Sfinții Mucenici Pamfil și Valent au pătimit în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Maximin Daia (305-313). Sfântul Pamfil, care era din Beirut și preot în Cezareea, a părăsit casa părintească și s-a făcut ucenic al lui Pierie, care urma lui Origen la marea școală din Alexandria.
Sfântul Pamfil era preot în Cezareea Palestinei, originar din Beirut, cărturar, studiase la celebra școală filosofică din Alexandria. El a înființat în Cezareea Palestinei o bibliotecă foarte importantă pentru vremea aceea care avea peste 3000 de cărți. Totodată, a întemeiat și o școală publică pentru învățarea Sfintelor Scripturi.
Sfântul Pamfil și-a împărțit averea la săraci și ducea o viață ascetică. Și-a apărat credința mărturisind pe Hristos cu multă înflăcărare în timpul persecuției împotriva creștinilor declanșate de împăratul Dioclețian, când Sfântul Pamfil a fost prins, supus la chinuri și apoi ucis.
A fost martirizat împreună cu alți 11 creștini, printre care și diaconul Valent din Ierusalim, la ordinul guvernatorului Firmilian, guvernator al Palestinei în timpul împăratului Maximian Daia (305-313).
Sfântul Valent era un bătrân diacon care cunoștea pe de rost Sfânta Scriptură și slujea la Ierusalim în Biserica unde a suferit moarte martirică în timpul împăratului Dioclețian.
Sfântul Flavian a fost Patriarh al Constantinopolului după Sfântul Proclu. El a fost contemporanul Sfântului Leon Papa Romei și a luptat și el cu hotărâre contra ereziei lui Eutihie și Dioscor. Dar el nu a mai trăit să vadă și triumful Ortodoxiei de la Sinodul al Patrulea Ecumenic de la Calcedon din anul 451 pentru că, înainte de acela, la sinodul nelegiuit de la Efes din 431, el a fost bătut cu sălbăticie și călcat în picioare, de unde, după trei zile, i s-a tras și moartea.
Sfântul Ierarh Flavian a fost un mare ostaș al Împăratului Hristos și viteaz apărător și mărturisitor al Ortodoxiei.
About Post Author
