ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Cu toții simțim că se
petrece CEVA. În aer plutește o tensiune uriașă. O încordare dramatică. O cunoaștem:
a fost la fel și în decembrie 1989.
Este ciocnirea dintre Trecut
și Viitor. Sunt durerile nașterii unei lumi noi.
Asistăm la o bătălie
colosală, mai teribilă decât orice luptă politică, socială sau militară. Este
un război duhovnicesc.
Iadul întreg s-a revărsat pe
pământ. „Diavolul umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.”
Oameni, până mai ieri
cuminți și blajini, înnebunesc subit: se ceartă frate cu soră, copil cu părinte
și prieten cu prieten. Scrâșnesc din dinți și cată întunecat pe sub sprâncene, ca
sinistrul Bolojan, ori te privesc pieziș cu viclenie, ca Nicușor Dan.
Vorbele ies din gură
disprețuitoare ca scuipatul. Usturătoare ca niște scatoalce.
Inimile împroașcă valuri de
venin verde și vâscos.
Înecată în ură, rațiunea
bolborosește blesteme.
La vărsare de sânge nu s-a
ajuns, încă. Dar, la fel ca în 1989, mult nu pare să mai fie.
Ce este de făcut? Un singur
lucru: dacă este adevărat că acesta este un război duhovnicesc, cheia nu se
găsește pe câmpul de luptă, ci în Biserică.
*
Am mers azi la Liturghie.
Primul clopoțel care mi-a sunat în ureche a fost Fericirea a 7-a: „Fericiți
făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”.
A urmat apoi Apostolul:
Efeseni 6, 10-17. Greu, dens, lămuritor, explicând ce este războiul care ne
bântuie.
În această vreme de
restriște, când dracii joacă tontoroiul printre noi, textul merită citat în
întregime:
„În sfârșit, fraților, întăriți-vă
în Domnul și întru tăria puterii Lui.
„Îmbrăcați-vă cu toate
armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului.
„Căci lupta noastră nu
este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva
stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor răutății, care sunt în văzduh.
„Pentru aceea, luați
toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, și,
toate biruindu-le, să rămâneți în picioare.
„Stați deci tari, având
mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății.
„Și încălțați picioarele
voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
„În toate, luați pavăza
credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale
vicleanului.
„Luați și coiful
mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.”
Iată arsenalul, iată strategia
de câștigare a războiului. Mai tare decât a lui Sun Tzu sau Clausewitz.
Și a urmat Evaghelia de la
Luca (13, 10-17). Despre femeia gârbovă,
care, de 18 ani, „avea un duh de neputință” care o făcea să nu își poată
îndrepta spatele.
Cumplit:
De 18 ani, nu mai văzuse
cerul, ci doar pământul.
De 18 ani, nu mai văzuse păsări,
ci doar animale umblătoare și târâtoare.
De 18 ani, nu mai văzuse
chipurile oamenilor, ci doar picioarele lor.
Și Iisus o vindecă. În ciuda
fariseilor care își smulg bărbile de necaz că face bine în ziua sâmbetei, El spune:
„Femeie, ești dezlegată de neputința ta. Și Și-a pus mâinile asupra ei, și ea
îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu.”
România de azi este ca femeia
gârbovă. Batjocorită și umilită, trădată și împovărată de biruri crunte și diktate
nebunești, de la gradul de curbură al castraveților, la amorul pidosnic. Și de
la lepădarea de Dumnezeu la împingerea în război.
România de azi urlă de durere
și plânge. Suferința este înnebunitoare. De-aia, mulți o iau razna. De-aia,
congestionați la față, blestemă și suduie, urând tot ce e în jur.
Mai îngrozitoare decât durerile
facerii, acestea sunt chinurile oaselor care se îndreaptă cu un trosnet cosmic.
Femeia gârbovă se ridică. În
ciuda celor care se dau de ceasul morții, răcnind că nu are dreptul.
S-a săturat de glod și
mușuroaie de furnici: vrea să vadă cerul.
Pe 1 ianuarie 2025 se împlinesc
exact 18 ani de când am intrat în UE.
About Post Author
