Continuăm să publicăm puncte de vedere argumentate științific cu privire la necesitatea înființării Mitropoliei Tomisului, în contextul în care Biserica Ortodoxă Bulgară beneficiază deja de o MItropolie cu pretenții asupra întregii Dobroge. Autorii articolului științific de mai jos fac parte dintr-un grup academic de reflecție al credincioșilor din actuala Arhiepiscopiei a Tomisului care ne-au mai transmis materiale publicistice și cu alte ocazii (Mitropolia, Apel, Memoriu, Strigăt) dar care se smeresc și consideră că nu numele lor are importanță ci ideile din cuprinsul analizei lor, care atinge și chestiuni de securitate ale Bisericii Ortodoxe Române și spațiului de credință românesc.
-
INTRODUCERE
Un mozaic etnic– așa a fost descrisă Dobrogea la începutul secolului al XX-lea.
Alături de poporul român, în România trăiesc și alte grupuri
etnice, fiecare cu tradiția, cultura și religia sa specifică. În
această secțiune, intenționăm să evidențiem unicitatea
fenomenului multicultural, demonstrând posibilitatea unei coabitări
interculturale armonioase ca model care poate oferi un algoritm de
interpretare a comunicării și cooperării interculturale.
Interpretarea
psihologică, sociologică și istorică oferă o imagine de ansamblu
a fenomenului abordat. La nivel european se caută soluții pentru
îmbunătățirea mediului multicultural. Este necesar ca soluțiile
să fie găsite chiar în interiorul spațiului multicultural
european și adaptate la fiecare scenariu în parte.
Există multe
preocupări legate de problematica multietnicității și a
relațiilor dintre diferite grupuri etnice în analize de
specialitatesau a rețelelor de comunicare create în perioada modernă.
Majoritatea autorilor raportează problema din perspectiva
multiculturalismului în spațiul european și consideră că
politicile și abordările actuale sunt necesare pentru a constata în
mod specific lipsa de coeziune datorată mozaicului etnic existent.
Sunt avansate posibile soluții, cum ar fi educația interculturală,
măsuri care vor fi abordate în această lucrare.
-
MULTICULTURALISMUL ȘI GESTIONAREA CONFLICTELOR INTERETNICE ÎN DOBROGEA
Lumea contemporană
este traversată de conflicte etnice și crize identitare, iar acest
lucru este atât de evident încât nu mai este nevoie să fie
demonstrat. Evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 și
atentatele teroriste din Londra, Madrid, Paris etc se încadrează în
aceeași fenomenologie.
Ambele Europe (de
Est și de Vest) își au sursele culturale comune în literatura
greacă, spectrul religios iudeo-creștin și dreptul roman. Râuri
care izvorăsc dintr-o singură despărțire, dar care pentru a iriga
pământuri cu istorii spirituale și diferite, aducând la curgere
în două vieți distincte însemnând două modele.
Chiar dacă criticii
multiculturalismuluipot argumenta împotriva integrării culturale a diferitelor grupuri
etnice și culturale la legile și valorile existente ale țării,
această idee nu poate fi un model de judecată a întregului
fenomen.
În mod alternativ,
criticii pot argumenta pentru asimilarea diferitelor grupuri etnice
și culturale la o singură identitate națională, dar aceasta nu
este situația de a impune o altă identitate, ci este o chestiune de
alegere.
Dobrogea, ca spațiu
de conviețuire interetnică, intră în centrul atenției printr-un
model deschis de conviețuire interculturală, a cărui reprezentare
este decodificată atât la nivelul culturii materiale, cât și la
nivelul culturii imateriale, al civilizației tradiționale a acestei
zone. Modelul de conviețuire a generat, la rândul său, exprimarea
liberă, bazată pe acceptarea și înțelegerea celuilalt, a
multiculturalismului. Lucian Boia, referindu-se la realitățile
etno-demografice și confesionale ale Dobrogei, spunea „Dobrogea
a fost[…] un
mozaic etnic și cultural ieșit din comun. Nicăieri, într-un
spațiu atât de mic, în Europa nu se putea întâlni un asemenea
amestec de limbi, religii și moduri de viață[…] Într-un
număr mai mare sau mai mic erau reprezentate toate naționalitățile
din Europa și Orientul Mijlociu”.
Dobrogea se distinge tocmai printr-o cultură străveche a dialogului
interreligios care a determinat crearea unei civilizații a
„pluralității deoființă” ce se poate cunoaște din
contribuția spirituală comună a grupurilor etnice din cuprinsul ei
dar și din strălucirea specifică a fiecărei etnicități ca
atare.
Toate neamurile
participante la cultura și spiritualitatea specifice Dobrogei dau
dovadă de o înaltă conștiință morală respectând elementele de
cult, datinile și credința celorlalți. „Turcii,
tătarii, armenii, albanezii, evreii, lipovenii, francezii, englezii,
germanii, bulgarii, spaniolii și italienii și-au pus
amprenta…prin bijuterii arhitecturale de certă valoare, o parte cu
rol religios, altele fiind imobile particulare, care se pot vedea și
azi….toate acestea fiind rezultatul unei istorii și al
complexității fenomenelor de cultură și civilizație ce le-au
adus laolaltă în acest spațiu”.
Cele mai importante sărbători ale comunităților creștine
(români, greci, ruși lipoveni, bulgari, armeni, romi, etc.),
respectiv Nașterea Domnului, Boboteaza și Paștele, sunt, pentru
acestea, prilejuri de vehiculare a bucuriei de a oferi daruri, la
care sunt invitați, fără deosebire, toți apropiații, indiferent
de religie sau de confesiune.
Pentru adepții
religiei islamice, cei mai numeroși după români, fie că e vorba
de turci sau de tătari, cărora li se adaugă, distinct, un număr
de romi „turci”, cea mai importantă sărbătoare, Kurban Bayram
este prilejul pelerinajelor la locurile sfinte musulmane, dar și al
bogatelor mese de pomană, cu sacrificiul și gătirea, după
tehnici culinare tradiționale de cea mai înaltă măiestrie, a unei
oi, a unui batal sau a unei vite, la care sunt invitați atât
musulmani cât și nemusulmani.
-
NECESITATEA UNUI INSTITUT DE ISTORIE, CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE DOBROGEANĂ
Toate grupurile
etnico-religioase din Dobrogea cunosc, la modul general, sărbătorile
religioase ale celorlalte minorități conlocuitoare, adeseori
participând cu entuziasm la celebrările din comunitățile și
familiile acestora, ba chiar învățând limba sau elemente
substanțiale din limba multora dintre acestea. Dialogul între
religii poate fi rodnic cu condiția sine
qua non a dezvoltării și promovării valorilor etice comune și a
principiilor generale ale omenirii. Aproape toate religiile au
tezaure de principii antropologice similare și ele concep viața
umană ca fiind intrinsec valoroasă.
Creuzet al
națiunilor, Dobrogea adună frumuseți culturale și spirituale de
la toate etniile care intră în componența sa, fapt ce determină o
conviețuire frumoasă, bine conturată sub aspect identitar,
originală însă nu abuzivă, pluralistă însă nu segregată pe
clanuri, deschisă dialogului și comunicării de simboluri,
împrumutului de valori spirituale fără teama de dizolvare
specifică, din nefericire, altor zone din România și din Europa.
Dobrogea este dovada
autentică a faptului că dialogul, dincolo de inerentele sale
suișuri și coborâșuri, reprezintă cea mai bună oportunitate
pentru variatele culturi și religii de a-și depăși și de a-și
vindeca traumele istorice dobândite prin violență și de a promova
pacea în lume.
Deși toate
provinciile istorice ale României sunt înzestrate cu un Institut de
istorie și civilizație dedicat cercetării necontenite a zonei
respective, până în ziua de azi, Dobrogea este singura parte a
țării complet văduvită de acest organism academic de uriaș folos
național.
Nici statul român
nu a reușit, din păcate, să identifice „necesitățile
pastorale” pentru întemeierea acestui centru care ar fi produs, în
limbile de mare circulație, o argumentație extrem de solidă în
favoarea intereselor Bisericii naționale și a națiunii române.
Statul bulgar
produce în toate limbile de circulație internațională, prin
cercetătorii săi de azi (nu de ieri), precum istoricul Radostin
Mirkov (care este la a zecea ediție a cărții sale best-seller
absolut în Bulgaria: „Brazda
sângeroasă a Dobrogei. Atrocitățile românești asupra populației
civile din Dobrogea în 1916-1918”,
2019),
tot felul de „argumente” în favoarea ideologiei „Dobrogei
Mari” bulgărești.
În lipsa
interesului de până acum pentru această inițiativă,
Arhiepiscopia Tomisului, devotată țării și credinței, a
înființat și patronat instituția științifică Academia
Tomitană, singura din Dobrogea (și chiar din România) care a
editat până acum colecții de documente din cele mai vechi timpuri
care să ateste continuitatea neîntreruptă a românilor pe aceste
meleaguri atât de râvnite.
CONCLUZII
Vă rugăm să vă
alăturați interesului național, just și patriotic, de consolidare
a identității românești în Dobrogea, prin ridicarea
Arhiepiscopiei Tomisului la străvechiul său titlu de Mitropolie
(pentru a se creea o situație juridică și de statut cel puțin
egală cu mitropoliile bulgare din Dobrogea de Sud) și cu
redobândirea jurisdicției sale originale asupra județelor
Ialomița, Tulcea și Constanța.
Totodată, cu aleasă
prețuire Vă rugăm să sprijiniți inițiativa unică a Arhiepiscopiei
Tomisului reprezentând primul
institut de rang academic destinat studierii și valorificării
imensei și incomensurabilei moșteniri a spațiului de cultură și
de civilizație dobrogeană, în folosul imediat al țării și al
Bisericii naționale, intitulat „Academia Tomitană”.
About Post Author
