ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!
Mărfurile pe care le cumpărăm sunt tot
mai proaste și mai scumpe. La fel, și politicienii care conduc lumea.
Un editorial al lui J.B. Shurk de laGatestone Institute pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Pentru consumatorul zilelor noastre,
inflația este doar una dintre problemele care îi fac viața amară. În timp ce
prețurile cresc, calitatea se prăbușește.
Ceea ce majoritatea magazinelor oferă
astăzi ar putea fi cu ușurință calificat drept „ciurucuri”.
Ziaristul economic Charles Hugh Smith
a avertizat în repetate rânduri că „ciurucizarea” economiei americane este
rezultatul firesc al unui „model neoliberal de
hiper-financiarizare-hiper-globalizare”.
În cadrul acestui model, producătorii cvasi-monopoliști
produc în masă bunuri folosind componentele cele mai ieftine posibil.
Iar clienții – lipsiți de alternative
de cumpărare – sunt obligați să se împace cu ideea că puține dintre produsele
achiziționate vor avea o viață lungă.
„Uzura morală planificată”, combinată
cu o piață liberă doar cu numele, creează un sistem trucat, în care
consumatorii sunt obligați să plătească tot mai mult pentru ceva ce își va
menține valoarea tot mai puțin timp.
Aparate care până de curând funcționau
fără probleme decenii întregi abia reușesc azi să treacă de perioada de
garanție impusă de lege.
Instrumentele metalice, care se
transmiteau din generație în generație, ruginesc astăzi înainte de a ajunge să
fie folosite de câteva ori.
Când aparatura electronică scumpă supraviețuiește
mai mult de doi ani, gospodăriile cu venituri mici oftează ușurate.
Oricine este suficient de vârstnic
încât să își amintească de atacurile teroriste de la 11 Septembrie îți poate
povesti despre produse care erau mult mai ieftine și mai fiabile, pe care le-au
cumpărat demult.
La fel, serviciul cu clienții a ajuns
mai jalnic ca niciodată. Încercați să vorbiți cu o ființă umană la telefon. E
aproape imposibil.
Asistența automatizată a eliminat
interacțiunea personală în majoritatea operațiunilor de cumpărare.
Benzinăriile, fast-food-urile și
magazinele mici au înlocuit casierele cu mașinării echipate cu camere video
pentru autoservire.
Până și o vizită la băcănie sau la
magazinul cu articole de menaj necesită acum în mod obișnuit plata automată.
A devenit ceva absolut normal să îi
vedem pe oameni chinuindu-se să scoată toate produsele din coș, să le scaneze
pe fiecare, să le pună în pungi și după aceea înapoi în cărucioare și să le
care.
Este tulburător să-ți amintești că, nu
cu multă vreme în urmă, angajate zâmbitoare și serviabile se ocupau de toate
aceste servicii, ca parte a relației obișnuite dintre comerciant și client.
Reducerea costurilor cu o parte din
angajații considerați în plus, ale căror salarii au fost majorate sistematic de
legile venitului minim, pentru a-i menține pe lucrători aliniați cu scumpirile
generalizate, poate face ca prețurile, deja foarte umflate, să nu crească și
mai mult.
Însă, privind la cumpărătorii care fac
munca pe care, odinioară o făcea un personal retribuit pentru asta, este greu
să nu te gândești că „progresul” este mai degrabă un „regres”.
Politicienii par să meargă în aceeași
direcție. Ca profesie, politica a atras dintotdeauna, pe lângă lideri adevărați,
și mulți profitori.
Cu toate acestea, în ultima vreme,
marii scriitori, oratori și gânditori care ajungeau ocazional în prim-planul
politicii, par să fi părăsit scena definitiv.
Winston Churchill, nu doar că a condus
Marea Britanie la victorie în Al II-lea Război Mondial, dar a câștigat și
Premiul Nobel pentru Literatură în 1953 „pentru măiestria sa în descrierea
istorică și biografică precum și pentru strălucita elocvență în apărarea
marilor valori umane”.
Daniel Patrick Moynihan, nu doar că a
reprezentat New Yorkul ca senator american, dar și-a folosit știința sociologică
când a lucrat la Departamentul Muncii pentru a redacta un raport aprofundat
despre cauzele endemice și potențialele remedii ale sărăciei din America.
Președintele Abraham Lincoln, nu doar
că a jucat un rol cheie în menținerea Uniunii, dar a fost și un erudit. Păstra
operele lui William Shakespeare pe biroul său de la Casa Albă.
Astăzi, în schimb, prea puțini
gânditori de anvergură ajung în poziții politice înalte. Nu mai există oameni
de stat pe care opinia publică să îi perceapă ca lideri, dominând turma
politică de hârciogi egoiști, lacomi și cinici.
Puțini politicieni profesioniști, mai
ales în Statele Unite, sunt capabili să vorbească liber în fața publicului.
Contează pe ajutorul teleprompterelor,
care le oferă mură în gură fiecare cuvânt pe care trebuie să-l rostească,
oricât de banal ar fi.
Acest lucru arată că ei înșiși sau
consilierii lor nu au încredere în ceea ce le-ar putea ieși pe gură.
În loc să exercite funcțiile politice
DUPĂ ce au obținut realizări importante în alte domenii, marea majoritate a aleșilor
de azi consideră politica drept principala lor vocație.
Rezultatul este că guvernele
occidentale s-au umplut de persoane total lipsite de experiență în lumea reală
sau de cunoștințe specializate.
În ultimele decenii, o tendință
importantă în Occident a fost ascensiunea politicienilor cât mai tineri și mai
puțin experimentați posibil în posturi cât mai înalte posibil.
Mulți dintre politicienii cei mai
notorii de azi abia dacă au obținut o victorie politică importantă și colegii
lor i-au și promovat în poziții guvernamentale la vârful ierarhiei.
Fostul președinte american Barack
Obama, premierul canadian Justin Trudeau, președintele francez Emmanuel Macron,
premierul britanic Rishi Sunak, premierul finlandez Sanna Marin, fostul premier
neo-zeelandez Jacinda Ardern și succesorul ei Chris Hipkins au ajuns cu toții în
vârful puterii foarte devreme în carieră.
Privind la parlamentarii, președinții
și prim-miniștrii care conduc astăzi țările occidentale pe scena lumii poți
afirma fără a greși că drumul cel mai rapid către putere este de a realiza
puțin în lumea reală, escaladând piramida politică înainte de a avea timp să
faci și să înveți din greșeli.
Un atare sistem – în care celor ce și-au
dovedit cel mai puțin capacitățile li se încredințează responsabilită ce i-ar
pune la grea încercare chiar și pe cei mai experimentați – este departe de a fi
ideal.
În extrema cealaltă îl avem pe președintele
american Joe Biden, cel mai bătrân din istorie care a deținut vreodată această
funcție.
Deși cei aproape 50 de ani de
activitate politică i-au oferit cu siguranță lui Biden posibilitatea de a face
și corecta numeroase greșeli, acum este atât de „experimentat” încât nu trece
săptămâna fără ca vreo publicație să îi pună sub semnul întrebării capacitățile
mintale, abilitatea de a ține ritmul cu rigorile unei slujbe atât de
solicitante sau uzura autorității.
Două întâmplări care ilustrează „ciurucizarea”
produselor au survenit de curând, legate de autenticitatea discursului
prezidențial.
În prima, un video fals, creat cu
ajutorul Inteligenței Artificiale, îl arăta pe Biden anunțând înrolarea
iminentă a tinerilor americani.
Pe fondul tensiunilor tot mai mari cu
Rusia și China, mulți americani au fost convinși că Statele Unite au intrat în
război.
Într-un alt video, cuvintele confuze
și bâlbâite ale lui Biden cu ocazia unui discurs despre sănătate au fost
etichetate în mod eronat ca „trucate” sau „false” de mulți utilizatori, astfel
încât Twitter a fost obligat să adauge o etichetă prin care să certifice că erau
reale.
„Aceasta este cu adevărat o
înregistrare legală și needitată a discursului lui Joe Biden care a avut loc în
28.02.2023.”
Produsele și politicienii de tip
„ciuruc” nu reprezintă o noutate. Fie că e vorba de a-ți da banii pe o marfă sau
votul pentru un politician, se aplică același principiu: „caveat emptor”. „Clientul
să fie atent!”.
Trebuie totuși să ne punem întrebarea
dacă contrafacerile economice și politice care inundă astăzi piețele
occidentale au ceva în comun.
Un proverb nigerian avertizează că
păsărelele care cântă tare au întotdeauna ascunși printre frunze protectori mai
puternici.
Or, lipsa de experiență și de calități
a liderilor occidentali de azi este compensată de declarații bombastice.
De la apariția COVID, „Build Back
Better” a început să fie repetat cu obstinație de „tinerii lideri globali” care
se încolonează la Forumul Economic Mondial de la Davos al lui Karl Schwab.
Când Schwab și colegii săi de la FEM
au transformat drama COVID într-o oportunitate de a declanșa „Marea Resetare”,
care să transforme radical piețele mondiale, modul de guvernare și de
exercitare a puterii, aproape toți liderii politici occidentali au îmbrățișat
ideea.
Acest sincronism este suficient pentru
a vă pune întrebarea: cine conduce țara – guvernul nostru sau Forumul Economic
Mondial?
Poate că, așa cum spune proverbul
nigerian, liderii politici occidentali ciripesc atât de puternic despre „Build
Back Better” pentru că prădători financiari precum Klaus Schwab stau în spatele
lor, pitiți în frunziș.
Dacă este așa, atunci Occidentul a
devenit o oligarhie de „elite” financiare, indiferent câte osanale ar aduce liderii
săi politici „democrației”.
O oligarhie financiară deasupra puterii
politice are același efect ca un monopol de producție asupra puterii economice:
pe ambele piețe, bunurile sunt produse în masă, cu componentele cele mai
ieftine posibil.
Rezultatul final este că ele se strică
ușor iar sistemele nu durează.
Dacă politicienii occidentali par
astăzi la fel de mediocri ca produsele pe care clienții le găsesc în magazine,
există poate o explicație simplă:
Coloșii financiari internaționali fabrică, vând și sunt stăpâni peste
amândouă. Și își fac planuri cum să vă stăpânească și pe voi.
About Post Author
