Este o diferență ca de la cer la
pământ între declarațiile liderilor occidentali făcute în spațiul public și ce
discută în spatele ușilor închise.
Când sunt doar ei între ei, discursul
triumfalist despre deznodământul Războiului din Ucraina și înfrângerea Rusiei
este înlocuit de îngrijorare și scepticism.
Wall Street Journal scria în urmă cu
câteva zile:
Retorica publică maschează îndoielile
profunde care domnesc printre politicienii din Marea Britanie, Franța și
Germania în legătură cu capacitatea Ucrainei de a-i alunga pe ruși din Estul
Ucrainei și din Crimeea, controlate de Rusia din 2014, și convingerea că Occidentul
nu poate sprijini eforturile de război pe termen lung, mai ales în cazul în
care conflictul ajunge într-un impas, afirmă oficiali din cele trei țări.
Și articolul din WSJ continuă:
„Repetăm fără încetare că Rusia nu
trebuie să câștige, dar ce înseamnă acest lucru? Dacă războiul durează mult
timp la această intensitate, pierderile Ucrainei vor deveni nesustenabile”, a
afirmat un oficial francez. „Și nimeni nu crede că vor putea recupera Crimeea.”
Potrivit aceleiași publicații
americane, liderii francez și german, Macron și Scholz, i-au spus lui Zelenski
cu ocazia dineului de la Palatul Elysée din 8 februarie că trebuie să ia serios
în considerare negocierile de pace cu Moscova.
Macron i-ar fi spus textual lui
Zelenski:
„Până și niște dușmani de moarte, ca
Franța și Germania, au fost obligați să încheie pacea după Al Doilea Război
Mondial.”
Francezul a avut grijă să-l perie pe oaspetele ucrainean, spunându-i că „a fost un mare lider de război, dar că a venit acum momentul să
se transforme într-un mare om de stat și să ia decizii dificile”.
Wall Street Journal amintește și de
afirmația făcută la Conferința pentru Securitate de la München, cu zece zile în
urmă, de către generalul Petr Pavel, președintele ales al Cehiei și fost
comandant NATO:
„Am putea ajunge în situația în care
eliberarea unor părți din teritoriul ucrainean ar putea provoca mai multe
pierderi de vieți decât ar putea suporta societatea… Ar putea veni un moment
în care ucrainenii să înceapă să se gândească la un alt deznodământ.”
Însă, spre deosebire de liderii europeni,
cei americani, deși își fac planuri pentru după război, nu pomenesc nimic
despre negocieri de pace. Dimpotrivă.
La Conferința pentru Securitate de la
München, secretarul de stat Antony Blinken declara:
„Trebuie să ne gândim – și o facem – la cum va
arăta viitorul de după război pentru a ne asigura că avem securitate și
stabilitate pentru ucraineni și securitate și stabilitate în Europa.”
Cum ar arăta această „securitate și
stabilitate” de după război?
A explicat premierul britanic: o
apropiere și mai mare a Ucrainei de NATO, un acces și mai mare al Kievului la
armele occidentale moderne – aceste aspecte urmând a fi discutate la summitul
Alianței Atlantice din iulie.
Rishi Sunak la München:
„Summitul NATO trebuie să facă o
ofertă clară Ucrainei și de asemenea să îi ofere lui Zelenski o victorie
politică, pe care să o prezinte acasă ca un imbold pentru negocieri.”
Totuși, acordul cu NATO nu ar însemna
o apartenență a Ucrainei la Alianță, nici protecție colectivă conform
faimosului Articol 5, scrie WSJ.
Într-un comentariu recent, analistul
Alexander Mercouris afirma însă că Rusia ar fi mai degrabă dispusă să lupte
până la capăt decât să se angajeze în negocieri de pace, știind că după aceea
Ucraina ar urma să devină un cvasi-membru NATO și înarmată până în dinți de
Occident:
„Rușii nu vor accepta niciodată așa
ceva. Probabil își spun că, decât să fie de acord cu acest plan, are mai multă
logică… să continue războiul, dat fiind că unul dintre obiectivele Rusiei
este demilitarizarea Ucrainei.”
Mai mult, în condițiile în care
Moscova este convinsă că va câștiga războiul, iar Occidentul – așa cum am văzut
mai sus – crede același lucru, Mercouris întreabă:
„Care ar fi motivul pentru Rusia să ia
în considerare un asemenea plan?”
„Demilitarizarea Ucrainei este o
chestiune vitală pentru Rusia”, spune Mercouris.
Dacă Ucraina urmează să primească,
după război, arme tot mai multe și mai moderne de la NATO, spre deosebire de acum,
când NATO manifestă totuși o oarecare reținere, atunci, crede Mercouris,„pentru Rusia are și mai puțin sens să oprească războiul și să accepte acest
plan”.
Și analistul conchide: Rusia se
confruntă acum cu un „adversar slăbit”, lucru preferabil situației de a se
confrunta în viitor cu un „adversar întărit”.
Sunt prea proaspete în amintirea rușilor
declarațiile de o prostie și un cinism monumentale ale lui Merkel, Hollande și
Zelenski, care au recunoscut că Acordurile de la Minsk nu au avut ca scop real
Pacea, ci doar pregătirea Ucrainei pentru un mare război cu Rusia.
Acum, Moscova suflă și în iaurt.
About Post Author
