Deci,
pot să încep cu deci? Nu. Dar plecând de la titlu, Da. Plecând,
călătorit cu Dumnezeu, numai cu
deci poțiîncepe
căci
toate câte
s-au făcut,
s-au făcut
..d
e j a,
pentru noi s-au făcut, numai.
Că
drept ești în toate câte ai făcut nouă, și toate lucrurile Tale
sunt adevărate, și drepte căile Tale și toate judecățile Tale
adevărate.
Legile
Lui Dumnezeu au fost puse, de la Facere. Totul e ‘bătut
în cuie’..d
e j a.
Orice luați,
axiomă,
lege, de oriunde luați,
fizica, chimie, biologie etc, sunt d
e j adate.
Sunt
ale Lui. Descoperite nouă,că doar nu vețicrede că-ia
lu’ Pidagora sau Arhimede, de exemplu.
Deci,
dacă nu prindem Raiul e clar că ne vom oftica, maxim. Să nu fie!
Dar și
dacă îl
vom prinde ..tot ne vom oftica căci în
casa Tatălui Nostru multe locașuri sunt.
Puteam
lucra mai mult și
n-am lucrat. Să lucrăm.
Puteam
face mai mult și
n-am făcut.
Săfacem. Pentru aproapele. Căci tot ce ne agonisim nouă nu e
făcându-ne nouă, nu, nu. E făcând aproapelui, binele.
E
ajutându-l pe el, după modelul Lui.
Putem
să tăcem și
n-am tăcut
..când
a trebuit!
Puteam
să vorbim, să mărturisim și
n-am făcut-o
când
a trebuit!
Puteam
să postim, cu adevărat, și
n-am făcut-o.
S-o
facem (începând de) acum! E Postul Mare.
Puteam
face binele, dar nu l-am făcut. Nefăcându-l am făcut rău.
A
nu face binele nu înseamnă că nu am făcut rău, nu, nu.
A
nu face bine însemnă că faci rău. V-am spus că o să ne ofticăm ..la cât bine ne puteam face,
făcându-l aproapelui..și
nu am făcut.
Putem
multe dar de ..Rămâne să ne ofticăm. Sau nu!
Rămâne
să-L iubim și
numai așa
vom face ce trebuie, vom face binele, vom face fapte bune, căci
de Îl
vom iubi, vom păzi poruncile Lui.
Două,
mari și
late5.
Cât zece. Cât tot Raiul.
Căci
asta vrea El, iubire fiind. Să-l iubim ca la ‘Carte’5.
Parcă
văd că-L ofticămcă ne abatem de la țintă,
că ratam binele, că rătăcim
de la drumul cel drept căzând
din înțelepciune,
că ne înșelăm
având
o opinie falsă,
că ne îndepărtăm de la CALE, de la ADEVĂR, de la VIAȚĂ. Într-un
cuvânt hamartia (tot
ceea ce face ori gândește
omul contrar voii divine).
Sper
să NU.
Sper
să DA. Nădăjduiesc că da. Că nu ne vom oftica. Că nu-L vom
oftica. Că nu vom pierde drumul către Cer. Către Locașul
pregătit
nouă. Că
ne vom sili spre a-l dobândi.
Căci,
în definitiv, ce
vrea Dumnezeul ăsta de la noi?
În
continuu stă cu brațele
deschise (ca) pe Cruce și
așteaptă să nu-L ofticăm7.
Ca
să nu ne ofticăm DELOC. Căci există.
Doamne,
ajută!
Autoarea, cititoarea noastră Claudia Goage, este câștigătoare a unui dintre Concursurile ActiveNews la categoria eseu, cu – Era Covid si Marea Resetare – Marea Șansă. Hai fraților!
About Post Author
