Arestovici în 2019 (video mai jos), plecând de la prezumția că Rusia vrea recrearea parțială a URSS până în 2032-2035, deci pornind de la o predicție vagă, ia decizia (nu singur, bineînțeles) de a provoca Rusia la un război cu Ucraina, care să elibereze calea aderării țării sale la NATO.
Transformarea propriei țări în teatru de război cu pagube umane și materiale uriașe – cum s-a confirmat a fi cazul – era considerată un preț rezonabil de plătit pentru a deveni parte a Alianței și a preveni căderea drobului de sare rusesc care a stat la baza întregii logici – amenințare reală, dar nu imediată, distincție esențială în materie de apărare și diplomație.
Spectrul realizării de către Putin a unei „dominații europene” este dovedit vădit forțat de ce se întâmplă de un an de zile, reconfirmat de declarațiile recente ale fostului premier israelian care se afla aproape de a media o înțelegere între cele două părți care ar fi oprit declanșarea războiului.
Rusia acționează direct potrivit propriilor interese și capacități doar în vecinătatea imediată (în rest se folosește de mercenarii Wagner, la fel cum Vestul are proprii mercenari ce acționează inclusiv în Ucraina acum).
E aiuritor să vezi cum datul lui Arestovici în bobi că Putin va deveni Stalin până în 2030 a stat la baza expunerii țării sale unei distrugeri colosale, ce a inclus după evaluări între 150-250 de mii de morți numai de partea ucraineană.
Recunoaște că Rusia a început pregătirile după Maidan și după măsurile luate de Ucraina de a se apropia de NATO mult mai rapid decât era considerat acceptabil de către Rusia din prespectiva propriei securități. Este absolut ireal să spui „nu avem puterea să fim neutri” și să vezi ca soluție la această situație provocarea unui război cu colosul vecin și a atrage celălalt colos și mai mare în luptă cu speranța că bătăușul preferat te va lua sub aripa protectoare după ce ești lăsat într-o baltă de sânge de celălalt. Cine face una ca asta?! Ce e aceasta, autodistrugere preventivă?
„Neutralitatea costă de zece ori mai mult” spune el, fără a spune cât costă războiul în care urmau să intre. E convins că Ucraina ciuntită teritorial va fi primită în NATO, deci apartenența la Alianță este văzută drept unic scop de existență al unei țări, pentru care merită sacrificate integritatea teritorială, pacea, viețile cetățenilor, cam tot de fapt. Ucraina trebuie să primească un Plan de Aderare la NATO (MAP), nimic altceva nu contează – „economicul și socialul sunt întotdeauna sacrificate pe timp de război”, „schimbul cu dolarul poate să ajungă și de 1 la 250 că tot va merita”. Iar după aceea „nu va fi un sfârșit al războiului, ci, din contră, probabil că apropierea de NATO va duce la o operațiune militară masivă a Rusiei împotriva Ucrainei, pentru că trebuie să ne distrugă infrastructura și să devasteze totul pentru a face ca aderarea noastră la NATO să nu prezinte interes pentru Alianță. 99,9% prețul aderării noastre la NATO va fi un război major cu Rusia. Iar dacă nu aderăm, vom fi preluați de Rusia în 10-12 ani. Între acestea două avem de ales, de aceea Zelenski trebuie ales.
Desigur, un război major cu Rusia este de preferat, după care să aderăm la NATO învingând Rusia.
Războiul va însemna operațiuni aeriene, atac militar la graniță, asediul Kievului, încercarea de încercuire a armatei ucrainene lângă Donețk, asigurarea legăturii Rusiei cu Crimeea, atac dinspre Belarus, proclamarea de noi republici, diversiuni, bombardamente aeriene, no-fly zone NATO (n.m. singura „profeție” care nu s-a împlinit încă e cea privind „no-fly zone”) – pe scurt, un război adevărat. Probabilitatea lui este de 99%, perioada critică este 2020-2022.”
Ideea soluționării pașnice era eliminată din start de Arestovici. E foarte interesant de văzut și cât de clar le era că sancțiunile economice occidentale nu vor avea nici un efect asupra Rusiei, de pare că singura logică a sancțiunilor e cea a pauperizării cetățeanului occidental. „Important e să nu pierdem”.
Ce spune, însă, același personaj sinistru acum, în 2023, după ce s-a retras din funcția de consilier pe apărare al lui Zelenski? Propune pentru Ucraina soluția celor două Corei, Ucraina neocupată de ruși devenind un fel de Coree de Sud. Războiul și expunerea țării ocupării ruse au fost acceptate pentru realizarea acestui deziderat.
O fi meritat, ucrainenii au fost întrebați dacă sunt de acord să intre într-un război distrugător și să le fie împărțită țara pentru ca o parte din ea să intre sub influența directă a Occidentului?
Iar Europa realizează ce înseamnă să treci decizia politică în mâinile producătorilor de armament, după modelul SUA, și să fii în război indirect cu Rusia cu toate riscurile ce decurg de aici, în paralel încurajând o producție de armament nemaivăzută în istoria recentă, care va pune o presiune extraordinară pe politica internațională pentru a deveni mai belicoasă?
Dar, desigur, avem scenariul previzibil de la început, o nouă cortină de fier care va trece prin Ucraina și puteri sporite de control de partea până mai ieri exemplară a Europei.
Dacă eliberarea de sub un regim comunist justifica riscurile asumate ale unor revoluții sau lovituri de stat, cum a fost și cazul României, ce afectau puterea URSS dar fără a o pune pe picior de război, înlocuirea unui regim ca al lui Ianukovici printr-unul încă și mai corupt și aruncarea unei țări întregi în război cu Rusia nu pare deloc o acțiune la fel de justificată.
În 2019 auzeam din gura lui Arestovici aceeași propagandă de azi (nu întâmplător) potrivit căreia Putin ar putea fi înlăturat de la putere de opoziția liberală și parcă îl auzim pe Fauci cum spunea că vaccinul va opri pandemia.
Hai să vedem cum stă astăzi Putin pe plan intern potrivit estimărilor lui Andrei Kolesnikov, senior fellow la Carnegie Endowment for International Peace și fostul șef al programului „Politica internă rusă și instituțiile politice” la Centrul Carnegie din Moscova (acum închis), ONG notoriu pentru atitudinea sa critică față de președintele rus (Kolesnikov a fost declarat agent străin în decembrie 2022).
În timp ce aproximativ 20% din populație are atitudini pro-occidentale, majoritatea rușilor îl susțin pe Putin și politicile sale chiar și după mobilizarea parțială anunțată în septembrie, demonstrând capacitatea mare a cetățenilor ruși de a se adapta la evenimente negative.
În ceea ce privește elitele, Kolesnikov crede că ar putea exista anumite lupte între diferitele „clanuri”, dar pentru moment acestea nu reprezintă o amenințare pentru Putin, având în vedere dependența lor de el pentru statut și acces la fonduri.
Anunțul mobilizării parțiale a provocat un șoc și un nivel ridicat de anxietate, dar nu s-a tradus în proteste în masă și nici în schimbări majore în sondajele de opinie.
Potrivit sondajelor, doar 10% dintre ruși se simt responsabili pentru război. Calitatea vieții s-a deteriorat doar treptat, permițând rușilor să se adapteze la noua normalitate și nu e deloc clar cât sunt dispuși să accepte și unde ar fi punctul de inflexiune.
Chiar mulți ruși pro-occidentali se simt singuri și înstrăinați, deoarece ar putea fi urmăriți penal pentru opiniile lor în Rusia, dar se pot confrunta și cu atitudini negative în Europa pur și simplu din cauza naționalității lor.
Ideea că Rusia s-ar putea confrunta cu unele perturbări politice la nivel regional pare neîntemeiată.
Deci iată cât de departe suntem de înlăturarea lui Putin – și cine garantează că un nou lider la Kremlin va fi mai moale și se va plia mai mult în fața presiunilor occidentale?
Arestovici nu e vreun proroc, acesta era planul dintru început, aceasta își doreau să se întâmple cei care au susținut Maidanul și mișcarea politică ce a ieșit de acolo și au făcut totul ca lucrurile să se întâmple după acest scenariu, până la aruncarea în aer a Nord Stream 1, confirmată acum de investigația lui Seymour Hersch, deținător al premiului Pulitzer – șocantă lipsa de reacție măcar de formă a Germaniei, ceea ce arată că există acolo dependențe profunde și interese superioare inclusiv celui al aprovizionării cu carburant a economiei germane.
Este legitim a afirma că Arestovici nu era decât portavocea intereselor celor care voiau război cu Rusia indiferent de ce acesta însemna pentru Ucraina.
Pe când aderarea Ucrainei la NATO rămâne incertă în acest moment, dezastrul incredibil produs este cum nu se poate mai cert, Ucraina este fata sfâșiată de câini ca urmare a încurajărilor psihologului.
Acum Ucraina zace în balta de sânge ușor de anticipat și nu încetează să primească picioare de la găliganul din Est pentru că nu încetează să-l sfideze pe acesta din urmă la asmuțirile celui din Vest, care trimite arme peste arme ce nu fac decât să transforme ucrainenii de pe front în ținte, placați la primirea mingiei de rugby pasate generos de producătorii de armamente și de tehnocrați europeni cu costumele curate – mai puțin conștiințele.
Cu arme de peste 100 de miliarde de euro, o veritabilă mită pentru moarte, și peste 150 de mii de morți – evident, printre care și mulți soldați NATO, să nu ne amăgim – situația frontului este neschimbată, iar acumulările de arme de acum riscă să pregătească o nouă teribilă baie de sânge în primăvară.
Sunt sigur că cei disperați de la conducerea Ucrainei, în continuarea aceleiași porniri decerebrate, ar considera că și un război nuclear ar fi justificat pentru aderarea lor la NATO – ei știu și că, așa cum remarca Wilde, societății îi va fi rușine de propagandiștii ei, de veteranii din războaiele greșite.
În aceeași linie se înscriu și achizițiile de tancuri, încercarea de a dobândi avioane și acuzația de acum din partea lui Zelensky că rachete rusești ar fi survolat spațiul României – lăudabilă promptitudinea negării din partea română. În fața inconștienței și furiei disperării din partea ucraineană, avem nevoie de o maximă atenție pentru a nu deveni fără voia noastră următorii ucraineni.
Aceeași grijă se impune, din păcate, și în cazul unei posibile uniri cu Republica Moldova, ca nu cumva să rămânem doar cu promisiunea, dar să primim certitudinea războiului.
Cu oricâtă disperare îmi doresc, ca mulți români, această unire, cred că ea nu trebuie discutată în timpul războiului, ci ca soluție a păcii, când de altfel vor fi și șansele cele mai bune, nu acum, când nebunia războiului întunecă mințile.
Nu avem a elibera Republica Moldova de nimeni – cu excepția Transnistriei, de care, de altfel, nimeni nu vorbește – deci nu avem de ce risca un război sub acest pretext.
VIDEO cu Arestovici în 2019:
About Post Author
