
Geoingineria solară este teoria conform căreia oamenii pot atenua „încălzirea globală” reflectând în mod deliberat mai multă lumină solară în spațiu. Alarmiștii climatici cred că un posibil mijloc este pulverizarea de dioxid de sulf în stratosferă.
Este o metodă foarte controversată, având în vedere, printre alte aspecte, că pulverizarea de substanțe chimice în orbita noastră imediată modifică ordinea naturală, făcând ca vremea să devină mai puțin previzibilă sau amenințănd proviziile de hrană ale populațiilor prin provocarea de secetă.
În mod relevant, sistemul a fost denumit SATAN. Este un acronim pentru Stratospheric Aerosol Transport and Nucleation („Transportul și nuclearea aerosolilor stratosferici”).
Lucrarea sa despre experimentele SATAN a fost depusă, dar nu a fost încă publicată. Când a descoperit că lucrarea sa a fost „scursă”, Lockley a scris un e-mail către MIT Technology Review:
„La naiba cu cei care au scurs [documentul]! Am încercat să urmez calea dreaptă și îngustă și să aștept «ziua judecății» evaluării inter pares, dar se pare că un coleg a căzut în tentația diabolică. Există un loc special în iad pentru cei care scurg munca colegilor lor, [loc unde sunt] chinuiți de sulful care arde mereu.”
Baloanele lui Lockley erau echipate cu instrumente care puteau urmări traseele de zbor și puteau monitoriza condițiile de mediu. De asemenea, includeau câteva caracteristici de siguranță concepute pentru a preveni aterizarea baloanelor pline cu gaze potențial periculoase.
Shuchi Talati, savant la Universitatea Americană, care face parte dintr-o organizație non-profit axată pe chestiuni de guvernanță și justiție în geoingineria solară, a spus: „Sunt foarte îngrijorată cu privire la intenția [din spatele acestui proiect]. Ei au sentimentul că au un nivel moral înalt, că există un imperativ moral pentru a face această muncă.”
Talati a spus că avansarea unor astfel de proiecte în modul în care a făcut-o Lockley este un lucru îndoielnic din punct de vedere etic, deoarece înlătură orice oportunitate ca alții să evalueze valoarea științifică, riscurile sau caracterul oportun al unor astfel de proiecte înainte ca acestea să aibă loc. Ea a adăugat că intenția pare a fi, în parte, o provocare.
De asemenea, David Keith, om de știință la Harvard, care lucrează de ani de zile la un program de cercetare la scară mică privitor la baloanele stratosferice, a pus la îndoială atât valoarea științifică a demersului, cât și utilitatea acestuia în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiei. Când a fost întrebat dacă provocarea ar putea fi un obiectiv parțial al demersului, Keith a răspus: „Nu denumești SATAN un demers care vrei să fie corect”.
Alte metode sugerate de UNEP pentru răcirea planetei noastre prin restricționarea luminii solare și întunecarea cerului sunt:
– Injectarea de nanoparticule reflectorizante/dioxid de sulf în atmosferă (injecții de aerosoli stratosferici).
– Luminarea norilor joși de deasupra oceanului prin însămânțarea norilor oceanici cu particule de sare submicronice.
Ca justificare pentru injectarea de substanțe chimice în atmosferă, raportul UNEP indică faptul că erupțiile vulcanice uneori umplu cerul cu cenușă sau sulf, reduc lumina soarelui pentru ani de zile și determină episoade semnificative de răcire globală. Însă, după cum arată Igor Chudov, capitole mult mai întunecate ale istoriei umane au fost asociate cu erupții de vulcani care au provocat schimbări climatice catastrofale. De exemplu, în 1600, erupția vulcanului Huaynaputina din Peru a provocat foamete în Europa și morți în masă.
Astfel de proiecte globale pentru atenuarea luminii soarelui pot provoca într-adevăr răcirea globală, dar cu prețul otrăvirii atmosferei, provocând ploi acide și ducând la prăbușirea agriculturii în mai multe regiuni ale lumii. În plus, blocarea luminii soarelui va împiedica absorbția de către plante a dioxidului de carbon (CO2), având în vedere că pentru transformarea dioxidului de carbon în materie vegetală și oxigen este nevoie de lumina solară.
Probabil că toți oamenii de știință din corporații sunt plătiți să gândească în acest mod și, ca și în cazul „vaccinurilor” anti-Covid, nu sunt cerute studii autentice de siguranță și eficacitate, ci pur și simplu lansarea și efectuarea de experimente direct pe populații întregi și asupra întregii lumi.