ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Protestele
din China sunt un surogat de „revoluție colorată” în varianta „Colectiv”. Un
avertisment al globaliștilor dat lui Xi Jinping să lase fițele de Mao.
În
China, s-a scandat pe străzi „Jos Xi Jinping” și „Jos Partidul Comunist”.
Timp
de trei zile, au fost cele mai mari proteste de la Tienanmen încoace.
Presa
occidentală a exultat față de modul în care eroicul popor chinez luptă pentru
libertate, pentru a se scutura de robia COVID, și a condamnat brutalitatea
regimului comunist.
Este
aceeași presă care, timp de trei ani, a elogiat „modelul chinez” de combatere a
COVID și a sprijinit aplicarea lui în Occident.
Este
aceeași presă care a etichetat ca „terorism” orice gest de rezistență împotriva
Dictaturii COVID și a încurajat înnăbușirea lor cu aceeași brutalitate pe care
o condamnă acum în China.
Însă
liderii occidentali tac mâlc. Ciudat. În ultimii ani, presa corporatistă și
liderii politici au acționat concertat. Ca două fețe ale aceleiași monede.
*
Ce
se întâmplă de fapt în China?
Răspunsul
scurt: este o „revoluție colorată” tipică, în varianta „Colectiv”.
Răspunsul
mai laborios are nevoie de câteva detalii.
Pe
14 noiembrie, la reuniunea G20 din Bali, a avut loc întâlnirea dintre Joe Biden
și Xi Jinping.
Întâlnirea
a avut loc la solicitarea Casei Albe, s-a desfășurat la reședința delegației
chineze (nu la sediul în care avea loc summit-ul) și a durat trei ore și
jumătate.
Toate
aceste amănunte de protocol indică un interes major al părții americane pentru
această întâlnire.
Potrivitinformațiilor care au răsuflat în presă, SUA a dat asigurări părții chineze că
–
nu dorește un nou Război Rece
–
nu sprijină independența Taiwanului
–
nu sprijină „două Chine”, nici „o Chină, un Taiwan” – nu dorește „deconectarea”
de China
–
nu dorește să domine Beijingul.
Joe
Biden a ieșit de la întâlnire zâmbind cu gura până la urechi. Părea extrem de
mulțumit de ce a obținut.
Xi
Jinping afișa eternul său surâs invariabil și impenetrabil, cu care îți
mulțumește pentru desert sau îți declară război.
Curând,
zâmbetul lui Biden a înghețat. China a refuzat să semneze o declarație comună
de condamnare fermă a Rusiei, așa cum și-ar fi dorit Statele Unite.
Documentul
final al G20 de la Bali, din 16 noiembrie, pare mai degrabă o dovadă a
dezbinării dintre participanți. În primul rând între Washington și Beijing.
„Diplomația
șarmului” încercată de Biden asupra lui Xi eșuase.
Peste
10 zile, pe 24 noiembrie, avea loc incendiul din orașul chinez Urumqi, în care
au ars de vii mai mulți cetățeni zăvorâți în apartamente, cu ușile sudate de autoritățile
comuniste, în cadrul aberantei lor politici „Zero Covid”.
Incendiul
va declanșa proteste masive, cum China nu mai văzuse din 1989, de la Tienanmen.
Ca
la „Colectiv”, în București, se dovedea încă o dată că înfiorătoarea simbolistică
a morților arși de vii, ca niște șolobani prinși într-o capcană din care nu pot
scăpa, este capabilă să scoată oameni în stradă mai abitir decât orice
restricție sau abuz.
În
mod straniu, forțele de ordine chineze au dat dovadă de o apatie care de obicei
nu le caracterizează, încurajând astfel protestele să ia amploare și să se
răspândească. Inclusiv în capitala Beijing.
Nici
faptul că s-a scandat „Jos Xi Jinping” și „Jos Partidul Comunist” nu a trezit
din somnolență „organele”. Nici vandalismele – mașini răsturnate, bariere și
centre de testare și vaccinare distruse.
Protestatarii
au fost lăsați să-și facă mendrele, să-și verse focul și… să fie filmați și
mediatizați în lumea întreagă.
Abia
după trei zile de manifestații, poliția și-a recăpătat din senin aplombul. Și-a
redescoperit brutalitatea. Drept urmare, în a patra zi, pe străzile din China
nu a mai fost nici măcar un picior de protestatar.
Manifestațiile
au dispărut ca prin farmec. Ca și când nu ar fi existat. China s-a întors la
dictatura Zero Covid.
*
Dacă
ipoteza mea este adevărată și timp de trei zile am asistat la o „revoluție
colorată”, de ce aceasta s-a stins atât de repede?
Răspunsul
simplu este: a fost vorba de un avertisment. Al cui, către cine și în ce scop?
Răspunsul
mai explicit cere alte câteva detalii.
Între
întâlnirea Biden-Xi din Bali și incendiul de la Urumqi a avut loc un alt
eveniment crucial.
Pe
19 noiembrie, Klaus Schwab, președintele Forumului Economic Mondial, a acordat
un interviu canalului chinez internațional de televiziune CGTN, în care,
printre altele, a declarat:
„China
este un model pentru multe țări în crearea noii lumi de mâine.”
Mesajul
îi era adresat lui Xi Jinping.
Schwab
este guru-ul Marii Resetări. Teoreticianul globalizării.
Iar
Xi este unul dintre favoriții lui. Are mereu un loc de onoare la Davos.
Însă
ceea ce face Xi Jinping în ultimele luni este împotriva Marii Resetări.
Împotriva globalizării. Sau, oricum a viziunii despre globalizare pritocită în
hrubele „Elitelor occidentale” și asumată de ONU într-un document oficial numit
Agenda 2030.
Cu
alte cuvinte, Xi a scăpat de sub controlul Sistemului. A luat globalizarea pe cont propriu.
S-a înhăitat cu Putin, asigurându-și astfel rezerva de materii prime pentru
propria revoluție industrială. Și sprijină economic Rusia în Războiul din
Ucraina.
Un
conflict crucial de soarta căruia depinde viitoarea configurație a lumii.
Odată
cu Congresul Partidului Chinez din această toamnă, care l-a uns pentru un al
treilea mandat de președinte, Xi a devenit cel mai puternic lider al Chinei de
la Mao încoace.
Și
a preluat de la acesta stilul dur, rupând cu linia instituită de reformistul
Deng Xiao Ping.
Or,
nu China lui Mao, ci China lui Deng este „modelul” de societate la care visează
Marii Resetatori.
O
dictatură a corporațiilor, nu a politrucilor. O dictatură economică, nu
politică.
O societate
cu forță de muncă ieftină, obedientă și care nu face greve, cu planificare riguroasă
a producției prin controlul consumului – acesta este visul umed de decenii al
corporațiilor occidentale.
Un
vis amenințat acum de orgoliul personal al lui Xi de a intra în istorie ca un
nou Mao.
*
Și
în China sunt mulți care suspină după lumea pierdută a lui Deng pe care Xi se
pregătește să o îngroape. Mai ales șefii multimiliardari ai marilor companii
ieșite de sub pulpana Securității și Nomenclaturii, care nu mai suportă tutela
partidului.
Muskii,
Bezoșii, Murdocii chinezi, cu o forță nu doar financiară ci și politică uriașă,
dedulciți la luxul și luxura occidentală, nu înghit revenirea la „etica și
echitatea socialistă”. Nici să le numere partidul iahturile și amantele.
Săltarea
la propriu în timpul Congresului PCC a fostului președinte al țării, Hu Jintao,
un reformist crescut la școala lui Deng Xiao Ping, nu le-a picat bine. A
provocat panică. I-a îndemnat să treacă la acțiune.
*
Nimeni
nu a dorit o răsturnare de regim violentă la Beijing. În primul rând, pentru că
era greu – dacă nu imposibil – de realizat într-o țară cu dimensiunile,
populația și aparatul admnistrativ și de securitate al Chinei.
În
al doilea rând, în condițiile actuale de multiplă criză, economică, financiară,
monetară și politică mondială, instabilitatea Chinei, a doua economie a lumii
și cel mai mare exportator, risca să arunce în aer planeta.
Singura
soluție rațională pentru conspiraționiști era un avertisment dat lui Xi. De la forțele
globaliste din afara și din interiorul țării. Nu lovitură de stat voiau ele, ci
negocieri.
Presa
occidentală a făcut tărăboi în jurul protestelot din China pentru a pune
presiune pe Beijing. Iar liderii occidentali au tăcut mâlc tocmai pentru a lăsa
loc la negocieri.
*
Xi
a refuzat mâna întinsă de Biden în Bali și revenirea la vechiul curs al Marii
Resetări.
Un
curs care s-a rupt pe 13 decembrie 2021. Când China și Rusia au respins în
Consiliul de Securitate ONU propunerea ca „Schimbarea Climatică” să fie
considerată „amenințare la adresa securității”.
Au
refuzat să renunțe una la industrializarea galopantă, cealaltă la exporturile
vitale de hidrocarburi, care le-ar fi pus pe amândouă pe butuci.
Armonia
globalistă dintre Statele Unite, Occident, Rusia și China, atât de evidentă în
timpul dictaturii COVID, s-a spulberat.
„Schimbarea
Climatică” trebuia să fie faza a II-a a Marii Resetări, după COVID. Și tranziția
spre faza a III-a, „Identitatea Digitală”.
Așa
a început Războiul din Ucraina.
Un
război care nu are legătură cu soarta Ucrainei sau a poporului ucrainean. Ci cu
definirea viitoarei ordini mondiale.
Lui
Xi i s-a dat un avertisment. Cum a reacționat el?
Într-un
mesaj transmis marți, 29 noiembrie, celei de-a patra ediții a Forumului
Energetic Rusia-China, liderul de la Beijing a afirmat:
„China
dorește să colaboreze cu Rusia pentru a consolida parteneriatul energetic, să
promoveze dezvoltarea energiei curate și verzi și, în același timp, să mențină
securitatea energetică internațională și stabilitatea lanțurilor de
aprovizionare industrială.”
Să
vorbești despre „energie verde” la un forum energetic cu Rusia nu este un semn
prea bun pentru Moscova.
În
același timp, „menținerea securității energetice internaționale și stabilitatea
lanțurilor de aprovizionare industrială” arată că Beijingul nu este dispus să tragă heblul la industria sa mare consumatoare de petrol, gaze și cărbune de
dragul gogorițelor verzi occidentale. Deci, nici să lase Rusia din brațe.
Avertismentul
a fost recepționat.
Mesajul
de marți al lui Xi pare să transmită Occidentului dorința de a negocia o formă
acceptabilă a Marii Resetări.
Cu
puțin „Verde” și multă Dictatură.
Vestea
bună e că Războiul din Ucraina s-ar putea apropia de sfârșit.
Vestea
proastă e că Marea Resetare s-a relansat.
*
P.S.
Ironia conspirației
În
China, șef al guvernului este Li Keqiang, un moderat, adept al lui Deng și rival
al liniei maoiste a lui Xi.
Pe
vremea când era premier, Victor Ponta se lăuda cu prietenia lui Li Keqiang.
Guvernul
Ponta a căzut în urma incendiului dubios de la Colectiv.
Acum,
Li are și el propriul „Colectiv”. Rămâne de văzut cine se va arde cu focul: el
sau Xi.
About Post Author
