ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
„I-ar sta bine lu’ Arafat cu o manta ca a lui Penes Curcanul, o cusma mare pe chelie, dar obligatoriu sa poarte masca ffp 3. Sigur este eficienta impotriva gloantelor rusesti.
Gheorghita cat e el de de colonel, sa fie copil de trupa sa-si ia suturi in cur de la toti caprarii.
Imbri, Jurma si Musta sa fie genisti si sa sape transee cu lopatica mica de infanterie. Lui Imbri poate sa-i dea un loc unde pamantul este mai inghetat si se sapa mai greu.
Madam Mahler poate sa „destreseze” soldatii pe acorduri de mandolina cantate de Sica.
Pe Superman il bagam la cercetare- recunoastere.
La antiaeriana Gadea cu Radu Tudor sunt experti.
Binenteles nu pot fi trimisi pe front decat dupa ce-si baga fiecare cate o duzina de vaccinuri. Acestea ii vor imuniza impotriva radiatiilor daca Putin da cu bombardeaua la Cernobil.
Comandant de pluton va fi Ciuca al nostru ( bine-ti sade musiu in costum de infanterist ! ), Ciuca va ” asigura ” plutonul, ca s-a cam rotunjit.
Si evident in fruntea ostilor va fi Her Klaus. Ochelari de soare are, jaca de piele are, manusi la fel.
Cand o vedea rusnacul trupa de comando made in RO, lasa tancurile si fuge cat l-or tine picioarele, pana hat in Siberia.
Unde ne sunt bărbații?
„Eu. Azi. Pe stradă. 80% din oameni poartă chiloții pe față.
În Mega. Lumea își pune cârpa la bot înainte să intre. Absolut incredibil.
Paznicul, către mine: „Vă rog să vă puneți masca.”
„Să mori tu,” zic. „Mai citește presa, gigi, și păzește rafturile alea să nu fure clienții napolitane.”
„Vă rog să vă puneți masca sau părăsiți magazinul.”
„Poate vrei să ajungi în frigiderul cu pește, să te cumpere lumea pe bucăți, băi, țărane?” zic. „Gura și marș d-aici.”
Câteva detalii: am mai avut, în trecut, altercații aproape violente uneori cu naziștii de la Mega de pe Ion Mihalache. Mă cunosc, îi cunosc. Ce e culmea e altceva: de fiecare dată când am avut discuțiile respective, CLIENȚII LE-AU LUAT APĂRAREA. Nu și acum, că eram deja pus pe deranj major și s-or fi gândit moluștele alea că pleacă acasă cu punga îndesată-n știți voi unde, la întuneric.
Ideea e aceeași din comentariul precedent: NU AM CÂȘTIGAT NIMIC. Oamenii sunt, pur și simplu, hipnotizați, condiționați, îndoctrinați. Am văzut tineri, în jur de 30 de ani, cu cârpa pe bot, pe stradă. Îmi venea să le dau o palmă de să se ducă treizeci de metri târâș. Asta e generația de-acum. Flască, fără vlagă, cu mintea făcută zdrențe, cu apă în rucsăcel, pe troti și epilați pe gleznuțe. Și cu barbă. Să pară bărbați. Să pară duri. De fapt, niște cârpe la fel de moi ca alea pe care le poartă pe gurițele roșii, neatinse de pumn. Ăsta e viitorul, oameni buni. Degeaba ne luptăm. Locul nostru, al celor care știu ce-i aia să înduri și să te opui, se îngustează în fiecare zi.
Cei în vârstă, 70 sau 80, poartă mască. Îi înțeleg. Sunt de înțeles. Le e teamă. La vârsta lor, o răceală poate fi fatală, de multe ori.
Dar CEILALȚI! „Generația tânără”, „viitorul țării”, nimic altceva decât gândăcei speriați de propria impotență și existență, speriați că le pică semnalul la aifon, speriați că rămân fără apiță în sticluță în mijlocul orașului, speriați că, dacă ies cu o femeie, nu știu ce-au de făcut, speriați că nu pot pupa suficient de bine și-i dă corporația afară, speriați de propria identitate, speriați de apa de la robinet, de praf, de tutun, de unghii murdare, de cheia de paișpe și de fasung, speriați de Putin, speriați de ei înșiși, speriați de viață.
Îi văd pe stradă și-mi vine să urlu de frustrare. Ăștia nu sunt BĂRBAȚI! „Ca orice bărbat, vreau ca tenul meu să arate perfect,” spune o reclamă la nenorocitul ăla de televizor. POFTIM?? Ca orice CE??
Când e cald afară, merg la o terasă de lângă mine să beau bere. Majoritatea celor de la mese sunt trecuți de 50, deșce bătrâne și bețive, care-și diluează amarul în vodcă sau bere sau ce-o mai fi în paharele alea. Și fac politică, politica aia de cârciumă, cu cocoloașe de pâine mutate strategic pe pătrățelele alb-roșii ale feței de masă. Și le citești în priviri necazul, nostalgia și frustrările. Mai vine câte-un Gretuț pe troti sau pe bici, cu păsă după el, ia o apă sau o cola și dispare ca luat de vânt. Știe că nu se potrivește în peisaj. Lumea se schimbă. Noi, ăia trecuți deja prin mizeria comunistă, nu. Noi suntem „obsolete”, cum se spune. „Expandable”. În plus, adică. Lumea e a lor de-acum, a Gretuțelor și Gretuților, „epilați pe țurloaie”, cum bine spunea Boanchiș, o lume în care calul alb al eroului a fost înlocuit de troti, iar brațul de fier de gurița aia cu buzițe roșii de sub barbă, care zbiară „chem poliția!!!” când te uiți urât la ei. Fumează joint-uri și au senzația că sunt eroi. Trag pe nas și au senzația că sunt „în trend”. Ling timbre cu acid și au senzația că Lumea le stă la picioare. Credeți-mă, așa e. I-am văzut. Am lucrat cu ei. Îi știu. Nu l-aș angaja la mine pe unul de-ăsta nici să care gunoiul afară din birou. Nu poate. Îl scapă. După aia plânge. Sau cheamă un coleg să-l ajute. Sau un coleg cu fustă. Sau o colegă. Nu contează. Lumea e a lor, oameni buni. Noi suntem, de-acum, anacronisme, relicve ale unui trecut încețoșat și de ne-nțeles pentru creierașele alea cu mască pe neuroni.
Soluția? Stagiul militar obligatoriu. Doi ani. Doi ani în care să învețe că durerea poate fi plăcută, doi ani în care să-și spele chiloții și șosetele, doi ani în care să-nvețe că a fi bărbat nu-nseamnă să ai barbă.
About Post Author
