27 septembrie: 49 de ani de la moartea Mariei Lătărețu, poate cea mai mare cântăreață de folclor oltenesc

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.

Pe 27 septembrie 1972, în comuna Românești din Județul Botoșani a murit Maria Lătărețu, una din cele mai mari cântărețe de muzică populară românească. Avea 61 de ani.

Maria Lătărețu s-a născut pe 7 noiembrie 1911 în comuna Bălcești din Județul Gorj. Cântând în sat încă de foarte tânără, Maria Lătărețu a fost descoperită de marele folclorist Constantin Brăiloiu, care remarcând uriașul talent nativ al oltencei, a invitat-o la București pentru a înregistra. Primele înregistrări ale Mariei au fost efectuate în 1937, pe cilindri de fonograf. Pe 29 august 1937 a cântat, pentru prima oară, la Radio București.

Maria Lătărețu a avut un repertoriu de aproximativ 1000 de cântece autentice românești, dintre care 104 creație personală. Una din cele mai puternice melodii interpretate de artista gorjeană, „Lie Ciocârlie”, a fost considerată inspirată din drama personală a Mariei, care a pierdut cinci din cei șase copii pe care i-a născut.

Un alt mare artist al României, Johnny Răducanu, mărturisea în trecut, Formulei As : „Am cunoscut-o mai bine pe Maria Lătărețu prin anii ’50, într-un turneu, pe care „crema” artiștilor îl făcea prin țară, cu un tren pus special la dispoziție de Căile Ferate. Ea era o „țărancă-aristocrată”, adică se purta ca o regină. Ca și Zaharia Stancu: țăran-țăran, dar parcă era un lord! Avea un zâmbet cuceritor, un zâmbet firesc, neprofesional, venit din sufletul ei mare și bun. Era timidă, modestă și foarte politicoasă.

Ce m-a impresionat cel mai tare la coana mare Lătăreața era credința ei. Întâlnirea cu ea a fost o clipă a adevărului de la Dumnezeu, care mi s-a arătat ca într-o revelație. Să vedeți cum: la primul spectacol, după ce am ieșit din scenă, înainte de a începe partea de folclor, am văzut în spatele scenei o femeie îngenunchiată, cu capul plecat, șoptind ceva, cu mâinile împreunate a rugăciune, iar pe un scaun în fața ei, o icoană și o lumânare aprinsă într-un păhărel, în chip de candelă.

Am trecut pe lângă ea fără să o deranjez, pentru că nu se deranjează un om care face așa ceva. Era Maria Lătărețu. Înainte de a intra în scenă – întotdeauna, dar întotdeauna! – ea își aprindea candela, îngenunchia și își făcea rugăciunile. Ca să atingi unde a atins ea cântecul, trebuie să fii undeva deasupra, mult deasupra spiritului obișnuit. Maria Lătărețu era în folclorul românesc Ella Fitzgerald a României! Știi, m-a impresionat teribil mărturisirea ei directă, sinceră, și am realizat, în clipa aceea, că un artist adevărat are această comunicare cu Dumnezeu, știe că numai de la El vine impulsul acela sublim, dăruirea aceea neomenească pe scenă, puterea de a rezista, fizic, la o asemenea descătușare de energie. Pentru că este, pe scenă, atunci când cânți oamenilor, ceva ca… fulgerul și trăznetul. Când cânta ea, simțeai pentru ce trăiești tu! Era așa de frumoasă!”.

Deși legenda spune că interpreta a murit în timp ce cânta pe scena Căminului Cultural al comunei Românești, județul Botoșani, melodia „Vă las cântecele mele”, în realitate nu a fost așa. Un documentar realizat în 2010 de jurnalistul Viorel Ilișoi arăta că artista a încheiat spectacolul, ducându-se în camera de oaspeți a căminului. Acolo a fost descoperită de o altă interpretă, Laura Lavric.

Certificatul constatator a precizat cauza morții: hipertensiune arterială ASC. Nora artistei, Ioana Lătărețu, spune că marea gorjeancă și-a presimțit moartea, visând-o pe Sfânta Parascheva: „A fost și din cauza oboselii, și a stresului… Viața sa a fost un lung șir de tragedii, iar ultima dintre ele a fost moartea soțului său. Eu o găseam de foarte multe ori plângând… și repede își ștergea lacrimile ca să nu o văd eu. A avut presentimentul morții… Cu o lună și ceva înainte de a muri a adus o maramă de la Tismana… Asta e marama de moarte, a zis… Mi-a și zis: să nu mi-o înfășori pe cap, să mă strâng cu ea de gât pe lumea cealaltă, să mi-o așezi în lungul tronului, că așa zic oltenii la sicriu… Și să nu-mi pui pantofii de scenă, că ăia mă strâng. Cu exact o lună înainte de a muri, a visat-o pe Sfânta Parascheva. I-a zis în vis că a venit să o ia. Și mămica s-a rugat: mai lasă-mă o lună măcar, că am nepoțelul mic, trebuie să intre la liceu… Și Sfânta Parascheva i-a zis: Marie, pentru rugăciunile și pentru credința ta, te mai las o lună. Și exact după o lună a murit. Uitați ce presentimente a putut să aibă!”.