Un tânăr basarabean, în vârstă de 27 de ani, a fost diagnosticat cu cancer testicular, iar în cele din urmă, boala l-a răpus. Băiatul mergea la mama sa în Italia, încă din timpul pandemiei, unde se știe că politica anticovid a fost agresivă, vaccinul anticovid fiind necesar pentru a putea călători.
„Alexandru locuia și lucra în Moldova. Eu locuiesc în Italia. A venit la mine în luna aprilie, anul trecut. Nu prea avea de lucru în Moldova. A stat șase luni, iar cu două săptămâni înainte să-i fie depistată problema de sănătate, s-a aranjat aici la lucru și părea totul bine ” , a povestit pentru Sănătate INFO Ruslana.
„Era 20 septembrie. A venit la mine și mi-a spus: „Mamă, eu am o problemă la un testicul”. Eu văzusem că era umflat, dar nu am îndrăznit nici eu să-l întreb detalii. Cred că avea această problemă cu mult timp înainte, doar că din cauza că era un băiat rușinos și cu bun simț nu mi-a spus despre ea. Medicii mi-au spus că, probabil, cu mult timp în urmă a fost lovit și nu a dat importanță”.
În acea zi de 20 septembrie Alexandru a avut dureri mai acute și i-a spus: „Mamă, nu știu ce să fac”.
Alexandru a fost internat și operat de urgență
La spital a făcut mai multe investigații și analize. „Seara, la ora 20:00, a fost internat în spital, secția urologie, iar a doua zi dimineața pe 21 septembrie a fost operat”, povestește Ruslana.
Înainte de operație, medicul de la urgență a sunat-o și i-a spus că fiul ei are un testicul grav bolnav și că după intervenție problema ar putea să rămână.
„Eu, fiind foarte stresată, nu m-am gândit că ar putea fi atât de grav”, a adăugat Ruslana menționând că după ce a fost externat a trebuit să aștepte 40 de zilei rezultatul citologic.
40 de zile au părut o veșnicie
„A fost foarte lungă și groaznică așteptarea rezultatelor citologice. Aveam o frică enormă de rezultatele ce urmau să vină”.
Duminică însă Alexandru s-a simțit din nou rău. A căzut în momentul în care a ieșit la balcon. „A avut amețeli și a căzut, eu l-am prins în brațe. L-am dus iar la spital unde i-au făcut analizele necesare și mi-a spus că totul este bine, că nu are nimic și ne-au trimis acasă”.
Peste 40 de zile, când a venit rezultatul citologic, Ruslana a simțit cum i se năruie pământul de sub picioare. Alexandru suferea de cancer testicular.
„Alexandru a început să aibă probleme la plămâni. Părea o simplă răceală, dar într-o zi a venit și mi-a spus: „Mamă, eu am scuipat sânge”. De fapt, avea deja metastaze la plămâni”, povestește Ruslana abia stăpânindu-și lacrimile.
Pe 7 noiembrie 2022, Alexandru era programat pentru prima chimioterapie. Din cauza că s-a simțit rău și a avut dureri insuportabile, pe 30 octombrie a fost internat la Urgență, iar pe 31 – în Unitatea de Oncologie și Hematologie Oncologică din Mirano.
„Alexandru a a avut o durere acută în coasta dreapta, cum am aflat mai târziu, din cauza plămânului drept”, a explicat Ruslana printre lacrimi. „Eu i-am pus gheață și i-am spus să mergem la spital, iar el a refuzat. Atunci am chemat ambulanța, ne-am dus la spital și de atunci copilul meu nu a m-a ieșit din spital”
Prima chimioterapie Alexandru a făcut-o pe 4 noiembrie, chiar de ziua lui de naștere. Avea să împlinească 27 de ani. Starea lui de sănătate se agrava de la o zi la alta. Medicii i-au comunicat că sunt neputincioși în fața bolii lui și că șansele de viață sunt minime.
„Medicii nu mai știau ce să-i facă, au încercat toate măștile posibile de oxigen. Alexandru mi-a scris mesaj: „Mami, vino te rog că nu mai pot”.
Ruslana nu putea accepta că-și pierde copilul. Venise doar pentru cinci zile la spital pentru ședințele de chimioterapie, iar ulterior urma să ia medicația în condiții de ambulatoriu.
Alexandru nu a știut până la sfârșitul vieții lui că boala îi acaparase tot trupul. Metastazele s-au răspândit prea repede prin toate organele. „El știa că se simte rău din cauza efetelor adverse ale chimioterapiei”.
Pe 6 noiembrie, aproape de miezul nopții, Alexandru a fost intubat. Nu mai putea respira singur.
„L-am ținut de mână ore în șir până l-au intubat. El m-a întrebat dacă înainte de a-l intuba o să îi pună anestezie. I-am spus că da. I-am explicat mai delicat că are un chist pe un plămân, care trebuie să se rupă de acolo și după asta vom continua chimioterapia. Cum mă ținea de mână, eu i-am spus: „Mami, eu sunt cu tine” și l-am sărutat pe frunte și pe mânuță și i-am spus că sunt lângă el și că o să ne întoarcem înapoi, iar lui i-au curs doar lacrimi și nu a zis nimic.”
Alexandru a fost transferat în terapie intensivă în noaptea de sâmbătă spre duminică, pe 6 noiembrie, iar pe 9 inima lui s-a oprit.
„Pe 9 noiembrie, seara, am plecat pentru 2-3 ore acasă. Eram foarte obosită și am vrut să fac un duș, să mă odihnesc puțin și să plec din nou la el pe noapte, dar nu a fost să fie. În timp ce eram acasă cu Alex a rămas sora mea, care a fost ultima persoană pe care a văzut-o, ea a fost și cea care i-a ținut lumânarea. Sora mea a stat cu el până a închis el ochii,” povestește Ruslana.
Medicii i-au spus ulterior că Alexandru a avut o formă de cancer foarte agresivă, care se întâlnește la 1 din 100 de pacienți.
„În terapie intensivă, când i-au făcut raze X la plămâni, au zis că era ceva îngrozitor. Timp de 24 de ore metastazele i-au terminat plămânul drept. Avea o hemoragie extraordinar de puternică, nu mai avea șanse. Metastazele s-au extins și în căile renale și la inimă. Pur și simplu nu a mai avut șanse de supraviețuire”.
Ruslana credea că medicii urologi, care l-au operat pe Alexandru, au greșit efectuându-i operația. De fapt, femeia încerca să găsească un vinovat pentru ceea ce i s-a întâmplat fiului ei. Însă medicii de la oncologie au asigurat-o că dacă Alexandru nu ar fi fost operat, pur și simplu ar fi trăit un pic mai mult, doar că în chinuri.
About Post Author
