pentru faptele sale a fost decorat cu „Bărbăție și credință”.
În 1920, intră în viața monahicească la Schitu Măgura, de lângă Târgu Ocna. În același an, primește darul preoției. Din 1921, slujește în mai multe parohii lipsite de păstor: Vâlcele, Schitu Frumoasa, la Mănăstirea Giurgeni, din județul Bacău, la Hășmașu Ciceului, Leurda Gârbăului, județul Cluj, și la Șimișna, județul Sălaj. În 1933 revine în Moldova, ca slujitor la Mănăstirea Agapia, până în 1945, când este transferat la Văratec. În 1961 revine la Agapia.
În acțiunea continuă de a depista literatura considerată interzisă și nocivă regimului „democrat-popular”, în anul 1964, Securitatea a trecut la reținerea și anchetarea celor din grupul misionar al părintelui Măndiță. La perchezițiile efectuate la domiciliile acestora, în august 1964, la București (în centrul orașului), Curtea de Argeș și Mănăstirea Agapia, Securitatea a descoperit sute de mii de exemplare ale lucrărilor al căror autor era părintele Mândiță, tipărite înainte de 1948. Era vorba de camioane de literatură religioasă imprimată, situație care, în contextul grațierilor deținuților politici, practic a cutremurat Securitatea convinsă că reușise să identifice și să anihileze depozitele de carte interzisă. De asemenea, au fost confiscate numeroase cărți religioase vechi, unele de patrimoniu, care au luat drumul Arhivelor Statului. Alături de literatură, organele de represiune au descoperit ateliere de confecționat și depozite de obiecte religioase de colportaj destinate credincioșilor, precum iconițe, cruciulițe, candele, dar și câteva mașini de scris, procurate după 1948, la care se multiplicaseră câteva lucrări: „Vămile văzduhului”, „Priveliști apocaliptice”, „Ciclu de predici” și „Mica Biblie”.
Anchetele s-au desfășurat la Agapia, dar și la Ministerul Afacerilor Interne. În urma unui memoriu înaintat Tribunalului Militar București, în care invoca starea de sănătate precară, părintele Măndiță a obținut judecarea în stare de libertate. Din lot au făcut parte: Nicodim Măndiță, Vasile Poițelea, Costache Măgirescu, Gheorghe Palade, Grigore Bălan, Ionescu Jorj, Nicolae Chinaru, Anica Țupu, Elena Popa, Gheorghe Stoica și Gheorghe Lazăr.
Prin Sentința nr. 38 din 22 ianuarie 1965 a Tribunalului Militar București, părintele Nicodim Măndiță a fost condamnat la 8 ani închisoare corecțională pentru delictul „răspândire de publicații interzise”. A cunoscut închisorile de la Piatra Neamț (1965), Bacău (martie 1965), Jilava (martie 1965) și Aiud (aprilie 1965).