ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!
Evoluția
de pe câmpul de luptă ucrainean și evenimentele de la summit-ul G20 marchează o
cotitură importantă. O răsturnare de situație.
Un
editorial de Thierry Meyssan de la Voltaire Net pe care l-am tradus pentru
cititorii ActiveNews.
*
Discutând
zilele trecute la Bruxelles cu șeful unui grup din Parlamentul European, despre care se zice că este deschis la minte, acesta îmi spunea despre conflictul din Ucraina că este,
desigur, complex, dar că un lucru este evident: Rusia a invadat această țară.
I-am
răspuns remarcând că dreptul internațional impunea Germaniei, Franței și Rusiei
obligația de a aplica Rezoluția 2202 (a Consiliului de Securitate ONU din 2015
de a implementa măsurile prevăzute în Acordurile de la Minsk – A.P.), lucru
pe care doar Moscova l-a făcut.
Am
continuat, amintindu-i de responsabilitatea de a proteja populațiile în cazul eșecului propriului guvern.
M-a
întrerupt, întrebându-mă:
„Dacă
guvernul meu se plânge de soarta etnicilor săi din Rusia și atacă această țară,
găsiți asta normal?”
Da,
i-am răspuns eu, dacă aveți o rezoluție a Consiliului de Securitate. Aveți o
rezoluție?
Descumpănit,
a schimbat subiectul.
De
trei ori l-am întrebat dacă putem aborda chestiunea „naționaliștilor
integriști” ucraineni. De trei ori a refuzat.
Ne-am
despărțit în relații de curtoazie.
Problema
responsabilității protejării populației ar fi trebuit nuanțată. Acest principiu
nu dă dreptul la un război, ci la o operațiune de poliție realizată cu mijloace
militare.
De
aceea, Kremlinul este foarte atent să numească acest conflict nu ca fiind un
„război” ci o „operațiune militară specială”.
Cei
doi termeni desemnează același lucru, însă „operațiunea militară specială”
limitează conflictul. De la intrarea trupelor sale în Ucraina, președintele rus
Vladimir Putin a precizat că nu intenționează să anexeze acest teritoriu, ci
doar să elibereze populațiile persecutate de „naziștii” ucraineni.
Într-un
lung articol precedent arătam că, deși expresia „naziști” este corectă din
punct de vedere istoric, ea nu corespunde cu maniera în care acești oameni se
referă la ei înșiși.
Ei
folosesc expresia „naționaliști integriști”.
Să
amintim că Ucraina este singurul stat din lume care are o Constituție explicit
rasistă.
Faptul
că dreptul internațional îi dă dreptate Rusiei nu înseamnă că îi acordăm un cec
în alb, iar modul în care aplică acest drept este criticabil.
La
rândul lor, occidentalii califică Rusia ca „asiatică”, „sălbatică” și
„brutală”, deși ei înșiși, cu alte ocazii, s-au dovedit mai distrugători.
RĂSTURNARE
DE SITUAȚIE
Odată
punctele de vedere rusesc și occidental precizate, trebuie constatat că mai
multe evenimente au provocat o modificare în Occident.
Intrăm
în iarnă, un anotimp aspru în Europa Centrală. De la invazia lui Napoleon,
populația rusă a devenit conștientă că este incapabilă să apere o țară atât de
mare.
Dar
a înțeles și că imensitatea teritoriului său și anotimpurile îi pot învinge pe
atacatori.
Odată
cu venirea iernii, frontul este înghețat timp de câteva luni. Și oricine poate
constata că, în ciuda discursului care îi scoate pe ruși învinși, armata rusă a
eliberat Donbasul și o parte din Novorusia.
Înainte
de căderea iernii, Kremlinul a retras populația eliberată care locuia la nord
de Nipru, apoi și-a retras armata, abandonând partea din Herson situată în
nordul fluviului.
Pentru
prima dată, o frontieră naturală, Niprul, marchează granița dintre teritoriile
controlate de Kiev și cele controlate de Moscova.
Or,
în perioada interbelică, tocmai absența granițelor naturale a dus la prăbușirea
tuturor regimurilor care s-au succedat în Ucraina. Acum, Rusia este capabilă să
reziste.
De
la începutul conflictului, Ucraina a putut conta pe ajutorul nelimitat al
Statelor Unite și al aliaților lor. Însă, alegerile de la jumătatea mandatului
din SUA au dus la pierderea de către administrația Biden a majorității în
Camera Reprezentanților. De acum, sprijinul Washingtonului va fi limitat.
În
mod similar, Uniunea Europeană a ajuns și ea la limită. Popoarele sale nu
acceptă scumpirea energiei, închiderea unor fabrici și imposibilitatea de a se
încălzi normal.
În
sfârșit, în anumite cercuri de putere, după ce au fost admirate talentele de
comunicator ale actorului Volodimir Zelenski, încep să apară semne de întrebare
privind zvonurile averii sale uriașe. În opt luni de război, ar fi devenit
miliardar.
Acuzația
este greu de verificat, însă scandalul Pandora Papers din 2021 o face
credibilă.
Este
nevoie de sacrificii atât de mari ale Occidentului pentru ca donațiile făcute
Ucrainei să dispară în paradisuri fiscale?
Anglo-saxonii
(adică Londra și Washington) au dorit să transforme summit-ul G20 din Bali
într-un summit anti-Rusia.
Mai
întâi, au făcut presiuni pentru ca Moscova să fie exclusă din G20, așa cum au
reușit la G8. Însă, dacă Rusia ar fi lipsit, China, de departe cel mai mare
exportator mondial, nu ar fi participat nici ea.
În
aceste condiții, liderul francez Emmanuel Macron a fost însărcinat să îi
convingă pe ceilalți invitați să semneze o declarație nimicitoare la adresa
Rusiei.
Timp
de două zile, agențiile occidentale au dat ca sigur că afacerea e ca și
rezolvată.
Însă,
până la urmă, declarația finală, deși rezumă punctul de vedere occidental,
închide dezbaterea cu aceste cuvinte:
„Au
existat și alte puncte de vedere și diferite evaluări ale situației și
sancțiunilor. Recunoscând că G20 nu este forumul pentru rezolvarea problemelor
de securitate, suntem conștienți că problemele de securitate pot avea
consecințe importante pentru economia mondială.”
Cu
alte cuvinte, pentru prima dată, occidentalii nu au reușit să impună restului
planetei viziunea lor asupra lumii.
CAPCANA
Mai
rău: occidentalii au impus pe ordinea de zi o intervenție video a lui Volodimir
Zelenski, așa cum avusese și pe 24 august și 27 septembrie la Consiliul de
Securitate al ONU.
Or,
în vreme ce Rusia a încercat zadarnic să se opună în septembrie, la New York,
ea a acceptat acum, la Bali.
În
Consiliul de Securitate, Franța, care deținea președinția, încălcase
regulamentul interior pentru a-i da cuvântul unui șef de stat prin video.
Dimpotrivă,
la Bali, gazda Indonezia avea o poziție absolut neutră și nu exista riscul să i
se dea lui Zelenski oportunitatea de a vorbi fără acceptul Rusiei.
În
mod evident, a fost o capcană.
Președintele
Zelenski, care nu cunoaște funcționarea acestor organisme, a căzut în ea.
După
ce a caricaturizat acțiunea Moscovei, el a făcut apel la excluderea acesteia
din… „G19”.
Cu
alte cuvinte, micul ucrainean a dat, în numele anglo-americanilor, un ordin
șefilor de stat, prim-miniștri și miniștri de Externe străini ale celor mai
mari 20 de puteri mondiale, și nu a fost ascultat.
În
realitate, litigiul între acești lideri nu era Ucraina, ci supunerea sau nu a
lor față de „ordinea mondială americană”.
Toți
participanții latino-americani, africani și patru asiatici au dat de înțeles că
această dominație s-a încheiat. Că, de acum, ordinea mondială este multipolară.
Probabil
că occidentalii au simțit cum le fuge pământul de sub picioare. Nu erau
singurii.
Volodimir
Zelenski a văzut pentru prima dată că tutorii săi, până atunci stăpâni absoluți
ai lumii, îl abandonau fără să clipească pentru a-și mai menține o perioadă
poziția.
Este
foarte probabil că Washingtonul a fost de conivență cu Moscova. Statele Unite
constată că, la scară mondială, lucrurile evoluează în defavoarea lor. Nu vor
avea nici o ezitare să lase din brațe regimul ucrainean.
William
Burns, directorul CIA și oponent al liniei straussiene, s-a întâlnit deja cu
Seghei Narîșkin, directorul SVR, în Turcia.
Aceste
întâlniri urmează celei a straussianului Jacob Sullivan, consilier național
pentru Securitate al SUA, cu mai mulți oficiali ruși.
Or,
Washingtonul nu are nimic de negociat în Ucraina. Cu două luni înainte de
conflict explicam că fondul problemei nu are nici o legătură cu această țară,
cum nu are vreo legătură nici cu NATO. Este vorba în mod fundamental de
sfârșitul lumii unipolare.
De
aceea, nu trebuie să ne mirăm că, la câteva zile după scatoalca primită la G20,
Volodimir Zelenski și-a contrazis pentru prima dată public tutorele american.
El
a acuzat Rusia că a lansat o rachetă asupra Poloniei și și-a menținut această
declarație chiar când Pentagonul a declarat că nu este adevărat, că este o
rachetă ucraineană.
A
fost din partea lui Zelenski un gest în spiritul Tratatului de la Varșovia,
încheiat pe 22 aprilie 1920 de către naționaliștii integriști ai lui Simon
Petliura cu regimul Pilsudski: de a împinge Polonia să intre în război cu
Rusia.
A
fost a doua oară când Washingtonul a sunat clopoțelul de avertisment: Zelenski
nu l-a auzit.
Este
probabil că asemenea contradicții nu se vor mai manifesta în public. Pozițiile
occidentale se vor flexibiliza. Ucraina a fost prevenită: în lunile următoare
va trebui să negocieze cu Rusia.
Președintele
Zelenski își poate pregăti de pe acum fuga: compatrioții răniți nu îl vor ierta
pentru că i-a înșelat.
About Post Author
