27 martie 1992: 31 de ani de la Drumul Crucii pentru reunirea Basarabiei cu Țara-Mamă. Mihai Tîrnoveanu: Să dea Dumnezeu ca, odată și odată, România să fie din nou întreagă, cu Bucovina de Nord, Basarabia și Bugeacul!

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

27 martie, 31 de ani de la Drumul Crucii pentru reunirea Basarabiei cu Țara-Mamă. Cu tălpile sângerânde, purtând pe rând Crucea reunirii în spate, prin viscol sau ploaie, tineri români de pe ambele maluri ale Prutului au străbătut aproape 500 de km, de la Chișinău până la București. Au fost batalioanele naționale care au trecut Prutul și Carpații pentru un Ideal. Zeci de mii de oameni i-au întâmpinat în drumul lor, iar clopotele bisericilor au bătut acolo pe unde au trecut și garnizoanele armatei i-au întâmpinat cu onoruri militare.

Pe atunci, doar clanul trădător de neam, Iliescu-Brukan-Roman, mergea pe linia rusească, această grupare de esență bolșevică, stopând în 1990-1991 șansa istorică a reunirii Basarabiei, în contextul în care Rusia era într-un vertiginos declin geopolitic, atât de favorabil României.

Acțiunea Drumul Crucii, de o amploare și consistență deosebită, a avut binecuvântarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, mentorii fiind Părintele Cleopa, Părintele Galeriu și Părintele Dumitru Stăniloae. Drumul Crucii a fost organizat de Liga Studenților Universitatea București, Mișcarea pentru România, condusă de Marian Munteanu și Organizația Tineretului Creștin-Democrat din Moldova, condusă de Vlad Ceremuș, un rol importante în organizare avându-l și Părintele Peiu, George Roncea, Florin Popescu, Toni Popescu, Mugur Vasiliu, Florin Palas.

Acest demers istoric din 1992 a fost un alt front al idealului național de întregire al Țării, desfășurându-se în același timp cu războiul româno-rus din Transnistria, început pe 2 martie de forțele paramilitare rusești și de Armata 14 a Federației Ruse împotriva Republicii Moldova având ca obiectiv controlul politic și militar asupra Basarabiei, implicit stoparea oricărui deziderat de reunire a acestui teritoriu românesc cu Țara. „Operațiunea militară” din Transnistria s-a finalizat prin crearea unei regiuni autonome transnistrene, recunoscută ca atare de Federația Rusă, mai mult nu au putut face rușii, iar demersul național al Drumului Crucii, prin amploarea lui deosebită, a deschis calea la modul cel mai concret pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei, binecuvântată și întărită printr-un act sinodal și patriarhal de Biserica Ortodoxă Română.

Să dea Dumnezeu ca, odată și odată, România să fie din nou întreagă, cu Bucovina de Nord, Basarabia, Bugeacul, Valea Timocului, Voivodina, Cadrilaterul! Pentru România Întreagă au curs râuri de sânge și împotriva ei au fost imperii; în urma unora a rămas doar cenușa, altele încă rezistă. Românii care au luptat împotriva acestor mari imperii, românii care au făcut o țară „mică”, atât de mare în Istorie, au căpătat nume de sfinți, eroi sau martiri. Aceștia nu au stat să cumpănească raportul de forțe între ei și imperiile cotropitoare, ci au pornit la luptă și jertfă, în momente mai mult sau mai puțin prielnice nouă. De ar fi stat în cumpănă, astăzi nu ar fi existat o țară cu numele de România. De ar fi stat pe prispa caselor lor în așteptarea unor vremuri mai bune, astăzi noi nu am mai fi vorbit românește.