ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Luându-mă cu războiul din Ucraina, n-am mai scris de mult despre vaccinare, un subiect care, în decembrie sau ianuarie, era abordat aproape în fiecare știre. Introducând ieri tag-uri vacciniste într-o știre pentru prima dată după nu știu cât timp, tag-uri pe care altă dată le-aș fi băgat cu ochii închiși (pentru că repetiția e mama învățării), mi-am dat seama că viața publică și-a schimbat centrul de atenție ca din comutator. Că lăsăm în urmă o epocă de excitare mediatică și ni se deschide una nouă, poate la fel de îndelungată sau, cine știe?
Și mi-am pus întrebarea: când s-a mai întâmplat ca un subiect să țină atât de mult timp lumea cu privirile încordate? Păi, în cazul Caracal. Tema care a ținut mai bine de jumătate de an în 2019, cu știri zilnice și dezvăluiri la foc continuu. Pe toate ecranele și pe toate site-urile de presă. Aveam impresia pur și simplu că nu se va mai termina niciodată. Subiectul părea etern (recunoașteți, chiar și azi v-ați arunca să dați click pe orice titlu care vă promite o revelație din butoiul lui Dincă). Și nici măcar nu știam ce ne-așteaptă la doar câteva luni mai apoi, în fatidicul an 2020.
Și zic: oare nu a fost cazul Caracal o repetiție cu public pentru capacitatea mass-media de a întreține psihoza în massă? Parcă prea ușor și, în același timp profesionist, s-a trecut de la lupta contra clanurilor interlope (nu-i așa, cumpănașilor?) la lupta contra inamicului invizibil (nu-i așa, șoșocilor?) și, mai nou, la lupta contra dușmanului de la răsărit (nu-i așa, putiniștilor?).
Lăsând gluma deoparte, e un subiect de reflecție: ne-am lăsat antrenați în războaie care nu erau ale noastre având Tembelizorul drept comandant al acțiunii?
About Post Author
