ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Totul a început cu „stați o săptămână în case”, pentru a da posibilitatea sistemului medical să nu sucombe. Apoi ni s-a zis „stați o lună”, care trebuia să expire în Joia Mare. Încă din 16 martie 2020, am mirosit că „ăștia” nu ne țin o lună pe tușă ca să ne dea drumul de Paști, ci vor să ne ia și Paștile. Lumea zicea „n-are cum, frate! E doar o chestie de moment”. Ei bine, a ieșit Iohannis cu verbele lui preferate, „se impune” și „fiți responsabili” și ne-a mai dat o lună de arest la domiciliu, totul cu promisiunea „mai bine să răbdați acum și să fiți liberi la vară”. După ce-au trecut și astea, a transformat starea de urgență în stare de alertă, a instituit obligativitatea măștilor și ne-a mințit că „nu se pot da înapoi toate libertățile deodată, ci etapizat, putând fi și luate înapoi în caz de recidivă”. Noi ne-am bucurat ca proștii că putem măcar ieși din case, am purtat masca de ochii „organului” și, o lună mai târziu, ne-am trezit cu PRELUNGIREA stării de alertă cu „maximum 30 de zile” (remember, Ciolacu?). A trecut și asta și, la a doua prelungire, surpriză: am constatat că se poate prelungi din nou oricând, doar prin hotărâre de guvern, fără votul parlamentului. Regimul Orbannis se trezise cu un dozator de stări de alertă. Pentru supliment, apăsați pe buton – butonul pixului premierului, omul lui Iohannis.
A urmat legea carantinării (remember, Ciolacu?), prin care orice om cu un test pozitiv trebuia internat cu forța, chiar dacă nu avea simptome (apăruse, între timp, definiția „asimptomaticului”, adică a bolnavului nedovedit, care se încăpățâna să pară sănătos deși sistemul îl bănuia că e un releu de transmisie a virușilor). Nu ne-am agitat noi prea mult, era deja vară și toată lumea se gândea numai la concedii. Dar abia ajunși în destinațiile visate, era suficient să deschidem telefonul ca să vedem cum presa miluită băga, zi de zi, în iulie și august, cărbuni sub cazanul știrilor alarmiste despre gripa mortală. Cu cât au mai crescut numărul de cazuri, ce se va întâmpla la toamnă, ne vor băga ăștia iar în case din 15 septembrie? Erau jurnaliste care făceau pe polițistul rău, punând întrebarea asta oricărui decident politic sau epidemiologic care, pe moment, trebuia să pară polițistul cel bun, care să spună: deocamdată nu e nevoie, dar dacă situația o va impune… Și, uite așa, după nici 2-3 luni, au început să ia înapoi din libertățile date cu țârâita: închideau restaurantele abia deschise de câteva săptămâni, interziceau adunările publice,… până când au impus, culmea aberației, purtarea măștii în aer liber – indiferent de context și de distanțare -, orele de intrat în casă și declarațiile pe proprie răspundere. Cu o mică pauză, duminica alegerilor locale, când nici virus n-a mai fost, nici distanțare nu s-a mai impus, iar oamenii puteau să se înghesuie ca sardinele atât la secțiile de vot, cât și după aceea, în piață – totul pentru a se alege un Fritz la Timișoara, o Clotilda-mână-lungă la București și un „Alien” Coliban la Brașov.
Apoi, din nou la coteț! Cu o nouă culme a abominației în octombrie-noiembrie, când s-a decis închiderea piețelor țărănești acoperite (nu și a celor de supermarket) și mutarea „sanitară” a comercianților afară, pe asfalt, în frigul „tonic” al începutului de iarnă. Măsură care s-a retras, strategic, cu doar o săptămână înaintea alegerilor parlamentare – bate șaua să priceapă prostul! O nouă dovadă de aroganță, la votare s-a putut merge în libertate, dar la Ziua Națională s-a stat acasă – Alba-Iulia și-a văzut carantina zonală reînnoită la 5 dimineața, iar Bucureștiul l-a văzut pe Iohannis cu Arcul „lui” de Triumf și ZERO participanți din popor. În fine, toate semnalele arătau că și Crăciunul anului 2020 va fi în lockdown ca și Paștile, însă zdrobitoarea înfrângere a PNL, care de-abia a mai putut guverna aliindu-se cu toată oastea de strânsură disponibilă, a făcut sistemul să nu mai apese pedala restricțiilor samavolnice pentru că risca să i se-ntoarcă prin talpă în bărbie. Unde mai pui că se prefigura și venirea vaccinului „salvator” în a treia zi de Crăciun, iar oamenii trebuiau să simtă un oarecare „wind of change” adus de promisiunea „mântuirii”.
Și de la sosirea vaccinului încoace putem spune că minciuna a atins un nou nivel. „Nu va fi obligatoriu”, s-a susținut pe toate canalele. Pe platforma de vaccinare, unde naivii sau profesioniștii anumitor bresle își făceau programare, obligativitatea vaccinării era catalogată drept „fake news”. Apoi n-a mai fost nevoie de programare, s-a trecut la vaccinarea pentru toți. Încă neobligatorie, dar deja la instituțiile bugetare se făceau liste cu fiecare angajat și ce opțiune are, fiind luați la „informare” om cu om și amenințați să se treacă pe listă. Totuși, unii nu s-au trecut. „E nevoie de și mai multă informare”, au început să strigă bocitoarele. Și ne-au „informat” doar cu reclame, unde totul era „superb”, „eficient” și „sigur”, iar reacțiile adverse nu existau nici chiar la pacienții care se știau cu alergii și alte impedimente la vaccinare. „Ce conține vaccinul?” – libertate, posibilitatea de a călători, revenirea printre oameni.
Ei, de-aici a început să se simtă condiționarea ca o lamă de cuțit. Vrei libertate? Vrei să te întorci la normalitate? Vrei să-ți vezi rudele de peste hotare sau să muncești în Spania? Atunci, vaccinează-te! Păi cum, doar nu este obligatoriu! Ei bine, nu este, dar în caz contrar, libertatea devine neobligatorie. A apărut constrângerea! Totul a culminat cu votarea, în chiar săptămâna patimilor, a pașapoartelor de vaccinare de către Parlamentul „european”. Prin ele, vaccinul va „facilita” (a se citi: restricționa pentru toți și acorda numai unora) circulația între state. Dar, știți ce? Nici în ceasul acesta nu este obligatoriu, pentru că poți să alegi varianta testării (scumpă și valabilă doar 1-3 zile). În continuare s-a menținut o constrângere, de data asta economică: vaccinează-te ca să nu dai bani pe teste. Și a dispărut ceva ce nimeni nu a sesizat: libertatea pentru oricine nu vrea să aibă de a face cu regimul Covidian. Dacă nu ai stat în carantină sau spital bolnav de Covid, dacă nu ai făcut testul sau vaccinul Covid, pe scurt, dacă ești un om obișnuit, care n-a intrat în hora Covid, DAR SĂNĂTOS DE ALTFEL, tu nu mai ai drepturi în societate.
S-a spus că, totuși, pașaportul de vaccinare e doar pentru cei care vor să meargă peste hotare. Poate omul trăi liber și în țara lui, nu-i așa? Ei bine, n-au trecut câteva săptămâni și „criteriile” introduse de pașaportul „sanitar” au început să fie implementate cu zel de privați, dar și prin ordin de stat, pe plan local: la noi în țară, la noi în localitate. CEL MAI GRAV, PENTRU SITUAȚII SOCIALE ÎN AER LIBER, UNDE NU EXISTĂ RISCUL CONTAMINĂRII, fapt recunoscut prin tardiva „indulgență” dată de Iohannis de a nu mai purta mască pe stradă. Dar imediat s-a impus dovedirea statutului sanitar, adică pașaportizarea, pentru a participa la concerte, la talciocuri, ba chiar și la festivitatea de premiere/absolvire, deși desfășurate în aer liber.
Adepții sistemului vor spune: nu e obligatoriu să te vaccinezi, mergi și fă-ți testul. Dar mai contează care sunt portițele de abordare a unei situații sociale, atât timp cât singura opțiune e legitimația covidiană?
Știam că nici asta nu va ține mult. Au apărut imediat câțiva zeloși „mai catolici decât papa”, care au forțat nota, neacordând libertăți decât vaccinaților, nu și testaților sau vindecaților. Malta a încercat să condiționeze intrarea pe teritoriul ei exclusiv de vaccin, deși este membră UE și a acceptat cele 3 condiții valabile ale certificatului Covid UE (pașaportul de vaccinare/testare/vindecare). A apărut Emanuel Macron care a anunțat VACCINAREA OBLIGATORIE – pentru început, doar a unora, dar de dorit, a tuturora -. Colegul lui de partid european, useristul Dan Barna, a preluat semnalul și a cerut în public discriminarea celor care nu se vaccinează: ca să simtă ce pierd și să-i doară. Macron a mai introdus și aberația condiționării transportului public pe distanțe mari de „pașaportul sanitar” – adio tren, autocar sau avion dacă nu treci „în rândul lumii”!
Deja se aud tot mai multe voci care cer nerecunoașterea variantei testării sau facerea ei indezirabilă (în Franța testele erau gratuite, dar vor fi pe bani de acum încolo). Ioana Mihăilă, ministra USRistă a Sănătății de la București, perorează despre cum medicii care nu se vaccinează ar trebui condiționați atât de drastic încât să nu-și mai permită să aleagă testarea Covid.
E vară, pe români îi doare-n cot de ce va fi peste doar o lună. E timpul vacanțelor pe litoral, a concertelor cu certificat și gratii de fier, a străzilor pline de lume pestriță ce râde și bea până la crăpatul zorilor. Dar este doar calmul dinaintea furtunii. Presa miluită de guvern anunță varianta delta și multe alte variante, a început să vorbească de lockdown și măsuri dure și să dea zilnic numărul de infectări (nu cumva să uităm că poate vom depăși celebra cifră de 3 la mie!). A apărut noul dușman de clasă: nevaccinatul. Despre el se vorbește la televizor, el este arătat cu degetul de influensări, până și foștii prieteni îi reproșează că nu pot fi liberi, deși vaccinați, din cauza lui. De parcă el e cel care a apăsat pe butonul din pixul Cîților Europei care au decis carantinarea vaccinaților sau mascarea lor pe alocuri. Ne trezim cu vaccinați infectați și chiar morți de Covid, dacă nu loviți de miocardite sau atacuri cerebrale. S-a înmulțit simțitor numărul morților din senin, ba acasă, ba la birou, toți în floarea vârstei sau măcar a carierei, și despre care nu se poate spune ce-au avut.
Totul a început cu „stați o săptămână în case”. Am stat două luni. Apoi s-a dat starea de alertă. Apoi s-a dat prelungirea ei „cu maximum 30 de zile”. Luna asta, Arafat sau Cîțu a prelugit starea de alertă A PAISPREZECEA OARĂ în ciuda lipsei de infectări și a caniculei care face imposibilă orice proliferare gripală. Cu argumentul tâmpit că „știm că nu există contextul, dar nu ne putem permite eliminarea totală a măsurilor, pentru că ne temem de ce ar putea să fie la toamnă”. Ce ar putea să fie la toamnă? Aveți voi indicii mai solide decât cele care vă arată clar că ACUM și AICI nu se mai întrunesc condițiile care să justifice starea de alertă? Vi-a spus „marele licurici” că ni se pregătește ceva și trebuie să rămâneți blindați? Sau așteptați ca vaccinurile inoculate prin parcări și pe la terase să-și producă efectul pervers de a întări și diversifica virusul, altfel muribund?
Nu-mi place să fiu mințit, nu-mi place să fiu furat! De aceea constat că nu am primit NIMIC din tot ce „ăștia” au promis că vor da înapoi dacă mă las măcar pe jumătate tuns de libertăți, ca oaia de blană. Ba chiar, după un timp, au venit să ceară și cealaltă jumătate. Și după ce m-au jupuit, acum îmi vor tot corpul. Măi băieți, dar chiar așa credeți voi, că s-a întâlnit hoțul cu prostul?
About Post Author
