ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Câștigătorul Concursului ActiveNews de Sfintele Paști AVEM O ȚARĂ!, la categoria Eseu, este cititorul nostru Sorin Suciu, pe care îl felicităm! Premiul este asigurat de partenerii noștri de la Carte Ortodoxă și constă într-un bon valoric de 100 de lei cu care se pot procura lucrări din minunatele lor colecții. Câștigătorii Concursului de Fotografii și Desene de copii vor fi anunțați într-un articol separat. Iată Eseul domnului Sorin Suciu:
(până mai) Avem o Țară!
Primo
tempo
Deunăzi
mi-amintii de Gaddafi. Muammar Muhammad Abu Minyar al-Gaddafi. Și el
a avut o Țară. Țara lui. Libia. Acum Țara lui e țara nimănui.
Gaddafi a finanțat și campania prezidențială alu’ ăla dintre
noroaie (sárközi).
Ăla dintre noroaie, ca răsplată, a cerut voie de la fratelo ăl
baban… ca să mi’l omoare, că-i mai ortoman ș’are bani mai
mulți, investiți și prin țara țanțoșilor cocoș(e)i d’ai
clorhildei și colibanului. Gaddafi făcuse bani din petrolu’ din
subsolu’Țării lui, mătrășise ’talienii din Țara lui în țara lor, le
luase tainul corect, de stăpân la el acasă, companiilor petroliere
străine, mărise salariile libienilor jamahiriyeni de peste zece
ori, de câștigau mai bine ca franțujii și briții, la un moment
dat. Asta pe de o parte, că, pe de alta, aveau și rentă viageră
poporenii lui. Acuma, Gaddafi avea nevoie de bani ca să
construiască, în Țara lui, mari tancuri pentru depozitarea apei,
care va deveni aur, în curând, pare-se. Baiu-i că, de’și scotea
banii din țara cocoș(e)ilor și de prin alte țări, astea cam
dădeau de bocluc, oikonomicește vorovind. Ș’atunci… măre se
vorbiră și se sfătuiră cum să’i dea la cap. Așa că, după
ce’l primiră cu onoruri de stat la Élysée,
abia sculat din cortu’ntins în piața din față, cum nu se mai
întâmplase fr’odată prin părțile celea de lume „bună”,
păzit de-amazoanele-i vestale – păstrăvărese [1],Gaddafi
deveni dictator nefrecventabil. Câh! Câh! Băgară băieții mantra
democra(ca)ției atotbiruitoare, văcsuiră nește libieni în
prostocaliu și mi ți’l lichidară ca p’un câne, așa, mai
bărbat, fără niciun fel de remușcare. „Bussiness as usual”,
n’așa? (bine, că cu trebușoara asta se’mpușcară
singuri și’n celălalt picior, e altă poveste). Și bănuții
libienilor rămaseră acolo unde trebe, c’așa-i
în tenis. Acuma pe la ei îi război civil, de planuri se-alese
prafu’… sau nu. Că ideile circulă și planu-i dus mai departe
d’alde ăia cu porțile (gates-ii), care fac apă din căcat, la
propriu [2]. Acu’aflai că și din aer [3] (Psst! Băh, bilică! Să bei apă din buda
pe care crăpă, singur și decrepit, ăla de profețea despre
trecut, de se uda bâlbuță tot, tot, de admirație și sete‘telectoală).
Ata
ete! Vedeți, dacă n’avu și el o cămilă căreia… gura să
nu’i tacă… fr’o trei zile’ntruna! Sau poate avu? Cine știe?
Doar Ăl se sus știe. Fine del primo tempo.
Secondo
tempo.
Gadaffi
era pretin cu Ceaușescu Nicolae. Ceaușescu Nicolae avea Țara lui.
Țara mea. Țara noastră, a românilor, câți mai suntem. Țările
noastre, România și Libia, erau țări prietene. Inginerii noștri,
trimiși de Ceaușescu au fost decisivi în multe domenii ale
economiei libiene. În contul acelor lucrări, Libia avea nește
datorii de plătit României. După zavera din decembre, o delegație
de papagali se duseră, mări, se duseră… și la Gaddafi. Să
ceară fr’o patru’j de bulioane de parai îndărăt. Pentru
România, cică. Gaddafi îi primi, îi omeni și le spuse: „Canci
bani, bre! Io tratai cu Ceaușescu și Ceaușescu fu om cu mine. Io
fui om cu el. Voi îl omorârăți pe Ceaușescu, ca p’un câne
turbat, așa că n’am cum fi pretin cu voi. Marș d’acilea!”
Se’ntoarseră papagalii cu penele tuflite și raportară daravela
edecului înfrunzit odată cu gorbaciu. Edecu’ făcu ce făcu, o
băgă p’aia cu „nu ne vindem Țara”, p’ailaltă cu „noi
muncim, nu gândim”, scoase băieșii din șut-uri ca să planteze
panseluțe’n Bucureștii cu dor de primăvară și… Ei, na! Și?
Oploși pe lângă el lighioane numa’ una ș’una, pregătind
temeinic ogoru’ pentru lăcustele ce-așteptau hămesite la hotare.
Mai departe… Aiaiaiii! Of, of, măi, măi!
Da.
Veniră lăcustele, pustiiră ogoru’… da’ nu le-ajunse. Ne
topiră petrolu’ și gazu’ din pământ, ne tunseră codrii de
aramă, ne vândură curentu’ ieftin ca să’l cumpărăm scump,
tot de la ei, ca la alba neagra etc. ș.a.m.d. Cum o făcură? Cu
tembelizoru’… prostiră poporu’. Rezultatele se văd cu ochiu’
liber, ajunserăm la vorba lu’ ăla micu-alu’ Ceaușescu, care
zisese cu năduf: „Măh, voi nu sunteți în stare să vopsiți
măcar ce-a construit tata!” Și… îi închiseră și lui gura.
Cu pământ.
Da’
nu le-ajunse nici asta. Acu’, după ce vrură a ne’nțepa cu
dejecțiile creierilor lor de schizofrenici, vor a ne băga, pac, la
răzbel! Cică scăpăm dacă le dăm „gazele de șist”, că
pentru alea din Marea Neagră, singurul nostru vecin cinstit, ne pupă
pe portofel rușii, d’amu. Daravela cu gazele de șist e că ăsta
e minerit, deja. Pentru cunoscători treaba-i oablă. Nu gazu-i miza
ci… Surprize! Surprize! – că tot o reactivară pe zâna cea
schimonosită. Vă las să descoperiți voi despre ce-i vorba, că
doar îl aveți pe sân gugăl. Mai zic doar atât, ca să fac din
nou legătura cu Țara lu’ Gaddafi, exploatarea „gazelor de șist”
va otrăvi apa, și în România. Țara mea. Țara noastră, a celor
câțiva români care mai suntem p’acilea. Țara noastră care ar
putea alimenta cu apă toată ioropa, la o adică. Da’ se vrea ca
ioropa să fie alimentată cu gaz… „de șist”, din Țara
noastră. Gaz pe care’l vom cumpăra de la (hah)americanii ce’l
vor extrage și exporta pi pisti tăt, ca să scape ioropa de
dependența de gazu’ lu’ bau bau, balauru’ de Putin. Curat
gheșeft, frate rumâne, care vei face brl! brl! cu deștele pe
buzele’ți arse de sete. Fine del secondo tempo.
Terzo
tempo… Hmm! O mai fi terzo tempo? Pentru Țară. Pentru Țara
noastră, carevasăzică, pe care unii o vor a fi doar pământ [4].Vorba
lu’ Orwell, din ultimu’i interviu ecranizat de briți: „Nu
lăsați să se întâmple asta! Depinde doar de voi” [5].
Hristos…
va Învia! Mintenaș, chiar de bahahaii arahați iar
se’ncordeaz’ntr-a ne’mbotnița din nou, și de Paștele ista.
Doamne-ajută
românii… să se-ajute singuri, că doar nu le bagi Tu și’n
traistă!
[1] Omu’
l’o cetit pe Herbert, Frank, ce mai! Bravo lui!
[2] https://www.gatesnotes.com/Development/Omniprocessor-From-Poop-to-Potable
[4]
Chestiunea asta merită un eseu separat. Pentru diferența dintre
țărână și pământ, vezi etimologia celor două cuvinte și
frecvența lor în vorbirea actuală.
[5]
Orwell, George, în Wall to Wall Television, ”George Orwell – A
Life in Pictures”, documentar, UK, 2003.
About Post Author
