Life Lifestyle National Natural Neamul românesc Technology

Dana Gîrbovan: Libertatea e tot mai puțin prețuită și dată la schimb pentru o iluzorie siguranță

Președintele Curții de Apel Cluj, Dana Gîrbovan, susține de 1 decembrie că libertatea nu supraviețuiește în frică, oricât de multe justificări s-ar aduce. Gîrbovan face apel la cei care au realizat marele moment de la 1918 și le cere românilor să rămână uniți, deoarece doar așa o să putem „supraviețui ca natiune”.

„La 1 decembrie 1918 dorința de libertate a învins frica

În fiecare an, de 1 Decembrie, vă invit sa priviți în urmă la ziua Marii Uniri, pentru a înțelege că moștenirea ce ni s-a dat este spre păstrare pentru generațiile viitoare. Unirea nu este un dar dat unui copil răsfățat, de care ne putem plictisi, ci o jertfă, rod a sute de ani de luptă și a mult sânge vărsat, o obligație de care suntem ținuți pentru copii noștri.

Anul trecut, pe 1 decembrie 2020, spuneam că: „Anul acesta sărbătorim Unirea în pandemie, cu fețele acoperite, întunecate de frică. Nu pandemia, însă, ne-a furat spiritul Marii Uniri. Spiritul Marii Uniri s-a pierdut în fiecare zi în care am refuzat să cunoaștem istoria, să învățam din ea și să recunoaștem semnele pierderii libertății.”

De atunci a trecut un an, dezbinarea și ura au crescut, libertatea e tot mai puțin prețuită și dată la schimb pentru o iluzorie siguranță.

În 2021, romanii întâmpină Unirea cu garduri, cu dezbinare, cu teamă și ură.

În 1918, Unirea romanilor s-a săvârșit în contextul pandemiei gripei spaniole, aflată în plină expansiune, pandemie ce a lăsat în urmă milioane de morți”, a spus Dana Gîrbovan.

Am stat sa ma gândesc de ce atunci nu le-a fost frică, de ce s-au adunat peste 100.000 de români, în astfel de condiții, la Alba Iulia? Greu de crezut ca nu cunoșteau pericolul la care se expuneau, gripa spaniola bântuind peste tot.

Răspunsul e însă simplu: Unirea însăsi era rezultatul sacrificiului multor generații, a sutelor de mii de romani ce muriseră deja pe câmpuri de luptă sau în temniți pentru libertate și unire.

Iuliu Maniu și-a început cuvântarea aducându-le omagiu: „(…) trebuie întâi să ne închinăm cu smerenie în fața acelora care au făcut să putem străbate întunerecul întărit de veacuri și să ne plecăm genunchii în fața sutelor de mii de frați vitregi, care prin suferințele lor îngrozitoare au despicat norii grei, ce închideau dinaintea noastră razele luminei”.

Dorul de libertate și dorința de unire, visul de veacuri al românilor, au făcut ca frica de boală și de moarte să nu mai conteze. Jerfa adusă și idealul era mult prea mare, trecea dincolo de individ și de momentul acela în timp.

Exemplul octogenarului Gheorghe Pop de Basesti a fost perceput la acea vreme ca unul eroic. El a ajuns în Alba Iulia în 30 noiembrie, „dar oboseala drumului l-a doborat la pat. Cu toată febra ce-l muncea, el s-a ridicat, a venit să prezideze Adunarea Nationala și să-i binecuvanteze rostul fericit”.

Azi ar fi fost probabil huiduit, ocărât și acuzat, așa cum a fost seniorul Coposu la Alba Iulia.

Vă invit să îi citiți discursul, să întelegeți sacrificiul lui și sa ii cinstiți exemplu.

Gheorghe Pop de Basesti a fost întreaga lui viață un luptător pentru libertate, a fost condamnat în procesul Memorandiștilor și a fost cel care, în ciuda vârstei înaintate și a bolii, a deschis Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

„Prea iubiții mei! Onorată adunare a tuturor Românilor din Transilvania, Ungaria, și Banat!

Națiunea Română la toate evenimentele mari istorice, în trecut și astfel și astăzi, s-a adunat pentru a decide asupra sorții sale.

În 1848, marele an al sguduirilor și prefacerilor sociale și al scuturării lanțurilor purtate de veacuri, neamul nostru s-a adunat pe Câmpul Libertății de lângă Blaj, ca să-și frângă cătușile iobăgiei.

Acolo, printr-o supraomenească încordare, acest neam a frânt cătușile cari îl țineau legat de glia oligarhilor străini.

Smuls din robia trupească a iobăgiei, poporul românesc din Ardeal și Ungaria a fost silit să continue a trăi într-o nouă iobăgie, cu mult mai dureroasă și mai umilitoare: iobăgia sufletească.

Dușmanii seculari, cari ne-au ținut veacuri de-a-rândul în lanțuri fizice, ne-au ținut, până ieri, înlănțuiți sufletește, înăbușind cu brutalitate toate manifestările sufletului românesc dornic de libertate și cultură națională.

Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le sdrobim astăzi, în această mare adunare națională, a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania, aci, pe pământul stropit cu sângele martirilor Horea și Cloșca.

Vrem să sdrobim lanțurile robiei noastre sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit Stat Românesc.

Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească armonie să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare.

Dumnezeu să binecuvânteze sfatul nostru și lucrările noastre!

Salutându-vă cu toată căldura inimei mele, declar Adunarea națională a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania deschisă.”

https://www.radioresita.ro/…/documente-ale-marii-uniri…

Lanțurile robiei sufletești par să reînvie pe zi ce trece, pentru că libertatea nu supraviețuiește în frică, oricât de multe justificări s-ar aduce.

Vă invit, dragi romani, de ziua noastră să privim în urmă și să ne găsim modele demne de urmat. Să ne găsim resorturi să înfrângem frica, să ne regăsim rațiunea, demnitatea și înțelegerea pentru cel de lângă noi.

Să fim uniți, liberi și demni, pentru a putea supraviețui ca natiune.

La mulți ani, România! La mulți ani, români!”, a spus Dana Gîrbovan, pe pagina ei de Facebook.

Citiți și: Glasul generației României Mari: Puneți piciorul în prag! Parlamentul trebuia să fie al nostru, dar NU AȚI IEȘIT LA VOT! Nu prin mitinguri, cu oameni puțini!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.