În
toate conflictele internaționale pe care le-au inițiat, fie că a fost vorba de
Afganistan, Irak, Siria, Libia sau Iugoslavia, Statele Unite s-au ferit ca
dracul de tămâie să creeze impresia că este vorba de un „război personal”. Să
acționeze singure.
Aceasta
ar fi dăunat imaginii de „Justițiar Planetar” al Americii. În westernuri, pistolarii
singuratici sunt ajutați întotdeauna să facă dreptate de cetățenii orășelului
agresat de ticăloși.
De
aceea, opinia publică a trebuit de fiecare dată convinsă că războiul cu pricina
reprezintă o cauză extinsă. Dacă nu a întregii planete, măcar a unui grup cât
mai mare de țări.
În
plus, împărțindu-se la mai mulți, responsabilitatea se disipează până la a
dispărea cu totul.
De
aceea, Washingtonul a făcut mari eforturi diplomatice pentru a realiza
„Coaliții”, al căror rol conducător se înțelege că și l-a asumat de fiecare
dată, ca un Frate mai Mare.
Același
lucru îl urmărește și în Ucraina. Pentru Statele Unite, este esențial ca, în războiul
împotriva Rusiei, să fie implicate cât mai multe țări.
Însă, de data aceasta, situația este mult diferită. În primul rând, nici una
dintre „țările-țintă” precedente nu se putea compara cu Rusia. Aceasta este a
doua putere militară a lumii și cea mai mare putere nucleară, de unde și riscul
ca totul să se sfârșească cu un Armageddon.
Suficient,
pentru ca opinia publică din țările aliate să fie mult mai reticentă.
Dar
asta nu e tot. Războaiele din Afganistan, Siria, Irak, Libia sau Iugoslavia au
avut un impact minim asupra populației din țările participante la Coaliția
belicoasă.
Cu
excepția câtorva pierderi de vieți ale unor militari de carieră (a căror
meserie este riscul), populația civilă din aceste țări nu a simțit cu adevărat
că se află într-un război.
Acum,
este altfel. Războiul împotriva Rusiei este simțit direct și usturător pe
propria piele de fiecare american și european.
Sancțiunile
împotriva regimului Putin se întorc împotriva celor care le-au dictat, și produc
crize peste crize: energie, inflație, șomaj, declin economic, dezindustrializare,
sărăcie, foamete, întuneric și frig.
„Policriză”,
cum zice Schwab.
Iar
sutele de miliarde aruncate pe arme care dispar fără urmă în gaura neagră
Ucraina agravează Policriza.
Situația
dramatică a populației din Statele Unite și mai ales din Europa începe să
semene frapant cu cea din Al Doilea Război Mondial.
Occidentul
se află într-o veritabilă Curbă de Sacrificiu.
De
aceea, pentru a nu scăpa frâiele „Coaliției împotriva Rusiei”, Statele Unite au
fost nevoite să lase aroganța și să mizeze pe viclenie în relațiile cu Aliații
care începuseră să mârâie în rând.
Trimiterea
de tancuri pe frontul din Ucraina reprezintă o escaladare serioasă a conflictului
din partea Occidentului. Un pas uriaș spre un război direct cu Rusia.
De
aceea, era esențial pentru Washington să nu facă (tot el) acest pas. Și să împingă
Europa la înaintare.
Cu
trei zile în urmă, scriam că Germania a fost atrasă într-o cursă. Și odată cu
ea întreaga Europă.
Berlinul
a declarat că va trimite tancuri Leopard 2 din propriile stocuri doar dacă și
Washingtonul va face la fel.
Ei
bine, săptămâna trecută, administrația Biden a anunțat că va trimite 31 de
tancuri Abrams în Ucraina.
Cancelarul
Scholz nu mai avea nici o scuză pentru a se deroba. A fost nevoit să dea undă
verde la Leopard 2. Și a căzut în capcană.
La
doar câteva ore după ce Berlinul a făcut anunțul mult-așteptat la Washington și
Kiev, Pentagonul a venit cu o precizare șoc: tancurile Abrams nu vor ajunge în
Ucraina înainte de toamnă.
Pentru
Germania era prea târziu să mai dea înapoi. Partenerii Germaniei care dețin
tancuri Leopard 2 se și grăbiseră să facă promisiuni Ucrainei.
Potrivit
unui interviu al ministrului Apărării de la Kiev, Oleg Reznikov, acordat postului
de televiziune canadian SVS. Ucraina speră ca până în primăvară să aibă deja
formate două batalioane de tancuri occidentale pe care să le trimită pe front.
Între
timp, de peste Ocean, a venit și confirmarea a ceea ce am scris: că totul a
fost o cacealma americană pentru a lăsa Europa în ofsaid.
Washington
Post explică în detaliu toată complicata operațiune diplomatică pe care nu se
sfiește să o numească de „acoperire”.
Același
ziar împinge data la care tancurile Abrams vor ajunge în Ucraina către
calendele grecești – adică „la sfârșitul anului acesta sau anul viitor”.
The Washington Post:
American Abrams tanks may arrive in Ukraine in late 2023 or early 2024. pic.twitter.com/NoHeNdiUjW
— Clash Report (@clashreport) January 30, 2023
Din
acest moment, Europa este băgată până în gât în Războiul din Ucraina.
Exact
ce și-a dorit Washingtonul de la bun început. De acum, nici un aliat european
nu va mai putea mișca în front.
Coaliția
Internațională împotriva Rusiei s-a transformat în capcană.
Europa a devenit de facto Parte Beligerantă.
Tocmai a fost EXTINS Câmpul
de Bătălie al focarului din Ucraina: continentul european de la Urali la Atlantic.
About Post Author
