man Model National Știri

20 ianuarie 2022: Se împlinesc 13 ani de la înmormântarea poetului basarabean Grigore Vieru (14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009). Vlad Pârău: Celor ce vin din urmă – SĂ TREACĂ DÂNȘII PRUTUL !

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!

Pe 18 ianuarie 2022 s-au împlinit 13 ani de la moartea într-un accident rutier suspect a poetului Grigore Vieru, un mare patriot român și idealist unionist din Republica Moldova. Autor de poezii în care portretiza în cuvinte simple dar puternice Mama, dragostea de țară și de Limba Română, Vieru este și un autor de literatură pentru copii și unul dintre cei mai traduși scriitori români de dincolo de Prut, atât dinainte cât și de după destrămarea Uniunii Sovietice. În 1988 el a primit în cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii, Diploma de Onoare Andersen, iar post-mortem a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce. După ce a fost implicat într-un accident rutier în noaptea de 15 spre 16 ianuarie când se întorcea de la o manifestare culturală dedicată în sudul Republicii lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru a murit două zile mai târziu în spital la Chișinău și fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 în cimitirul de pe strada Armenească din capitala basarabeană, potrivit Jurnal.md
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935 în satul Pererâta, fostul județ Hotin din Regatul României, într-o familie de plugari români. A absolvit școala de șapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat școala medie din orășelul Lipcani, pe care a finalizat-o în anul 1953, potrivit Unimedia.md

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul spre Iași în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină, potrivit WikiPedia

În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, pe drumul de întoarcere de la un concert omagial consacrat poetului Mihai Eminescu la Cahul, în sudul republicii, autoturismul în care se afla Grigore Vieru s-a izbit violent de suportul unui panou publicitar plasat în mijlocul șoselei, în regiunea comunei Dănceni, raionul Ialoveni. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, care a scăpat cu viață. Grigore Vieru este transportat și internat în stare critică la Spitalul de Urgență din Chișinău, unde decedează pe 18 ianuarie. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 în cimitirul de pe strada Armenească din capitală.

Îl puteți (re)descoperi pe Grigore Vieru citindu-i poeziile pe pagina web Poeții-noștri.ro
ZiarulNațional.md vă pune la dispoziție câteva citate lăsate moștenire de poetul basarabean:
Iubirea

Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață.

Poate că, într-adevăr, ochii femeii iubite sunt marginea lumii.

Ochii îs doi și-s triști, d-apoi inima, singură?!

Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii.

Țara

Degeaba a venit libertatea, dacă frații nu se cunosc între ei.

Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată.

Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.

Cine nu și-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.

Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o învețe și rusul.

E bine să învețe un popor de la altul, însă nu e bine să învețe un popor pe altul.

Mama

Mama este începutul tuturor începuturilor.

De ce mai suflu dimineața în promoroaca geamului, dacă nu se mai văd prin zăpadă urmele mamei?!

Aș vrea să-mi trăiesc din nou viața, dar numai pentru a o vedea pe mama.

Sunt trei ființe pe care nu te poți supăra: Dumnezeu, mama și moartea.

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viață trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Redactorul ActiveNews Vlad Pârău, care îl întâlnise pe poetul Grigore Vieru la 1 Decembrie 2008 în Alba Iulia cu ocazia participării sale la împlinirea a 90 de ani de la Marea Unire, a compus în ianuarie 2009 un poem în memoria marelui scriitor român, a cărui plecare atât de grabnică și neașteptată l-a marcat profund: 

La moartea lui Grigore Vieru

Pe dealurile cu dor ale Țării Ștefane

Unde cresc nucii cu roade fermecate

Un Copil prefăcea țărâna în icoane

Și în joc aduna cuvintele toate.

Cu-o bucată de cretă pe-asfaltul tăcut

El țesea basme cum nu s-au mai povestit.

Dar într-o zi cât viața, Copilul a crescut

Și, pentru prima oară, poetul a murit.

Ca mâine îl vezi iarăși, un mândru Făt-Frumos

Cu fruntea visătoare și bucle crețe-n păr;

O clipă către tine privirea și-a întors –

Un curcubeu de lacrimi scăldate-n adevăr.

Din ele-și scrie versul cel sărat

Pe pagini ca oceanul nesfârșit.

Dar într-o zi un țărm s-a arătat

Și pentru-a doua oară poetul a murit.

Acum îl vezi om mare, iar pe umerii săi

Cea lună și cel soare atârnă și îl dor.

Pe frunte are cute brăzdate-n mii de căi,

Grumazul și-l încinge cu-un mândru tricolor.

În ființa lui se luptă și zbucium și suspin,

El e un Prut învolburat, un foc mocnit.

Dar iată, poduri strâmbe prefac floarea în spin

Și pentru-a treia oară poetul a murit.

Trecut-au anii. Omul se-ntoarce în Copil

Și parcă-i și mai cald, mai sincer, mai frumos.

Bătrânul azi zâmbește, iar versul lui umil

Încolțește-n inimi, crește ca stejarul cel vânjos.

Și parcă prea puțin ori prea destul

Cuvântul frământat s-a limpezit;

Din Alba-Iulia și până la Cahul

Versul în cântec s-a desăvârșit.

Și se întoarce tandru-n infinit,

Căci azi poetul nostru a murit.

Azi, rând pe rând, Mama, Limba Română,

Copilăria, Țara, Neamul și Dragostea fierbinte

Vin să îmbrățișeze-o mână de țărână

Ce și-a clădit viața pe-o samă de cuvinte.

Regăsind simplitatea firului de iarbă,

Poetul azi din țărnă remodelează ceru’;

Lumina se apleacă, vrând parcă să-l absoarbă

Spre viile din Rai pe cel ce-a fost Vieru.

Și-ncet, pășind în pacea Împărăției Sfinte,

Poetul mai privește înc-o dată trecutul:

Ajuns-am azi în Cosmos, dar am o rugăminte

Celor ce vin din urmă – SĂ TREACĂ DÂNȘII PRUTUL !

Vlad Pârău, ianuarie 2009.

About Post Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *