Invazia Rusiei din 24 februarie 2022 a fost
punctul final al unei povești mult mai lungi. Care a început cu o hoție a lui
Hillary Clinton.
Un editorial de Tucker Carlson la Fox News pe
care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Războiul din Ucraina a început exact cu un an în
urmă, pe 24 februarie 2022, când trupele ruse au trecut frontiera de est a
țării lor.
Însă, în multe privințe, invazia rusă în
Ucraina a fost punctul final al unei povești mult mai lungi.
Campania de propagandă menită să îi convingă
pe americani să se implice în acest conflict – un conflict care nu are nimic
de-a face cu ei sau cu America – a început cu mulți ani înainte.
Să zicem în ziua de 22 iulie 2016. Este data
la care WikiLeaks a dat publicității mii de mesaje provenind din serverele
Comitetului Național Democrat (CND) de la Washington.
Aceste e-mail-uri dovedeau că șefii Partidului
Democrat au falsificat procesul alegerilor primare în favoarea lui Hillary
Clinton și în defavoarea candidatului populist rebel de anul acela, Bernie
Sanders din Vermont.
După câteva zile, președinta CND, Debbie
Wasserman-Schulz, a demisionat.
Scandalul WikiLeaks a explodat în chiar ziua
în care Hillary Clinton l-a ales pe Tim Kaine drept candidat pentru funcția de
vicepreședinte și a eclipsat convenția de nominalizare care a urmat.
Mai mult, scandalul WikiLeaks amenința să rupă
Partidul Democrat în bucăți. Peste 13 milioane de alegători ai lui Bernie
Sanders, dintre care mulți tineri, au aflat că procesul de desemnare al
candidaților, în care au crezut dintotdeauna, este o escrocherie. Au fost
înșelați.
Liderii Democrați au trebuit să acționeze
rapid, pentru a deturna blamul de la persoanele lor asupra altcuiva.
Au afirmat că serverele CND au fost piratate
de armata rusă. Scopul ar fi fost să îi facă rău lui Hillary Clinton, de a
cărei forță și înțelepciune rușii se temeau, și să îl ajute pe Donald Trump, pe
care îl controlau.
Asta a fost povestea lor. Washington Post a
preluat-o din prima zi, ca și cum ar fi fost adevărată.
Dar nu a existat nici o dovadă că era
adevărată. La aproape șapte ani de atunci, nu a apărut nici o probă.
Povestea CND cu serverele a fost o minciună.
Dar, ca strategie politică, a funcționat. Rusia era perfectă pentru rolul
personajului negativ. O țară albă, creștină, cu o structură socială
tradițională. Adică tot ce combătea Partidul Democrat.
Aparatul de politică externă de la Washington
a fost încântat să urască din nou Rusia. După 40 de ani de Război Rece, să urăști
Rusia era ca mersul pe bicicletă.
Astfel că, la scurt timp, liderii ambelor partide
de la Washington s-au înțeles asupra escrocheriei presupusei complicități a lui
Trump cu Moscova.
Avea dublul beneficiu de a paraliza
administrația Trump, lucru care s-a și întâmplat, și de a justifica expansiunea
aparatului de securitate.
Pe măsură ce anii au trecut și retorica s-a
inflamat, s-a instalat isteria.
După un timp, oricine avea o opinie diferită –
de la aripa dreaptă la socialiștii declarați – putea fi acuzat că lucrează în
secret pentru Vladimir Putin.
Mulți au fost acuzați, destui au fost
distruși. A fost o vânătoare de vrăjitoare ca la carte, mult mai eficientă
decât mccarthysmul.
Dar care, spre deosebire de mccarthysm, nu s-a
sfârșit. Rusia a rămas cel mai mare dușman al Americii, deși China a devenit între timp cea mai mare amenințare pentru Statele Unite.
De-a lungul timpului, minciuna pe care Democrații
au scornit-o pentru a-și ascunde hoțiile de la alegerile primare din 2016 a
ajuns să domine politica externă americană. Și apoi să pună în pericol America
însăși.
Generații la rând, bărbații de stat și
diplomații au făcut eforturi pentru a împiedica alte mari puteri să se alieze
în bloc împotriva Statelor Unite.
Ideea era simplă: ești capabil să te bați cu o
țară puternică, dar dacă două țări puternice se unesc, pierzi.
De aceea, Richard Nixon a mers în China:
pentru a se asigura că regimul chinez nu se aliază cu regimul rus al lui
Brejnev.
Donald Trump a înțeles foarte clar acest
lucru.
„Rusia nu va fi niciodată cel mai apropiat
aliat al nostru”, a zis el. „Dar dacă vreodată Rusia ajunge aliatul Chinei,
avem o mare problemă.”
Combinația de resurse naturale, forță militară
și economică, precum și populația, ar face dintr-o alianță ruso-chineză cea mai
mare putere din lume.
Statele Unite ar fi detronate rapid. Am ajunge
să fim la ordinele altora.
După cum a arătat Trump, nu exista nici un
motiv pentru a face din Rusia dușmanul nostru.
Însă, ceea ce părea să fie evident a fost
ignorat de oficialii de la Washington.
Reacția lor a fost să-i strige lui Trump la unison: „Ține-ți gura,
putinistule”.
Și au început să facă tot posibilul pentru a
provoca un război cu Rusia. Au reușit.
Însă războiul pe care îl ducem în Ucraina nu
este doar împotriva Rusiei, ci și al noului aliat al Rusiei, China.
Ceea ce a prezis Donald Trump s-a produs. Și
încă în cel mai grav fel. Dacă războiul din Ucraina continuă, pierdem.
Indiferent de deznodământ.
Ordinea Mondială se schimbă sub ochii noștri.
Când se va termina, Statele Unite nu vor mai fi în frunte. Este cât se poate de
evident pentru tot restul lumii.
E însă fascinant că foarte puțini americani
par să priceapă ce se petrece și care sunt consecințele. Dar cum ar putea
înțelege? Nimeni din politica sau din presa americană nu le spune adevărul.
Din primele ceasuri de după invazie,
americanilor li s-au servit minciuni din ce în ce mai absurde despre Ucraina.
Google și Facebook s-au aliat cu administrația Biden pentru a cenzura orice
informație factuală care contrazice scenariul oficial.
Ne aflăm în plină distopie.
Primele comentarii ale lui Joe Biden despre
război nu au lăsat să se înțeleagă că vom trimite sisteme de arme ultramoderne
și consilieri americani în Ucraina.
Nici că vom susține întregul guvern ucrainean
și întreg sistemul de pensii din Ucraina cu sute de miliarde de dolari.
Nu. Joe Biden a vorbit doar de sancțiuni, care
erau pe gratis. Sancțiunile, a spus el, vor fi suficiente.
Iată o declarație de acum un an:
Președintele Biden, 24 februarie 2022: Armata
rusă a declanșat un atac brutal împotriva poporului din Ucraina, fără nici o
provocare, fără nici o justificare, fără nici un motiv… Această agresiune nu
trebuie să rămână fără răspuns. Dacă ar fi așa, consecințele pentru America ar
fi mult mai rele. America se împotrivește agresiunilor. Noi luptăm pentru
libertate… Putin este un agresor. Putin a ales războiul și acum el și țara
lui vor suporta consecințele. Astăzi, voi autoriza sancțiuni suplimentare
puternice.
Sancțiuni puternice. Vor fi de ajuns. În urmă
cu un an, dacă vă mai amintiți, scopul era de a împinge forțele ruse înapoi în
țara lor. De a anihila invazia. Lucru care a părut rezonabil pentru mulți.
Nu semăna cu începutul celui de-Al Treilea
Război Mondial, dar exact asta era. Iar în decembrie, Lindsey Graham (senator
Republican) era suficient de încrezător să o spună cu voce tare.
Iată:
Senator Lindsey Graham: Cum se va termina
acest război? Când Rusia se va rupe în bucăți și când îl vor lichida pe Putin. În
orice altă variantă în afară de asta, războiul va continua să le ceară
ucrainenilor să dea Rusiei o parte din țara lor, până când toți aceste morți și
aceste distrugeri nu vor avea loc. În cazul unei încetări a focului, Rusia va
folosi această oportunitate de a se reînarma și de a ataca din nou. Deci suntem
în acest război pentru a-l câștiga, iar singurul mod de a-l câștiga este de a
zdrobi armata rusă și de a cere cuiva din Rusia să îl lichideze pe Putin.
Așadar, declară Lindsey Graham cu toată
convingerea, vom continua să vărsăm miliarde în Ucraina, până când îl vor „lichida
pe Putin”.
Putin știe? Habar n-avem. Nu ni se dă voie să
urmărim presa rusă. Și așa americanii au multe informații de digerat.
Dar dacă Putin ar ști că vrem să îl ucidem, nu
ar riposta cu armele nucleare? De ce nu ar face-o? Nimeni în Statele Unite nu pare
să aibă dreptul să își pună această întrebare. Cu atât mai puțin să vorbească
cu voce tare.
În loc de asta, avem dreptul la mai multe
lecții despre democrație. Ucraina este o democrație, ni se spune. De aceea
suntem alături de Ucraina.
Problema este că e o minciună. Ucraina nu este
o democrație. Ucraina este un stat corupt cu un partid unic. Ucraina nu are
nici una din libertățile care definesc o guvernare democratică: libertatea de
expresie, libertatea presei, libertatea de întrunire, libertatea religioasă.
Ucraina este locul cel mai puțin liber din
toată Europa. Probabil că de aceea este locul preferat al lui Joe Biden.
Deci, pentru cei care pricep ce se petrece cu
adevărat cu Ucraina, este foarte frustrant să îl tot auzi pe Biden. Este
exasperant să fii dăscălit despre democrație de cineva care a luat puterea prin
niște alegeri atât de dubioase.
Joe Biden nu s-a bucurat nici măcar o singură
zi de sprijinul majorității americanilor în privința războiului din Ucraina.
De fapt, Joe Biden este cu mult mai puțin
popular în America decât este Vladimir Putin în Rusia. Și acesta nu este
putinism. E purul adevăr. Și spune totul despre legitimitatea prizărită a lui
Joe Biden.
Democrație? Haida de! Suntem oameni maturi.
Încetați să ne spuneți minciuni!
Așadar, ce urmează în războiul din Ucraina? Ei
bine, potrivit bătrânei noastre secretare a Trezoreriei, Janet Yellen, războiul
va dura la nesfârșit. La fel ca sprijinul nostru pentru Zelenski.
Janet Yellen: Dați-mi voie să precizez: pentru
Statele Unite și aliații săi sprijinul nostru pentru Ucraina va fi unul de
durată și necondiționat.
Sprijin necondiționat pentru Ucraina! Sprijin
necondiționat pentru o țară despre care majoritatea americanilor nu știu nimic.
Nici măcar să o găsească pe hartă.
În afara rudelor foarte apropiate din familie,
câtor persoane ați fi gata să le acordați sprijin necondiționat?
Dar țări?
Este curată nebunie.
Însă responsabilii pentru acest dezastru nu
gândesc la fel ca majoritatea americanilor. Revista Atlantic a comemorat un an
de război prin publicarea unui articol de Tom Nichols.
Nichols este un parazit complet stupid al
aparatului de politică externă, care se pare că este luat în serios de alte
secături și idioți de la Washington.
Dar articolul este fascinant. El dezvăluie din
greșeală, dar în termenii cei mai clari, care este scopul acestui război:
„Ne confruntăm acum cu îndelungata sarcină de
a învinge trupele Moscovei și, în cele din urmă, de a construi o lume mai
bună.”
Să învingem trupele Moscovei și să construim o
lume mai bună!
Ce nu se spune în articol este care e planul pentru
a realiza acest lucru. Care e planul pentru a învinge Rusia și pe aliatul său,
China, și a construi Utopia? Articolul e sărac în detalii.
Probabil că v-ați simți ceva mai liniștiți
dacă ați ști că Tom Nichols și alții ca el de la Washington ar avea un bilanț
cu realizări care să sugereze că sunt capabili să facă așa ceva. Un bilanț de
competențe și succese.
Nu au. Nichols însuși pare să își petreacă
majoritatea vieții sale pe Twitter, certându-se cu alții.
Din câte știm, nu a realizat niciodată nimic.
Și nu doar Nichols. Nici unul dintre cei care răspund de mersul războiului.
Strategul șef al lui Biden în Ucraina este
Victoria Nuland. Pe care nu ați angaja-o nici măcar să vă organizeze vacanța de
primăvară. Nu e capabilă.
Aceleași persoane, în mod evident incompetente,
afirmă acum că plănuiesc să construiască o lume mai bună. Foarte bine. Pare să
fie ceva ambițios.
Ce ați zice să începeți cu Baltimore, înainte
de a trece la schimbarea lumii? Nu ar trebui mai întâi să dregem cel mai mare
oraș aș nostru din Maryland?
Sub conducerea unor indivizi ca Tom Nichols
sau Victoria Nuland, a unor genii neoliberale, Baltimore s-a prăbușit într-un
haos de lumea a treia.
Ca și Irak, Libia, și toate acele țări și
locuri pe care acești inși și-au propus să le „reconstruiască”.
Departamentul de Stat ar trebui să mediteze
puțin la faptul că, de când diplomații occidentali și ONG-urile progresiste au
părăsit țara, Afganistanul a devenit un loc mai sigur.
Sunt mult mai puține crime la Kabul decât în
urmă cu 18 luni. Cetățenii din Kabul pot circula pe jos și pot merge să cineze
seara fără să fie uciși.
Sigur că situația din Afganistan nu este atât
de simplă, dar aceste detalii nu ar trebui ignorate.
Dacă cheltuiești miliarde încercând să faci un
loc mai bun, iar lucrurile, dimpotrivă, se înrăutățesc, ești obligat să te
întrebi de ce. Poate că greșești. Poate că nu ești atât de puternic și de deștept
pe cât te crezi. Poate că e o problemă cu tine.
Dar așa ceva nu li se întâmplă niciodată unor
indivizi ca Tom Nichols, Victoria Nuland și, categoric, nu lui Joe Biden.
Cu cât se compromit mai tare, cu atât devin
mai plini de ei. Văd fiecare eșec ca pe o dovadă a talentelor lor care sunt mai
necesare ca niciodată.
Ce este asta? Ei bine, se cheamă Orgoliu.
Orgoliul este iluzia care îi face pe oameni să
se creată dumnezei. Își imaginează că sunt atât de puternici, de înțelepți și
de vizionari încât sunt mai presus de toți cei din jur. Și nu sunt.
Orgoliul este o boală mintală. Oamenii ăștia
nu sunt sănătoși. Sunt nebuni. Și nimic nu este mai periculos decât această
nebunie.
Orgoliul a provocat mai multă suferință decât
poliomielita. A cauzat mai multe morți decât variola.
Se pare că acum ne aflăm în mijlocul unei
pandemii.
About Post Author
