ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
„Un «Tratat de pandemie» care depășește sau anulează
autoritatea guvernelor naționale sau locale ar conferi puteri
supranaționale unui birocrat sau «expert» neales, care ar putea să
exercite [aceste puteri] cu totul după bunul său placși după criterii total subiective.
Aceasta este însăși definiția globalismului tehnocratic.”
(Kit Knightly)
„Tehnocrația este văzută drept forța care se află în
spatele «Tratatului pentru pandemie» propus, care ar conferi
Organizației Mondiale a Sănătății puterea totală de a decide cu
privire la politicile de sănătate globală. Președinții statelor
Burundi și Tanzania au interzis în țările lor directivele OMS,
refuzând să accepte narațiunea pandemică: ambii au murit subit în
doar câteva luni și au fost înlocuiți cu președinți pro-OMS.
În mod evident, OMS nu-i pasă de sănătatea globală sau de
viața sau moartea unui anumit cetățean. A fost transmisă o
avertizare către liderii naționali: acceptați măsurile noastre
sau vă vom elimina.” – editorul Technocracy News
ÎN noiembrie 2021, ActiveNews publica articolul Bill Gates prezice noi pandemii și atacuri biologice, cu virusul variolei. Fondatorul Microsoft cere înființarea unei forțe de acțiune globală a OMS – Pandemic Task Force – care să înceapă să primească finanțări de zeci de miliarde de dolari.
Kit
Knightly, de la Off Guardian dezvolta tema Tratatului OMS care ar putea impune Dictatura Pandemică Globală într-un articol tradus de noi pentru cititorii ActiveNews:
Primele audieri publice cu privire la „Tratatul pentru pandemie”propus s-au încheiat, iar următoarea rundă urmează să înceapă
la jumătatea lunii iunie.
Am încercat să păstrăm această chestiune pe prima pagină,
având în vedere că mass media mainstream este atât de dornică să
o ignore și să continue să producă propagandă de război
partizană.
Atunci când – ca și alții – am creat un link către pagina
unde publicul putea trimite observații, a existat un asemenea
răspuns încât site-ul OMS s-a prăbușit pentru scurt timp sau au
pretins că s-a prăbușit, astfel încât oamenii să nu le mai
trimită scrisori. Oricum, este o victorie. Să sperăm că una pe
care o vom putea repeta în vară.
Până atunci, sunt semne că acoperirea redusă în presă se
concentrează pe ideea că tratatul trebuie să fie „suficient
de puternic” și să se asigure că guvernele naționale vor putea
fi „trase la răspundere” [în cazul în care nu se conformează].
Un articol din publicația Telegraph din Marea Britanie, din 12 aprilie,
titrează:
„Riscul real ca un tratat de pandemie să fie «prea diluat»
pentru a putea opri noile focare”
Articolul se referă la un raport al Grupului pentru o Convenție
Globală în domeniul Sănătății Publice (GPHC) și îl citează
pe unul dintre autorii raportului, Dame Barbara Stocking:
„Cea mai mare temere a noastră […] este să credem prea ușor
că tragerea la răspundere nu contează. Dacă avem un tratat care
nu impune conformarea, atunci, sincer, nu are rost să avem un
tratat.”
Raportul GPHC mai precizează că actualele reglementări
internaționale în domeniul sănătății sunt „prea slabe” și
solicită crearea unui nou organism internațional „independent”
care să „evalueze pregătirea guvernelor” și „să critice sau
să laude public țările, în funcție de respectarea de către
acestea a unui set de cerințe agreate”.
Un alt articol, publicat de London School of Economics și scris de membri ai Alianței Germane pentru Schimbări Climatice
și Sănătate (KLUG), pune accent destul de puternic pe ideea de
„responsabilitate” și „conformare”:
„Pentru ca acest tratat să aibă validitate, organizația care
îl guvernează trebuie să aibă puterea – fie politică, fie
juridică – de a impune conformarea [la cerințele lui].”
De asemenea, se repetă ceea ce se menționa în raportul ONU din
mai 2021,
în care se solicitau puteri sporite pentru OMS:
„În forma sa actuală, OMS nu deține astfel de competențe
[…]. Pentru a merge mai departe cu tratatul, OMS trebuie, prin
urmare, să primească împuternicire – fie financiară, fie
politică – să impună respectarea [prevederilor].”
În acest raport se recomandă implicarea în negocieri a unor
„actori nonstatali” [supranaționali] precum Banca Mondială,
Fondul Monetar Internațional, Organizația Mondială a Comerțului
și Organizația Internațională a Muncii și se sugerează ca
tratatul să ofere stimulente financiare pentru raportarea timpurie a
„urgențelor sanitare”:
„În cazul unei situații de urgență sanitară declarată,
este necesar ca resursele să fie direcționate către țările
afectate de situația de urgență, declanșându-se măsuri de
răspuns, cum sunt finanțarea și suportul tehnic. Aceste [măsuri]
sunt importante în special pentru țările LMIC [Low and Middle
Income Countries, țările cu venituri mici și medii, n. tr.] și ar
putea fi aplicate pentru a încuraja și a îmbunătăți schimbul de
informații în timp util între state, asigurându-le că nu vor fi
supuse unor sancțiuni arbitrare comerciale și de călătorie pentru
această raportare, ci, în schimb, că li se vor oferi resursele
financiare și tehnice de care au nevoie pentru a răspunde eficient
apariției focarului.”
Însă [recomandările] nu se opresc aici. Ei iau, de asemenea, în
calcul pedepsirea țărilor care nu se conformează [pentru
„nerespectare”]:
„[Tratatul trebuie să prevadă] un regim de stimulare
adaptabil, [inclusiv] sancțiuni precum admonestări publice,
sancțiuni economice sau anularea beneficiilor.”
Traducând aceste sugestii din partea birocraților, ele sună
așa:
– Dacă raportați „focarele” „în timp util”, veți
obține „resurse financiare” pentru a le face față.
– Dacă nu raportați focarele de infecție sau nu respectați
instrucțiunile OMS, veți pierde ajutoarele internaționale și vă
veți confrunta cu embargouri și sancțiuni comerciale.
În plus, aceste reguli propuse vor stimula literalmente
raportarea de posibile „focare de boală”. Departe de apreveni „pandemiile viitoare”, vor încuraja activapariția lor.
Pedepsirea guvernelor naționale care refuză să coopereze și
răsplătirea celor care colaborează nu este o practică nouă. Am
văzut deja acest lucru în pandemia de Covid.
Președinții din două țări africane – Burundi– au interzis OMS în țările lor și au refuzat să accepte
narațiunea din pandemie. Ambii președinți au murit subit în
câteva luni de la decizia lor, fiind înlocuiți cu noi președinți
care au schimbat instant politica predecesorilor lor legată de
covid.
La mai puțin de o săptămână de la moartea președintelui
Pierre Nkurunziza, FMI a fost de acord să anuleze aproape 25 de
milioane de dolari din datoria națională a statului Burundi pentru a o ajuta în combaterea „crizei”
cauzate de Covid-19.
La doar cinci luni de la moartea președintelui John Magufuli,
noul guvern al Tanzaniei a primit 600 de milioane de dolari de la FMI
pentru a „gestiona pandemia de Covid-19”.
Este destul de clar ce s-a întâmplat, nu-i așa?
Globaliștii au susținut aceste mașinații și i-au recompensat
cu „ajutor internațional” pe cei care au colaborat. Propunerile
privind înființarea tratatului de pandemie ar legitima acest
proces, astfel că el ar trece din umbră în canalele oficiale.
Înainte de a discuta despre noile puteri pe care le-ar dobândi,
să ne amintim de puterea pe care o deține deja OMS:
– Organizația Mondială a Sănătății este singura
instituție din lume împuternicită să declare o „pandemie”
sau o stare de urgență sanitară publică de interes internațional
(PHEIC).
– Directorul general al OMS – o funcție nealeasă – este singura persoană care are în mâini această putere.
Am văzut deja cum OMS a abuzat de aceste puteri pentru a crea o
pandemie falsă din senin… și nu vorbesc acum despre [pandemia de]
covid.
Înainte de 2008, OMS putea declara existența unei pandemii de
gripă doar dacă exista „un număr enorm de decese și
infectări” ȘI dacă exista o variantă nouă și
distinctă. În 2008, OMS a relaxat definiția „pandemiei de
gripă”, eliminând aceste două condiții.
După cum se subliniază într-o scrisoare din 2010 către British
Medical Journal,
introducerea acestei schimbări înseamnă că „multe virusuri
gripale sezoniere ar putea fi clasificate drept gripă pandemică”.
Dacă OMS nu ar fi făcut aceste modificări, focarul de „gripă
porcină” din 2009 nu ar fi putut fi declarat niciodată drept pandemie și
probabil că ar fi trecut fără să fie observat.
În schimb, zeci de țări au cheltuit milioane de dolari pe
vaccinuri împotriva gripei porcine de care nu aveau nevoie și care
nu au funcționat, pentru a lupta împotriva unei „pandemii” care
a dus la mai puțin de 20.000 de decese. S-a dovedit ulterior că
mulți dintre cei responsabili de faptul că au consiliat OMS să
declare gripa porcină drept o urgență de sănătate publică aveau
legături financiare cu producătorii de vaccinuri.
În ciuda acestui exemplu istoric de corupție flagrantă, o
clauză propusă din Tratatul privind pandemia va face și mai ușoară
declararea unei PHEIC. Potrivit raportului din mai 2021 „Covid-19:
Să o facem ultima pandemie”:
„Declararea viitoare a unei PHEIC de către directorul general
al OMS ar trebui să se bazeze pe principiul precauției acolo
unde se cere.” [sublinierea noastră]
Într-adevăr, tratatul propus ar putea permite directorului
general al OMS să declare stare de urgență globală pentru a
preveni o potențială pandemie, nu ca răspuns la o pandemie.
Un fel de măsuri „precrimă” pandemică.
Dacă vom combina acest lucru cu „ajutorul financiar” propus
pentru țările în curs de dezvoltare care raportează „potențiale
urgențe sanitare”, putem vedea unde vor să ajungă – în
esență, mituirea guvernelor lumii a treia pentru a oferi OMS
pretextul pentru declararea stării de urgență.
Cunoaștem deja celelalte puncte cheie care ar putea fi incluse
într-un tratat de pandemie. Aproape cu siguranță, vor încerca
să introducă pașapoarte internaționale de vaccinare și vor ticsi cu bani buzunarele Big Pharma pentru a produce din ce
în ce mai rapid „vaccinuri” și cu și mai puține teste de siguranță.
Dar toate acestea pălesc în fața puterilor legale care ar
putea fi conferite directorului general al OMS (sau oricărui nou
organism „independent” pe care pot decide să-l creeze) pentru a
pedepsi, admonesta sau recompensa guvernele naționale.
Un „Tratat de pandemie” care depășește sau anulează
autoritatea guvernelor naționale sau locale ar conferi puteri
supranaționale unui birocrat sau „expert” neales, care ar putea
să exercite [aceste puteri] cu totul după bunul său placși după criterii total subiective.
Aceasta este însăși definiția globalismului tehnocratic.
Traducere de Irina Bazon
Sursa: Off Guardian
About Post Author
