Life Lifestyle National Natural Știri Technology

Homosexualii vor paradă – După o tăcere de 16 luni, ONG-urile lor cer ridicarea restricțiilor Covid

Incorect Politic Iulie 16, 2021

Peste 65 de ONG-uri solicită președinției, guvernului și parlamentului eliminarea „restricțiilor abuzive asupra dreptului la liberă întrunire pentru societatea civilă”, informează GreenPeace România, la o zi după anunțarea celei de-a 14-a prelungiri a stării de alertă, care perpetuează și limitarea nejustificată epidemiologic a adunărilor publice.

Organizațiile semnatare au o evidentă tentă anticreștină pentru că susțin din capul locului că homosexualii sunt discriminați în comparație cu Biserica și pelerinajele religioase. S-a văzut câtă libertate au avut creștinii și la Sfânta Parascheva și la Sfântul Andrei. Citind lista de la sfârșitul scrisorii deschise, ne dăm seama că semnatarii acesteia sunt organizații de sub cupola Soros: foști militanți Rezist, mai bine de jumătate dintre organizații sunt feministe, pro-avort, pro-educație sexuală contraceptivă, pro „egalitate de gen” și pro-homosexuali.

În contextul în care s-au anunțat deja parade ale „mândriei”homosexualilor pentru luna august în mai multe orașe mari din România, am putea întrezări cam care e intenția acestui demers, într-o țară în care libertatea de întrunire a fost sistematic îngrădită din 16 martie 2020 până în prezent. De ce le-au fost necesare 16 luni acestor ONG-uri până să-și ridice glasul împotriva încălcării democrației în România? Au trăit cu conștiința împăcată în tot restul timpului și, brusc, le-a lovit străluminarea denunțării dictaturii politico-tehno-sanitare la un an și jumătate de când aceasta produce efecte? Le dăm cuvântul să ne explice:

Scrisoarea Poponarilor

„Excelența voastră, domnule Președinte Iohannis,

Stimați lideri ai executivului și legislativului,

Organizațiile semnatare își exprimă îngrijorarea asupra restricțiilor nejustificate privind organizarea adunărilor publice, menținute în prezent în starea de alertă. În momentul de față, întrunirile sportive, religioase, culturale sau familiale, precum nunțile și botezurile, sunt permise cu numere semnificative de participanți, în timp ce adunările publice sunt în continuare limitate la 100 de persoane, într-un mod nejustificat din punct de vedere epidemiologic. Aceleași restricții erau în vigoare în noiembrie 2020, respectiv aprilie 2021, momente de vârf ale pandemiei. În ciuda modificărilor de reglementare pentru alte tipuri de evenimente, dreptul la întrunire este desconsiderat și pus în inferioritate de autoritățile care reglementează restricțiile la nivel național într-un mod disproporționat și nejustificat.

Cele 66 de organizații semnatare, active în domenii precum drepturilor omului, reprezentarea minorităților, egalității de șanse, protecția mediului și furnizării de servicii sociale, vă solicită un tratament proporțional și predictibil asupra limitării dreptului la întrunire, drept exercitat anual de organizațiile noastre în forma unor marșuri și adunări de conștientizare. Având în vedere scăderea semnificativă a ratei de infectare cu COVID19 în București și în țară, considerăm necesară eliminarea restricției referitoare la numărul de participanți la adunările publice prevăzut în viitoarele Hotărâri de Guvern care pot prelungi starea de alertă pe teritoriul României, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Libertatea de exprimare și libertatea de întrunire și de asociere reprezintă drepturi fundamentale într-o societatea democratică, fiind consfințite de art.30, respectiv art.39 din Constituția României. Pentru organizațiile neguvernamentale este esențial să își poată manifesta neîngrădit aceste drepturi pentru a putea crește gradul de conștientizare asupra unor probleme sensibile cu care societatea românească se confruntă. În acest sens, putem aminti Marșul «Împreună pentru siguranța femeilor», care are drept scop solidaritatea cu femeile supraviețuitoare ale violenței și de a milita pentru drepturile femeilor și fetelor. Marșul Bucharest PRIDE, o manifestare pașnică a libertății de întrunire și de asociere a comunității LGBTIQ+ din România, dar și o formă de exprimare a opiniei, întrucât în fiecare an acest eveniment are scopul de a pleda pentru drepturile comunității LGBTIQ+. În 2019 fiecare marș a strâns peste 5000 de participanți, iar anul acesta ne așteptăm să existe o participare numeroasă, peste limita impusă de prevederile legale în vigoare la acest moment.

In acest moment, Anexa III – Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc din Hotărârea de Guvern nr.636 din 9 iunie 2021, pct. 27 prevede posibilitatea organizării și desfășurării adunărilor publice, mitingurilor și demonstrațiilor cu un număr de participanți de maxim 100 de persoane, în timp ce pct.15 nu prevede vreo limită de participanți în ceea ce privește organizarea de procesiuni și/sau pelerinaje religioase.

Art.1 alin.(2) din Legea nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei COVID-19 stipulează că: “Măsurile restrictive de drepturi prevăzute în prezenta lege, precum și, după caz, cele de renunțare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile.” Prin reglementarea diferită a modului de organizare și desfășurare a adunărilor publice, care sunt restricționate la 100 de participanți, respectiv a procesiunilor și/sau pelerinajelor, care se pot desfășura indiferent de numărul de persoane participante se creează o discriminare între cetățeni pe criteriul opiniei, religiei, respectiv a orientării sexuale. Caracterul discriminatoriu al reglementărilor cuprinse în Anexa III din Hotărârea de Guvern nr.636 din 9 iunie 2021 se referă la faptul că pe de-o parte persoanele care își doresc să participe la activitatea cultelor religioase pot participa, indiferent de număr, iar pe de altă parte persoanele care doresc să participe la forme laice de manifestare a drepturilor la libertatea de întrunire și exprimare sunt restricționate la un număr de 100 de persoane.

Potrivit art.53 din Constituția României, cât și a art.10, respectiv art.11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului libertatea de întrunire, dreptul la liberă asociere, dar și dreptul la liberă exprimare nu pot fi restrânse decât dacă ingerințele sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim de interes general, sunt proporționale cu scopul legitim urmărit.

In ceea ce privește primul criteriu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie să îndeplinească mai multe cerințe, printre care: să fie, clară, previzibilă, «trebuie să definească suficient de clar limitele marjei de apreciere acordate executivului, dar și modalitățile de exercitare, având în vedere scopul legitim al măsurii în discuție, pentru a oferi persoanei protecție adecvată împotriva arbitrarului.» (para.63 Jafarov și alții împotriva Azerbaijan). Art.5 alin.(2), lit.a din Legea 55/2020 este o normă generală de trimitere, care nu conține condiții clare și previzibile în care sunt premise sau restricționate adunările publice. Acestea sunt lăsate la aprecierea arbitrară a executivului, care reglementează condițiile de participare la adunările publice prin intermediul Hotărârilor de Guvern, substituindu-se, astfel, legiuitorului și încălcând principiul separației puterilor în stat. Prin urmare, pct.27 al Anexei III din cadrul Hotărârii de Guvern nr.636 din 9 iunie 2021 este ilegal și neconstituțional, încălcând pe de-o parte art. 30, art.39, raportat la art.53 din Constituție, respectiv art.10 și art.11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

In plus, « Curtea reiterează faptul că expresia «necesar într-o societate democratică » din articolul 10 para.2 sau 11 para.2 din Convenție implică faptul că ingerința corespunde unei “nevoi sociale presante” și, în special, că este proporțional cu scopul legitim urmărit. (…) Atunci când Curtea își desfășoară controlul, sarcina sa nu este de a înlocui propria opinie cu cea a autorităților naționale relevante, ci mai degrabă de a revizui, în conformitate cu articolul 10 sau 11 deciziile pe care acestea le-au luat. Asta nu înseamnă ca trebuie să se limiteze la a stabili dacă statul pârât și-a exercitat marja de apreciere în mod rezonabil, atent și cu bună credință ; trebuie să analizeze ingerința reclamată în lumina cazului și să stabilească, după ce a stabilit că a urmărit un « scop legitim », dacă a fost proporțională cu acest scop și dacă motivele aduse de autoritățile naționale pentru a justifica ingerința sunt « relevante și suficiente». (para.143 Kuderevicius și alții v. Lituaniei)

Având în vedere ca la data de 25 iunie 2021 incidența cumulată a cazurilor la nivelul Mun. București în ultimele 14 zile la mia de locuitori este de 0.06, iar la data de 5 iulie 2021 incidența este de 0.03, măsura limitării numărului de participanți la 100 de persoane în cazul adunărilor publice nu este o măsură proporțională sau necesară într-o societate democratică cu scopul legitim de prevenire a infecției cu virusul SARS-CoV-2. Această măsură pică testul proporționalității cu atât mai mult cu cât unele evenimente sunt permise acum indiferent de numărul de participanți, indiferent dacă acestea se desfășoară în spațiu închis sau deschis, pe când adunările publice se pot desfășura doar în spațiu deschis și sunt mai puțin susceptibile la a creea focare de infectare din acest motiv.

De asemenea, o eventuală hotărâre prin care organizatorii unui miting și/sau ai unei manifestații publice ar avea obligația de a verifica dacă participanții au fost vaccinați, dacă aceștia au efectuat un test PCR/antigen sau dacă au trecut prin boală ar fi o măsură disproporționată cu implicații majore în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal. O entitate privată, astfel cum este o organizație neguvernamentala, nu are măsurile tehnice și organizatorice pentru a identifica autenticitatea unor astfel de documente, pe de-o parte, iar pe de altă parte, nu are dreptul de verifica date personale cu caracter sensibil referitoare la starea de sănătate a unei persoane, având în vedere ca nu este o autoritate publica ce poate avea acces la astfel de informații.

Precizăm că în organizațiile societății civile susțin activ măsurile de prevenire și combatere a pandemiei cu virusul SARS-CoV-2. Și-au manifestat solidaritatea, au desfășurat programe de susținere comunitară pentru proprii beneficiari – cum ar fi: « Aici pentru comunitate », care a oferit sprijin alimentar în perioada stării de urgență persoanelor LGBTIQ+, implementat de Asociația Accept, au atras resurse financiare pentru a sprijini sistemul sanitar și populația, cum au făcut Fundațiile Comunitare care au strâns și au mobilizat resurse în valoare de peste 2,400,000 de euro de la declanșarea stării de urgență din care au cumpărat echipamente și aparatură medicală în 17 județe. Altele precum Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS care a oferit suport prin Centrul de Urgențe Sociale – un punct de contact și asistență pentru cetățeni și a mobilizat specialiștii pentru consiliere, au inițiat colecte de alimente, au mobilizat voluntari pentru asistență în comunitate sau în centrele de carantină. În plus, evenimentele de comunicare au fost realizate exclusiv în mediul virtual pe parcursul anului 2020, având în vedere absența vaccinului și ratele de incidență ridicate. Nu vom accepta însă ca manifestarea noastră să fie restricționată nejustificat și să ne fie limitat dreptul la liberă întrunire în mod discriminatoriu. Organizațiile societății civile doresc în continuare să sprijine autoritățile în vederea combaterii pandemiei COVID-19, promovăm campaniile de vaccinare și chiar la evenimentele publice sa facem un punct de vaccinare, spre exemplu la Pride Park, unul dintre evenimentele comunității LGBTIQ+.

În consecință, vă solicităm ca pe de-o parte să eliminați prevederile legale care limitează numărul de participanți la adunări publice la 100 de persoane, iar pe de altă parte să permiteți organizarea marșurilor societății civile, precum Marșul «Împreună pentru siguranța femeilor» sau Bucharest Pride fără a obliga organizatorii la verificarea statutului de vaccinare al participanților. Având în vedere faptul că accesul la alte drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, la exercitarea religiei, accesul la servicii etc., nu sunt îngrădite de obligativitatea vaccinării sau prezentarea unui test COVID, considerăm că îngrădirea diferențiată a dreptului la întrunite prin solicitarea verificării statutului de vaccinare este o măsură discriminatorie, oneroasă, disproporționată și neconformă cu protecția datelor cu caracter personal, datele privind starea de sănătate fiind date sensibile. Singurele măsuri legitime și proporționale sunt cele care se pot aplica unei mulțimi, anume obligativitatea măștii pentru participanți și distanțarea socială.

Cu deosebită considerație,

Asociația ACCEPT

ActiveWatch

Centrul FILIA

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice

Funky Citizens

FONSS- Federația Organizațiilor pentru Servicii Sociale

Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Rețeaua VIF)

Coaliția pentru egalitate de gen

Coaliția anti-discriminare

Declic

Fundația Agenția Împreună

Fundația Comunitară București

Greenpeace CEE Romania

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Centrul pentru Resurse Juridice

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR)

Asociația Transcena

Asociația Identity.Education – Identitate.Educație

Grupul de Inițiativă TransCore

Asociația PRIDE

Asociația Rise OUT

Asociația MozaiQ LGBT

[H]LGBTQ+UNITED BRAȘOV

GRADO – Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului

ARAS – Asociația Română Anti-SIDA

Fundația Sensiblu

Societatea de Analize Feministe AnA

Fundația Centrul Parteneriat pentru Egalitate

Asociația Femeilor Împotriva Violenței – Artemis

Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen, A.L.E.G.

Asociația FRONT

Asociația Anais

Centrul de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului (ACTEDO)

Asociația E-Romnja

Asociația Voci pentru Democrație și Justiție – VeDem Just

Institutul Est European pentru Sănătatea Reproducerii – IEESR

Centrul de Studii în Idei Politice (CeSIP)

Centrul de Mediere și Securitate Comunitară – CMSC

Asociația Plural

SPICC (Solidaritate, Participare, Incluziune, Comunicare, Cooperare)

Asociația Ema

Pas Alternativ

Asociația Femeilor Universitare

Asociatia „Business Profesional Women -Romania”

Asociația Viitor – Integritate – Succes (V.I.S)

Asociația Psihosfera Brașov

Asociația Szentkereszty Stephanie Egyesület

Asociația Sexul vs Barza

Asociația Casa Ioana

Asociația Quantic

Asociația Centrul pentru Educație și Drepturile Omului

Vocea Copiilor Abandonați

Consiliul Tinerilor Instituționalizați

Asociația „EU SUNT! TU?”.

Asociația NEOS

Societatea Independentă Română a Drepturilor Omului – SIRDO

Asociația ADO – artă pentru drepturile omului

Asociația Sens Pozitiv

Asociația Iele-Sânziene

Asociația A.R.T. Fusion

Reset

Girl Up Romania

COMMA

CADO-Centrul de Advocacy și Drepturile Omului

Fundația Națională pentru Tineret”, este comuncatul citat pe pagina GreenPeace România.

Deși cererea lor este legitimă, nu putem uita că anul trecut pe vremea asta, cu ocazia protestelor pentru Libertate, aceeași societate civilă era practic inexistentă în Piața Victoriei sau în alte locuri unde românii manifestau pentru a li se da înapoi drepturile confiscate sub pretextul pandemiei. Pe vremea aceea și în toate lunile stării de alertă până în iulie 2021, „societatea civilă” a tăcut mâlc, în timp ce presa aservită Guvernului îi ridiculiza pe manifestanții pentru Libertate și inducea ideea falsă că manifestările democratice pun în pericol sănătatea publică. Să vedem dacă aceleași idei vor mai fi valabile și în august 2021!

Va avea loc parada gay?

Via ActiveNews:

Peste 60 de organizații pestrițe soroșite cer dezlegare de măsurile anti-Covid pentru Paradele homosexulilor programate deja în mai multe orașe din România în luna august. Considerăm potrivită o aducere aminte din anii trecuți a unei opinii pertinente despre această manifestare exhibiționistă, semnată de Alianța Părinților din România:

Mai si iunie inseamna sezonul paradelor homosexuale in Europa, America si alte parti ale lumii. Din nou, strazile marilor orase din lume vor fi inundate de homosexuali si prietenii lor, presa va fi de partea lor, propaganda homosexuala va fi la inaltime, media va exagera numarul participantilor, ni se va spune ca homosexualii sunt victime ale discriminarii, si ca discriminarea si violenta impotriva homosexualilor sunt actiuni zilnice perpetuate de restul lumii. Grupuri de oameni imbracati in culori stridente vor scanda si cere „casatorii” intre persoane de acelasi sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii, de a dona sange, de a fi reprezentati in Parlament, in ierarhiile bisericesti, de a li se recunoaste „contributia” la societate, ori de a discrimina importiva celor care nu sunt de acord cu ei. Vor fi imbracati mai mult sau mai putin decent. Vor fi vulgari, mai mult sau mai putin. Vor fi obsceni, mai mult sau mai putin. Se vor saruta in strada. Vor tipa. Prin toate acestea, vor cauta sa transmita un mesaj al confidentei, veseliei si fericirii. Dar unul care insala, asa cum de fapt face intreaga masinarie propagandistica a homosexualilor.

Romania nu va face exceptie acestui ritual anual. Pe 20 mai e programat marsul homosexualitatii in Romania si media romana, ca de obicei, va promova marsul, va lamenta „discriminarea” impotriva homosexualilor, va arata fata „umana” a homosexualitatii, va promova agenda homosexualilor. Ne va acuza de homofobie, de ura fata de homosexuali, de ingustime de minte. Toate acestea, adica si parada si propaganda mediatica, pe banii Uniunii Europene, a unei Uniuni Europene pe moarte, care traieste, in prezent, de pe banii viitorilor ei copii si nepoti. Daca va mai avea copii ori nepoti. Caci avortul si homosexualitatea nu produc. Doar distrug. In acest context al „celebrarii” anormalitatii homosexuale, media romana va ignora cea mai trista realitate a vietii homosexualilor – sufletele lor goale.

Parada homosexualitatii de la Bucuresti a devenit un ritual anual. Asa cum de fapt a devenit si comentariul nostru anual care cauta sa atraga atentia, pe baza multor studii care parvin de-a lungul anului, asupra a trei aspecte nefaste ale homosexualitatii, a persoanelor care se identifica ca homosexuali, si a relatiilor dintre ei: boli, depresie si violenta domestica. Privind fiecare din aceste trei (3) subiecte vom prezenta citeva studii si carti recente care confirma ce afirmam.

Boli…

Anul trecut, The Center for Social Research in Health din Sydney, Australia, a publicat un studiu intitulat Gay Community Periodic Survey: Melbourne 2016 („Raportul periodic al comunitatii homosexuale: Melbourne 2016”). Concluziile lui reflecta raspunsurile a 2.886 de barbati homosexuali din Melbourne la un chestionar intocmit de sociologi si asistenti sociali. Scopul lui a fost sa determine practicile sexuale ale homosexualilor din Melbourne, folosirea drogurilor si incidenta infectiilor cu boli venerice, in special SIDA. Sondajul de opinie a fost efectuat intre 2012 si 2016.

Datele obtinute alarmeaza. Conform lor, 95% dintre respondenti erau tratati pentru infectie cu SIDA. Majoritatea acestor barbati sunt de origine anglo-saxona, bine educati, cu locuri de munca bune. 91% dintre ei s-au identificat ca fiind homosexuali si 5% bisexuali. 72% dintre ei au fost nascuti in Australia. Doar 30% dintre respondenti au declarat ca au un singur partener sexual (adica ca sunt monogami), 23% ca isi schimba partenerii sexuali ocazional, si 31% ca intretin relatii sexuale cu mai multi parteneri simultan. Homosexualii marturisesc ca isi gasesc partenerii prin internet, baruri homosexuale, calatorii in strainatate, saune, ori prin text telefonic.

Consumul de droguri e si el un aspect major al stilului de viata homosexual. Conform statisticilor, 32% dintre cei 2.886 de respondenti au declarat ca folosesc marijuana, 21% ecstasy, 20% viagra, 18% cocaina, 11% amfetamine si 10% metamfetamine. Consumul de droguri e mai mare la barbatii infectati cu SIDA. Consumul excesiv de alcool a fost un alt aspect al studiului, 36% dintre respondenti dezvaluind ca beau alcool de cel putin 4 ori pe saptamina.

Situatia e la fel de serioasa si precara si in Statele Unite unde, pe 25 aprilie, Center for Disease Control (Centrul pentru controlul bolilor) din SUA a emis raportul pe 2016. Populatia ne-heterosexuala masculina a SUA e pusa la 2% din populatie, dar ei constituie 55% din toate persoanele infectate cu SIDA in Statele Unite. Procentul persoanelor infectate creste cam cu 1% in fiecare an, Raportul CDC afirmind ca, daca tendintele actuale persista, 1 din 6 barbati homosexuali americani vor fi infectati cu SIDA pe parcursul vietii lor, adica 17%. La barbatii de culoare sansa de infectie cu SIDA va fi de 50%, iar la barbatii de origine hispanica de 25%. Cea mai redusa rata a infectiilor e la barbatii albi, cu un procent de 9%.

83% din numarul total de persoane nou infectate cu SIDA anual in SUA sunt barbati homosexuali. Procentul e mai ridicat la tinerii intre 13 si 24 de ani, 92% din noile infectii cu SIDA fiind adolescenti si tineri din aceasta categorie de varsta. Tragedia asta nu poate fi exagerata – e o mare pierdere sa fii infectat cu SIDA la o varsta atit de tinara, moartea prematura fiind aproape garantata pentru fiecare dintre ei. In total, aproape 700.000 de barbati sunt infectati cu SIDA in Statele Unite. In plus, Raportul CDC mentioneaza ca in jur de 15% dintre homosexualii infectati cu SIDA nu stiu efectiv ca sunt infectati.

…Violenta in cuplurile de homosexuali…

Adam M. Messinger e autorul recentei carti LGBTQ Intimate Partner Violence – Lessons for Policy, Practice and Research („Violenta domestica la persoanele LGBTQ”) Cartea pare a fi prima de acest gen, cel putin evaluata dupa anvergura ei. Messinger zice ca a studiat mii de baze de date, articole din reviste de specialitate si interviuri si a formulat citeva impresii majore privind violenta domestica la cuplurile homosexuale. Cartea lui cauta, in cuvintele autorului, sa spulbere citeva mituri privind viata cuplurilor homosexuale. Discutam trei dintre ele.

Primul mit e ca violenta intre homosexuali e rara. Messinger nu este de acord. Homosexualii se pling mai putin de violenta in viata de cuplu decit heterosexualii pentru ca vor sa dea o impresie a fericirii si implinirii personale in relatiile lor cu societatea. Mitul ca violenta la homosexuali e rara a fost spulberat de studiile de specialitate, adauga Messinger. („The myth that LGBTQ IPV is rare has been largely debunked by reaserch.”) (Pagina 5) Intre homosexuali, adauga Messinger, riscul violentei „is quite high”, adica „ridicat”. Studiile de specialitate reflecta ca „minoritatile sexuale si cei care traiesc in relatii homosexuale prezinta un risc mai ridicat de a suferi violenta domestica ori abuz sexual ori psihic” in comparatie cu persoanele heterosexuale ori persoanele care traiesc cu persoane de sex opus.

Messinger mentioneaza, bazat pe studii facute in America, ca o treime din barbatii homosexuali sunt abuzati fizic de partenerii lor, si 50% dintre femeile lesbiene de partenerele lor. Violenta intre homosexuali are de a face si cu modul specific prin care ei se raporteaza unii altora. De exemplu, barbatii mai masculini abuzeaza sexual si fizic barbatii feminini, iar lesbienele masculine pe femeile mai feminine. Barbatii efeminati, in special cei transgender, sunt priviti cu dispret de catre partenerii lor.

Al doilea mit discutat in cartea lui Messinger e ca violenta domestica la homosexuali e mai putin severa. (Pagina 8) Studiile lui Messinger spulbera si acest mit. Messinger dovedeste ca „this stereotype of LGBTQ IPV being less severe has indeed been proven by research to be a myth rather than reality” („acest stereotip ca violenta la persoanele LGBTQ e mai putin severa a fost dovedit ca fiind un mit nu o realitate„) (Pagina 9) Violenta si metodele violente intre homosexuali sunt mai vatamatoare si mai diverse decit la cuplurile heterosexuale. Simptomele violentei si consecintele lor sunt si ele mai grave. Santajul, dispretul, violenta fizica se manifesta mai des la homosexuali decit la heterosexuali. Un studiu canadian din 2013, mentionat de Messinger, arata ca homosexualii sunt expusi violentei fizice domestice de doua ori mai mult ca persoanele heterosexuale, au o sansa de 50% mai mare sa fie abuzati de alti homosexuali in public decit persoanele heterosexuale, iar persoanele transgender au o sansa de 4 ori mai mare sa fie abuzati verbal de partenerii lor decit persoanele heterosexuale. Studiile discutate in cartea lui Messinger sunt bine documentate pentru ca acestea, la rindul lor, sunt bazate pe date obtinue de la politie si autoritati. Iar o multime din aceste detalii privind viata de „familie” a homosexualilor parvin din procesele de divort ale homosexualilor „casatoriti” in tarile occidentale care au legalizat casatoriile unisex.

Al treilea mit pe care il discuta Messinger e ca societate ar fi responsabila pentru violenta homosexualilor. Messinger simpatizeaza cu homosexualii, dar dovedeste integritate intelectuala lasind studiile sa vorbeasca de la sine. Agreeaza, pina la un punct, ca stigmatizarea homosexualilor ar putea fi responsabila pentru violenta domestica a homosexualilor. Dar pe linga asta, zice el, violenta domestica la homosexuali e o problema sociala care are cauze unice, o dinamica proprie, si consecinte proprii. Important, cartea lui Messinger conchide deasemenea ca homofobia si transfobia sunt factori irelevanti privind cauzele violentei domestice la homosexuali. („LGBTQ IPV is a social problem that also has unique causes, dynamics, and outcomes. For example, homophobia and transphobia [are] factors largely irrelevant to HC IPV”) („Violenta domestica la persoanele LGBTQ e o problema sociala care are cauze, un dinamism si consecinte unice. De exemplu, homofobia si transfobia [sunt] factori mai in intregime irelevanti cind e vorba de violenta intre persoanele homosexuale”) (Pagina 11)

Primul capitol al cartii lui Messenger e disponibil online. El descrie punctele majore ale cartii, si, pe linga cele trei (3) mituri discutate de noi, discuta multe altele. Capitolul poate fi citit aici: https://content.ucpress.edu/chapters/12951.intro.pdf

…Depresie

Depresia, singuratatea, si izolarea sunt caracteristici dominante la homosexuali. Comentatorii intreaba de ce, avind in vedere ca homosexualilor li s-a permis sa se casatoreasca? Un comentariu recent punea discutia dintr-o perspectiva deosebit de relevanta, cu intrebarea „Gay „marriage” is legal. So why aren’t gays happy”. („Casatoriile homosexuale sunt legale. De ce atunci homosexualii nu sunt fericiti”?) Comentariul examineaza mai multe perspective privind viata homosexualilor facute de Michael Hobbs, el insusi homosexual, si alti comentatori pro-homosexuali care scriu pentru influenta publicatie americana online Huffington Post.

Conform lor, homosexualii americani sunt tot mai deprimati. „Barbatii homosexuali de orice varsta, scrie Hobbs, se sinucid la un ritm de doua pina la zece ori mai mare ca barbatii heterosexuali.” Si tot el adauga ca vietile homosexualilor nu pot fi descrise atlfel decit ca fiind mizerabile si ruinate. Incidenta bolilor cardiovasculare la homosexuali e mult mai ridicata ca la barbatii heterosexuali, la fel incidenta cancerului, a alergiilor, a celor care sufera de astma, consumul de droguri, infectii si alte boli. Homosexualii au mai putini prieteni, isi traiesc viata izolati in „gettourile homosexuale” („gay neighbourhoods”) si sunt mult mai dispretuitori unii fata de altii ca heterosexualii. Un tinar homosexual remarca ca se simte ca „o bucata de carne”. Multi cad in depresie de la o varsta tanara si raman asa. Sunt descurajati, traiesc fara speranta, si se gandesc ca viata nu are niciun rost pentru ei. Comentariul atentioneaza ca situatia precara a sanatatii si izolarea homosexualilor sunt la fel de acute si in tarile care au legalizat casatoriile homosexuale. Date statistice provenite din Suedia ori Olanda indica ca homosexualii sunt de trei ori mai susceptibili ca heterosexualii sa sufere de depresie si au sanse de pina la 10 ori mai mari sa se sinucida decit heterosexualii.

Concluzii

Oamenii de buna credinta intreaba, din perpsectiva acestor date statistice impotriva carora nimeni nu poate argumenta – si care se repeta de la an la an cu fiecare studiu nou- la ce foloseste elevarea homosexualitatii si a stilului de viata homosexual la rang de drepturi ale omului? De ce persoanelor care traiesc astfel de vieti sa li se acorde dreptul sa adopte copii? Pentru ca si copiii sa imbratiseze aceleasi moduri de comportament social si sexual? Ori sa se „casatoreasca”? Consecintele acestor comportamente asupra copiilor sunt deosebit de vatamatoare. Mintea si sufletul copiilor sunt intoxicate iar sexualitatea lor deformata. Stilul de viata homosexual nu e natural. Nu e nici normal nici natural pentru fiintele umane sa traiasca in depresie, izolate, abuzind droguri si alcool, traind o viata de violeta domestica de la an la an. Asta nu inseamna ca persoanele ne-homosexuale nu se implica in astfel de comportamente. Dar incidenta acestor comportamente toxice la homosexuali e cu mult mai ridicata, atit de mare, de fapt, incit sociologii si comentatorii se intreaba, de buna credinta, daca nu cumva exista ceva specific vietii homosexualilor si homosexualitatii care cauzeaza aceste manifestari in vietile lor. In alte cuvinte, poate homosexualitatea in sine sa fie cauza comportamentelor lor riscante? Cert e ca de la an la an studiile care tind sa dea raspuns afirmativ acestei ipoteze sunt tot mai numeroase si se va ajunge inevitabil la un punct cind cauzalitatea nu va mai putea fi negata.

Pe 20 mai nu e nimic de celebrat la Bucuresti. Pe 16 si 17 mai Parlamentul European a dedicat doua zile de discutii si programe pentru combaterea „homofobiei, a transfobiei si a bifobiei”. Programul acesta de indoctrinare e indreptat impotriva oamenilor de buna credinta care inca au curajul sa mentioneze deficientele din viata de cuplu a homosexualilor. E un program gresit. Nu ne amintim ca Parlamentul European sa fi organizat vreodata evenimente ori conferinte speciale care sa atraga atentia asupra lucrurilor discutate de noi azi.

Tacerea asta nu le face homosexualilor nicio favoare. Nici noua, si nici intregii societati europene. Ne indoim, de fapt, ca Parlamentul European o va face, deoarece el pare a fi complet izolat de realitate si de noi, cetatentii responsabili ai Uniunii.

Alianța Familiilor din România

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *