Vlaardingebroek, care a devenit o reprezentantă a fermierilor, afirmă că mica țară Olanda este un stat pilot pentru proiectul Forumului Economic Mondial de deposedare a producătorilor de alimente.
Problemele pe care le prezintă Van der Plas sunt familiare oricăror oameni care au asistat la distrugerea treptată a societății lor și la transformarea politicii într-o tehnocrație managerială distanțată față de popor.
Cetățenii nu își mai pot plăti facturile. Elevii nu mai pot lua autobuzul școlar, polițistul comunitar a dispărut, fermierul nu mai poate cultiva – nimic din toate acestea nu mai poate ignorat. Apoi cabinetul lui Rutte și Kaag se întreabă de ce s-a prăbușit încrederea oamenilor în politică.
Numele pot fi schimbate de cititor cu cele ale propriilor politicieni, întrucât ideologia și practica politicii sunt identice în întreg Occidentul. Este o formă de administrație care consideră umanitatea drept o problemă de management la scară de masă și care, în mod intenționat, nu are contact cu oamenii obișnuiți. Pentru tehnocrat, viața comunitară la scară mică constituie o anatemă, dar este locul în care trăiesc oamenii independenți, cumsecade și cu frică de Dumnezeu.
Comunitățile la scară mică fac oamenii mai fericiți în general, indiferent de opiniile lor. Viitorul postuman imaginat pentru noi este unul care monetizează boala mintală creată și alimentată de vasta urbanizare și de politicile de atomizare. Uriașele aglomerări urbane sunt mult mai ușor de controlat, prin mijloacele imaginate de Institutul Hudson https://youtu.be/x-hFUeGiuOk în primii ani când s-au zămislit visele tehnocratice. Acestea sunt unități de izolare pentru populații antagonizate, fragmentate în grupuri identitare extreme, cu o arhitectură lipsită de amprenta locului, într-un nowhereland internațional. Dar politica la scară umană este posibilă, este practică și de dorit. Promite un viitor pentru care merită să luptăm.
Popularitatea bruscă câștigată de Van der Plas și partidul ei nu poate fi explicată doar prin protestele fermierilor. Ea vorbește în numele multor oameni atunci când spune că liderii țării ei habar nu au cine sunt cetățenii pe care îi reprezintă și cum sunt viețile lor.
Suntem fermierii, pescarii, tehnicianii, soldații, vânătorii, oamenii de afaceri, asistentele, îngrijitorii, profesorii, studenții – oamenii obișnuiți cu opinii normale.
Vrem să ne asigurăm că în provincii vor circula din nou autobuzele, că oamenii au un medic local, că există legături bune de tren, că poliția se va întoarce în sate și cartiere, că micile școli pot rămâne deschise și că fermierii, cultivatorii, grădinarii și pescarii își pot continua meseriile lor cu pasiune.
Iată un apel remarcabil din partea uneia dintre cele mai bogate țări din Europa.
Apelul ei este pentru un populism al bunului simț și al relațiilor la scară umană, aflate sub amenințarea unei ideologii total fără legătură cu experiența vieții obișnuite. Aceasta este o agendă a oamenilor obișnuiți care, prin natura normalității lor, au asistat la marginalizarea până la anihilare a influenței lor în politică.
About Post Author
