Comandor (rez.) Ștefan Popa: CRUCEA ESTE CHEMAREA LUI HRISTOS

„Oricine voiește să vină după Mine
să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34)

Crucea are
o importanță capitală pentru creștinii ortodocși. Este un simbol unic și
special în viața creștinilor. Ne naștem sub semnul crucii, trăim sub semnul
crucii, murim sub semnul crucii și ne mântuim sub semnul crucii.

 Mai mult,
mulți creștini poartă crucea la piept pusă pe un lănțișor de aur sau de argint,
în semn de protecție divină. Să nu ne îndepărtăm de cruce pentru că astfel ne
despărțim de iubirea lui Hristos. Crucea înseamnă părtășie, binecuvântare, protecție
divină, putere și credință. Crucea lui Hristos, chiar dacă uneori ni se pare
grea, să o ducem cu demnitate, cu credință, cu iubire, cu nădejdea mântuirii,
așa cum Simon  din Cirene a dus crucea lui
Iisus.

Valoarea crucii

Numai creștinismul a dat valoarea adevărată crucii. Creștinismul
conferă vieții un sens superior, o susține, o înnobilează, o desăvârșește.
Domnul Iisus Hristos a spus: „Eu sunt
Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Creștinismul este cel care a
descoperit omul lăuntric, omul moral, care a umanizat omul în adevăratul sens
al cuvântului, care l-a cultivat mai mult decât oricare altă religie sau
filosofie, care l-a cultivat desăvârșit până la a-l face sfânt. Creștinismul a
cultivat omul, moralizându-l și întotdeauna îl va cultiva așa. Lumea nu a
cunoscut o altă forță culturală de valoarea creștinismului, un generator de
cultură tot atât de eficace ca religia mântuirii. Dacă îl scoți pe Hristos din
creștinism, ai scos esențialul: nu rămâne practic nimic. Hristos este centrul
creștinismului, iar restul este perimetrul cercului. Nimeni nu a exercitat
asupra omenirii o influență atât de mare și de profundă ca Omul-Dumnezeu care
se cheamă Iisus Hristos. Și aceasta se datorează și faptului că El nu a fost un
simplu om. El este Dumnezeu, făcut Om și care a venit pe acest pământ să
mântuiască întreaga omenire. Numai că omul mileniului al treilea nu mai are
bunăvoința, credința și răbdarea de a purta crucea lui Hristos, ci poartă, mai
degrabă, și uneori chiar cu stăruință și osteneală, cruci făurite de oameni sub
asistența neobosită a lui satan. Și aceste cruci sunt: păcatul, orbirea morală,
egoismul, mânia, invidia, ura, indiferența, degradarea umană, ipocrizia, impostura,
minciuna, depresia dusă până la sinucidere etc.

Crucea iubirii   

Prin cruce, Iisus Hristos își arată iubirea față de noi,
oamenii. Prin cruce, Iisus Hristos a răscumpărat păcatele lumii întregi. Da. Păcatele tale și păcatele mele,
nouă nu ne mai rămâne, decât să respectăm poruncile Lui. Prin semnul crucii, ne
amintim de iubirea lui Hristos și cerem protecție divină. De aceea, facem
semnul crucii acasă, pe stradă, în autobuz, în Biserică, dar fără grabă și cu
luare aminte. Numai așa crucea va cuprinde toată ființa noastră, cea pe
dinăuntru, cea pe  dinafară, gândurile,
simțurile, toate vor fi întărite cu puterea și iubirea lui Hristos. Sfântul Ioan Damaschin ne
povățuiește astfel: „Crucea este
pavăza, arma și trofeul împotriva diavolului… Este ridicarea celor căzuți,
sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriți,
călăuza celor convertiți, desăvârșirea celor înaintați, mântuirea trupului și a
sufletului, izgonitorul răutăților, pricinuitorul bunătăților, distrugerea
păcatului, răsadul învierii, pomul vieții veșnice”.

Crucea mântuirii

Cine dorește mântuirea
sufletului să urmeze chemarea lui Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine
să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). În
consecință, crucea este chemarea lui Hristos, este semnul biruinței vieții
asupra morții, este expresia dragostei supreme a dumnezeirii pentru întreaga
umanitate, dar și pentru fiecare persoană în parte, în așa fel încât, orice
ființă omenească, prin osteneli personale, să poată dobândi viața veșnică. Prin
cruce la mântuire. Prin cruce la Înviere. De ce cruce? Pentru că numai prin
crucea lui Hristos, omul poate păși în Univers ca rege și împărat.